Despre rezistenta la antibiotice a stafilococului auriu

Despre rezistenta la antibiotice a stafilococului auriu

Pentru prima data, o bacterie rezistenta la cele mai puternice antibiotice a fost detectata si in Statele Unite. Ingrijorarea medicilor americani e justificata de posibila diseminare a acestei bacterii naravase.
Stafilococul auriu e tot mai agresiv
In iunie 2002, la Michigan, Statele Unite, a luat nastere un anumit tip de bacterii. Acestea ingrijorau intreaga comunitate medicala mondiala.
Stafilococul auriu rezistent la vancomicina (VRSA) i-a provoacat aproape moartea unui pacient infectat cu acest virus. In virsta de 40 de ani, acesta se afla sub dializa, caci medicii au descoperit, la iesirea cateterului (sonda care se introduce intr-un canal normal sau intr-o cavitate a organismului in scopul stabilirii diagnosticului) temuta bacterie, un agent infectios, de acum inainte rezistent la unul dintre cele mai puternice antibiotice. Vancomicina era marele antibiotic folosit in lupta contra stafilococului, explica profesorul Jérôme Etienne, de la Universitatea Lyon-I.
Intr-adevar, aceasta bacterie a dobindit o rezistenta la alte antibiotice de prin anul 1960, asemenea unui derivat al penicilinei, meticilina. Datorita vancomicinei (definitivata in anul 1956), aceasta rezistenta putea fi combatuta. Dar astazi ne aflam in aceeasi situatie ca in anul 1960!
Spitalizat pentru insuficienta renala si diverse tulburari vasculare periferice, acest pacient din Michigan a suferit o ulceratie persistenta a picioarelor, ulceratie care a degenerat in cangrena, si aceasta in ciuda numeroaselor antibiotice (asemenea vancomicinei) administrate.
In aprilie 2002, in fata esecurilor repetate ale acestor numeroase tratamente, medicii au recurs la amputarea degetelor de la picioare ale pacientului infectat. Truda in zadar!
Cronica unei aparitii anuntate
Aparitia VRSA era totusi planificata. Chiar din 1986, echipa lui Patrice Courvalain, de la Institul Pasteur, a aratat ca aceasta aparitie era probabila. Si, in 1992, un om de stiinta britanic, W.C. Nobel, reusea, datorita manipulatiilor genetice, sa obtina prima clona artificiala a VRSA.
Ceea ce a provocat un adevarat scandal. Descoperirea a panicat toti participantii colocviului la care el a facut acest anunt, explica Patrice Courvalain. Va ginditi ca a definitiva un stafilococ rezistent la vancomicina este ceva de care trebuie sa ne ingrijoram, daca, din intimplare, scapa din laborator! Vom spune astazi ca nu a insemnat nimic, precizeaza Patrice Courvalain, si vom spune ca experienta s-a petrecut altundeva (decit in Michigan), adica aici, in Franta. Trebuie precizat ca VRSA din Michigan nu are nimic de-a face cu clona echipei franceze.
Staful care face figuri
Astazi, stafilococul auriu sau staful, cum il denumesc medicii, redevine o problema majora de sanatate publica. Contrar bacteriilor oportuniste, staful este un veritabil microb patogen pentru om, insista Patrice Courvalain. Originile (radacinile) stafilococului care erau rezistente la meticilina erau rezistente in acelasi mod si la majoritatea altor antibiotice, fara glicoptide, ca vancomicina, si, mai recent, la noua grupa de oxazolidon, ca linozelida. Ceea ce il facea greu de tratat. Noua rezistenta, cu un grad mai ridicat, face practic stafilococul invulnerabil.
Din fericire, in cazul din Michigan, bacteria se pare ca si-a pierdut facultatea de a se apara contra altor antibiotice si a putut fi distrusa intr-un final. Dar oamenii de stiinta au inca convingerea ca, in citeva parti ale lumii, una dintre 11 clone sau radacini naturale de stafilococ auriu produc o rezistenta atit la vancomicina, cit si la alte antibiotice.
Este o chestiune de timp, pina la o noua aparitie in citeva spitale de pe planeta.
Il avem peste tot si el ne poate ataca la o adica
Prezent peste tot in mediul inconjurator, pe piele, in fosele nazale, stafilococul auriu poate infecta o persoana fara a-i provoca stari de boala.
