Scorbutul (boala Barlow): deficitul vitaminei C (acidului ascorbic)

Scorbutul (boala Barlow): deficitul vitaminei C (acidului ascorbic)


Deşi savantul ungar Albert Szent-Gyorgyi a descoperit vitamina C abia în anul 1932 (obţinând astfel premiul Nobel), boala cauzată de insuficienţa acestei vitamine în alimentaţie este descrisă încă din anul 1500 î.Chr. Scorbutul are faima celei mai cunoscute boli clasice, apărută în urma deficitului de vitamine. Chiar şi manualele şcolare relatează despre epidemiile globale de scorbut în rândul marinarilor flotei britanice.

Descoperirea medicului flotei britanice, James Linde, făcută în anul 1753, că lămâile, alte citrice şi zarzavaturile previn apariţia scorbutului în timpul lungilor călătorii maritime, este apreciată chiar şi de istorici. In opinia lor, există o legătură directă între practica folosirii acestor produse în alimentaţia marinarilor de pe corăbiile engleze şi era dominaţiei mondiale a flotei engleze.

Deşi această metodă de combatere a scorbutului a fost folosită timp de un secol şi jumătate, oamenii deseori nu ţin cont de lecţiile istoriei. Scorbutul n-a dispărut nici după publicarea, la mijlocul veacului al XVIII-lea, a descoperirii doctorului Linde. Contemporanii anului 1912 păstrează încă în memorie experienţa expediţiei fatale a căpitanului Robert Scott la Polul Sud. Toţi membrii expediţiei au murit de scorbut, deoarece alimentele lor nu conţineau vitamina C.

Ce este, totuşi, scorbutul? Simptomele acestei boli apar pe neobservate. Debutul bolii este marcat de stări de moleşeală, oboseală, irascibilitate. Apoi apar hemoragiile şi inflamaţiile gingivale, cad dinţii, apar vânătăi şi, în sfârşit, hemoragii generale, care pot fi fatale. Toate acestea au loc din cauză că vitamina C are un rol capital în formarea colagenului, principalul component proteinic al ţesutului conjunctiv, fără de care corpul „se dezmembrează".

Dacă în organism este o cantitate insuficientă de vitamina C, colagenul, necesar pentru construirea şi menţinerea structurii ţesutului conjunctiv, devine mai puţin rezistent. Acest ţesut, depreciat, se rupe uşor, fapt ce are repercusiuni în primul rând asupra vaselor sangvine, care se fisurează şi sângerează. Un alt rol, nu mai puţin important, al vitaminei C este cel de antioxidant potenţial.