Intr-o oarecare masura, intr-un fel sau altul, toti sintem purtatori de stafilococi. Dar, citeodata, cu ocazia unei stari de oboseala prelungite, a unei afectiuni virale, a unui accident sau, cel mai des, o interventie chirurgicala, chiar benigna, acest microb devine agresiv si poate trece la atac. Loveste atunci in doua moduri diferite. La inceput, provoaca formarea abcesurilor purulente. Rareori mortala, aceasta forma de infectie este totusi contagioasa printr-un simplu contact, la fel ca infectia din Lanion (Cotes d’Amour), in iulie 2002. Mai multe familii au fost contaminate de o bacterie rezistenta la meticilina si care a provocat ingrijorarea medicilor locali. La instalarea tuberculozei, infectiile supurative la stafilococ ating in principal clasele defavorizate constrinse de promiscuitate si lipsa de igiena, explica Jérôme Etienne.
Poate provoca chiar un soc toxic
Celalalt tip de infectie este mult mai virulent si intervine adeseori in mediul spitalicesc. Este vorba despre un soc toxic pe care bacteria il provoaca secretind o toxina, dupa ce un cateter a penetrat organismul sau in timpul unei operatii. O simpla artoscopie poate fi suficienta. In acest caz, stafilococul este un excelent indicator al calitatii ingrijirii spitalicesti si un bun reprezentant al bolilor care sint dobindite atit de des in spital la cea mai mica interventie. De altfel, rezistenta la antibiotice a ramas mult timp caracteristica serviciilor medicinii.
In America nu-i ca in Franta
Nu este intimplator faptul ca VRSA a aparut mai intii in Statele Unite, spune Patrice Courvalain. Practica spitaliceasca este diferita de cea intilnita la Hexagon. Din motive de constringeri bugetare, personalul ingrijitor american este adeseori determinat sa isi schimbe locul unde isi desfasoara activitatea in cursul aceleiasi zile, transportind astfel, de la un capat la celalalt al spitalului, urgentele la reanimare, si astfel, o serie de bacterii. In Franta, aceste drumuri favorizante pentru diseminare sint mai putin frecvente. Apoi, americanii au utilizat mai mult vancomicina decit francezii. Surse de enterococ, bacterie naturala prezenta in tubul digestiv la om, rezistente la aceste antibiotice, au aparut acolo si s-au dezvoltat. Si se spune ca, VRSA din Michigan si-a dobindit rezistenta datorita acestor enterococi.
Astazi, bacteriile multirezistente si-au parasit sanctuarul medical pentru a imbolnavi din ce in ce mai mult comunitatea.
Un studiu recent realizat de Henry Chambers, epidemiolog la Universitatea Davis, in California, demonstreaza ca nu exista nici o diferenta intre spital si restul lumii. Numarul persoanelor infectate in afara spitalului de stafilococi aurii rezistenti la penicilina, de exemplu, l-a egalat pe cel al pacientilor infectati in mediu spitalicesc chiar de prin anii 1990. Din acest punct de vedere totusi stafilococul auriu nu este inca cea mai mare amenintare din Franta. Ruda sa, stafilococul pulmonar sau pneumococul multirezistent, l-a depasit vizibil, cu toate ca statisticile nu o arata.
Pneumococul a devenit si el multirezistent
ORL-istii intilnesc din ce in ce mai des mastoide provocate de acesti pneumococi rezistenti, remarca Didier Guillemot, epidemiolog la Institutul Pasteur.
Este un fapt bine cunoscut ca un tatament antibiotic nepotrivit sau prost administrat mareste riscul aparitiei unei radacini de bacterie multirezistenta. Ilustrarea clasica si trista a acestui fenomen este tuberculoza. SIDA si mizeria sociala a societatii noastre cu un grad mare de dezvoltare sint doua cauze ale propagarii bacililor multirezistenti.
Antibioticele prescrise de catre medic nu sint intotdeauna corect administrate, tratamentul intinzindu-se pe o perioada intre sase si noua luni. Didier Guillemot este de parere ca ar trebui infiintat un centru de urmarire a pacientilor, cu scopul de a ne asigura ca ei isi iau corespunzator medicamentele.
Care este scopul antibioticelor
Antibioticele servesc la distrugerea sau impiedicarea reproducerii bacteriilor, ele putindu-se fixa pe proteinele membranelor bacteriene, astfel impiedicindu-le sa se divida sau penetrindu-le, pentru a le dezactiva, din interiorul bacteriei diferite proteine pentru control sau pentru refacere din materialul sau genetic, ceea ce le provoaca moartea.
Antibioticul n-are ce-i face unui virus
Antibioticele sint ineficace contra virusilor. Contrar bacteriilor, virusii nu indeplinesc functia de celula. Virusul nu este constituit decit din putina materie genetica (ADN sau ARN) incapsulata intr-o proteina care ii permite sa se deplaseze. Este deci inutil sau chiar contraindicat de a recurge la antibiotice de la prima febra. Cea mai mare parte a durerilor de cap, a guturaielor si a altor stari gripale sint de origine virala si nu necesita alt tratament decit un pic de odihna.
Despre antibioticele veterinare
Antibioticele veterinare favorizeaza aparitia rezistentei bacteriene la om?
Rar se intimpla acest lucru, chiar daca folosirea vancomicinei si a altor antibiotice a fost interzisa la cresterea animalelor. A fost totusi demonstrat ca particulele continind antibiotice prezente in carne puteau fi ingerate de om, in ciuda prepararii ei. La fel pentru bacteriile rezistente la aceste antibiotice. In ultimii ani, mai multe scandaluri i-au avut ca principali vinovati pe producatorii pe carne si de peste. Crevetii de provenienta chineza care au patruns in Elvetia aveau un continut sporit de cloramfelnicol, antibiotic interzis in Europa. Puii, porcii, vitele si, de curind, somonul au fost dopati cu antibiotice care le determina cresterea greutatii cu 2 la suta-5 la suta. In Franta, folosirea avoparzinei la cresterea animalelor a favorizat aparitia, in tubul digestiv al consumatorilor, a unor surse de enterococ rezistent la vancomicina foarte rar patogen. In Statele Unite, unde avoparzina nu este administrata dobitoacelor, aceste origini de stafilococ nu se intilnesc decit in spitale.
Din orice motiv, utilizarea antibioticelor in cresterea animalelor trebuie neaparat incetata, in numele principiului precautiei.
Igiena din spitale e prioritara
Cum se poate lupta contra rezistentei bacteriene la antibiotice? In afara de cercetarea unor noi clase de antibiotice, cercetare care, din pacate, nu este inca o prioritate a marilor grupari farmaceutice, prima solutie adoptata de medicii si autoritatile sanitare implica un mai bun control al retetelor si masurilor de igiena in spital. Un studiu a aratat ca aproape 40 la suta din retetele de antibiotice au fost gresite, neavind ca scop distrugerea bacteriilor de natura infectioasa. Alte studii au aratat ca folosirea in cantitate mare a antibioticelor de spectru larg a crescut riscurile selectionarii stafilococilor rezistenti.
O mai buna identificare a bacteriilor este deci un imperativ terapeutic major in modul de a prescrie antibiotice specifice care nu prezinta riscul de a provoca aceste rezistente.
Problema este ca o buna identificare necesita o extractie a tesuturilor infectate (ceea ce este simplu pentru un abces, este mai mai putin evident intr-o lezare pulmonara) si o studiere a culturii bacteriene pe parcursul mai multor saptamini. O durata destul de importanta, in multe cazuri.
Diferite echipe de oameni de stiinta au creat noi tehnici de identificare ultrarapida (in una sau doua ore) fondate pe principiul PCR (Polymerase Chain Reaction). Gena bacteriei cautate este amplificata, adica multiplicata foarte rapid. Din pacate, acestor tehnici noi le lipsesc rezolutiile si sint adesea contaminate de genele altor bacterii prezente in afara.
O solutie sint vacccinurile
In afara de antibioterapie, alta solutie antibacteriana promitatoare este cercetarea vaccinala si, mai recent, cercetarea a tot ceea ce stimuleaza sistemul imunitar. Recent, a fost realizat un vaccin contra stafilocoului auriu de catre firma Nabi. Folosirea in cantitati mari a antibioticelor este motivul principal al multiplicarii surselor bacteriene rezistente.
In acest scop, antibioticele, la fel ca si selectia naturala, elimina bacteriile mai putin dezvoltate. Pentru a se apara, bacteriile trebuie sa dobindeasca o gena de rezistenta. Diferitele gene de rezistenta apar spontan sau sint transmise de alte bacterii care deja le-au dobindit.
Ce sint fagocitele
Tarile din est au dezvoltat de la inceputul secolului o terapie prin fagocite (celule sangvine ale organismelor animale care apara organismul de infectie, digerind elementele straine patrunse in el - explicatie DEX). Statele Unite tocmai au descoperit aceasta alternativa a antibioticelor.
In septembrie 2001, dupa distrugerea Turnurilor Gemene din New York, Statele Unite au cunoscut un alt tip de panica legata de diseminarea sporilor de Bacillus anthracis pe cale postala. Autoritatile s-au confruntat, la fiecare alerta, cu probleme de identificare rapida a bacilului si a tratamentului sau.
Cine maninca carbonul
Daca pentru cel de-al doilea aspect, antibioticele erau suficiente, analiza bacilului era insotita de anxietatea publicului. De aceea, cercetatorii de la Universitatea Rockfeller din New York au descoperit distrugatorul acestuia, datorita unei bacterii fagocite capabila sa recunoasca imediat carbonul, victima sa preferata.
Acesti virusi minusculi sint ucigatori innascuti ai bacteriilor ca bacilul de antrax. Cei care ataca carbonul poseda o enzima - PlyG - care distruge milioane de bacili in citeva secunde cel putin, daca avem incredere in cercetarile realizate in laborator de Vincent Fischetti si echipa sa de la Universitatea Rockfeller. Crearea unui tratament alternativ este o etapa importanta in perioada in care ne temem de aparitia bacililor rezistenti la antibiotice.
Fagocitele nu sint ultima iesire
Or, bacteriofagocitele nu sint ultima iesire in fata formelor sale militare, realizate de US Army in anul 1980. Ele pot fi insa utilizate pentru a decontamina locurile atacate. Terapia prin fagocite nu este totusi o noutate, cu atit mai mult pe Vechiul Continent. Descoperirea sa apartine francezului Félix D’Hérelle, care a denumit fagocitele. Invitat de URSS, el a organizat, incepind cu 1934, cercetari asupra acestora. Cu toate ca aparitia antibioticelor in anul 1940 a incetat aceasta cale terapeutica in Franta, ea s-a dezvoltat in URSS, mai precis in Georgia, pina la aparitia medicamentelor de larga folosinta.
Fenomenul bacteriilor multirezistente
America a descoperit existenta fagocitelor datorita unui cercetator originar din Georgia, Alexander Sulakvelidze. Acesta l-a ghidat pe aceasta tema pe unul dintre colegii sai, Glenn Morris, de la Universitatea Maryland. El se ocupa de mai multi ani de fenomenul bacterilor multirezistente.
A patruns pe aceasta cale de cercetari chiar inainte de a-si aranja un laborator de biotehnologie. Alte mici laboratoare l-au urmat in domeniul noii forme terapeutice. In primavara, la o conferinta din New-Orleans, Glenn Morris a prezentat rezultatele cercetarilor sale: in citeva ore fagocitele pot dezinfecta mari suprafete contaminate de salmonela sau chiar de escherichia coli.
Fagocitele se adapteaza la victimele lor
Spre deosebire de antibiotice, fagocitele se adapteaza la victimele lor. Atunci cind un fagocit gaseste receptorul vizat pe o bacterie, il incercuieste si ii injecteaza propriul AND, declansind un proces de multiplicare: o armata de milioane de clone ale fagocitelor ucigatoare apare intr-o ora asupra aceleiasi bacterii. O data ce bacteria este inlaturata, fagocitele, mult mai numeroase acum, trec la distrugerea altei bacterii. Normal ca atunci cind bacteriile sint indepartate, fagocitele mor. Mai ales ca ei nu ataca decit anumite bacterii, crutind alte microorganisme si fiind necrutatori cu bacteriile rezistente la antibiotice. Prezinta totusi un incovenient: citeodata le mai scapa citeva bacterii. Dar pentru a inlatura aceasta problema, exista si solutia: de a aduna 30-40 de fagocite diferiti pentru distrugertea aceleiasi bacterii. In acest scop va fi proiectata o biblioteca de monofagocite, la Universitatea din Marylan