Balneologie

Balneologie

Din antichitate sint cunoscute efectele binefacatoare ale factorilor naturali de mediu: clima, altitudinea, apele termale, apele minerale, helio si talasoterapia (helio=soare, talaso=val).

Este suficient sa amintim statiunea Herculanum (Baile Herculane), unde au fost primele amenajari executate de romani.

Cercetari incepute inca din secolul al XIX-lea au descoperit multiple localitati situate in special in zona subcarpatica - daca ne referim doar la Romania si alte vestite locuri cum ar fi: Karlovy-Vary, Baden Baden (Cehoslovacia); Vichy, Céléstins (Franta), Sprudel (Germania), Montecatinni (Italia) etc.

In afara actiunii directe asupra organismului – benefice prin reechilibrare electrolitica gratie substantelor minerale continute in apele minerale, aerul nepoluat, procedurile fizioterapeutice si altele ajutatoare practicate in fiecare statiune in functie de profil, este salutara si asa numita scoatere din mediu, adica schimbarea mediului in care sintem obligati sa vietuim in cursul anului prin natura lucrurilor: familie, profesie, proprietate etc. – mediu care in general este stresant fie prin suprasolicitare, fie prin monotonie.

La multe persoane, inca din prima tinerete se anunta prin simptome (semne) minore viitoarele boli. Sa le folosim ca semnale de alarma spre a preveni instalarea sau a prelungi cit mai mult starea de sanatate.

In functie de aceste semne care privesc fie aparatul respirator, cardiovascular (boli de inima), digestiv (boli de stomac, intestin, colecist, ficat) sau urogenitale (infectii urinare, glomerulonefrite, litiaza (pietre la rinichi etc.) este bine sa cunoastem statiunile balneoclimaterice si profilul lor pentru a petrece o perioada de minimum doua saptamini in cea mai indicata pentru noi.

In acest articol nu facem nimic altceva decit sa atragem atentia asupra importantei si rolului binefacator al acestor factori naturali, raminind ca dvs. sa urmati indicatiile medicului specialist cind este cazul, iar odata ajunsi in statiune, in functie de boala de baza si eventual de alte afectiuni secundare, medicul balneolog va va stabili tratamentul si procedurile cele mai adecvate.

Subliniem ca exista si contraindicatii ale acestui tip de tratament. Deci nu vom spune: a fost X in statiune si i-a facut bine, ma duc si eu.

Chiar cind sinteti sanatos si mergeti intr-o statiune balneara in scop de prevenire a imbolnavirii si intretinere a sanatatii este bine sa consultati medicul statiunii pentru a nu initia un tratament – singur – la intimplare si a va strica echilibrul intern!

In acest caz drumetiile, gimnastica, expunerea la soare, undele electromagnetice din atmosfera, ionii negativi la care se adauga si cura de ape minerale, dupa indicatiile medicale, va vor face bine cu siguranta.

Nu trebuie neglijate nici baile locale sau generale cu plante medicinale si aromatice care, dupa cum vom vedea, isi aduc si ele aportul la restabilirea bolilor aparatului respirator.

Ayurveda sau cum ne mentinem sanatatea prin constiinta

Ayurveda sau cum ne mentinem sanatatea prin constiinta

Stiinta medicala a Indiei antice – ayurveda – numara mai mult de 5000 de ani. Denumirea ei provine de la doua cuvinte sanscrite: aiu – viata si veda – cunoastere sau stiinta. Astfel, ayurveda se traduce ca stiinta vietii.

Medicina viitorului

Baza ayurveda o constituie invatatura care spune ca cheia catre subordonarea corpului se gaseste in constiinta noastra. Folosindu-ne in mod corect de aceasta cheie, putem sa ne controlam in intregime functiile organismului, sa scapam de boli la propria dorinta si sa ne mentinem sanatatea prin mijloace obisnuite. Medicina viitorului – considera presedintele Asociatiei americane de medicina ayurveda, D. Chopra –, dupa convingerea mea profunda, va fi construita pe faptul ca fiecare va deveni propriul sau vraci. Pe ce se bazeaza aceasta convingere a mea? Pe acel fapt foarte important, care nu demult a devenit o mostenire a stiintei medicale: in organismul uman exista o farmacie interna extraordinara, care contine un complex de medicamente pentru profilaxia si tratarea tuturor afectiunilor posibile.

Aceste medicamente sint mult mai eficiente decit toate medicamentele create de farmacisti, sint produse nu de un anumit organ, ci de tot sistemul organismului, care include sistemele imunitar, nervos si glandele de secretie interna. La un semnal venit de la sistemul nervos, fiecare dintre noi este capabil sa prelucreze substante care sa scada durerea mult mai bine decit morfina; noi ne putem cufunda in somn fara sa ne temem de efectele secundare proprii somniferelor; putem produce in cantitatile necesare tranchilizatori, antibiotice si chiar sa oprim dezvoltarea unor tumori cancerigene.

La ideea crearii unei noi medicine bazate pe autoreglarea constienta a organismului au apelat multi medici si cercetatori din diferite domenii pe parcursul ultimelor decenii, dar numai de curind ei au obtinut in demersurile lor suficient de multe marturii despre cit de eficienta poate fi autovindecarea naturala, interioara.

Femeia care s-a vindecat prin autosugestie

Cu citiva ani in urma, continua presedintele asociatiei americane, soarta m-a facut sa ma intilnesc cu o pacienta neobisnuita. Aceasta era doamna Di Angelo, o femeie de 50 de ani. Examinind-o pe bolnava, am pus diagnosticul de piatra la fiere si i-am spus ca nu exista nici un pericol, dar ca totusi as sfatui-o sa se opereze pentru inlaturarea pietrelor. Pacienta mea a fost de acord. Atunci cind i-au deschis cavitatea abdominala s-a dovedit ca nu avea pietre la fiere, asa cum am presupus eu, ci o tumoare maligna foarte mare la ficat, cu metastaze, care cuprinsesera toata cavitatea abdominala. Procesul era atit de avansat, incit chirurgii au hotarit ca operatia este inutila. In asemenea cazuri, indepartarea tumorii nu poate decit sa grabeasca deznodamintul tragic. De aceea, chirurgii pur si simplu au cusut taietura si m-au informat despre starea lucrurilor.

Medicul a iesit din sala de operatie si s-a intilnit cu familia femeii. Fiica pacientei i-a cerut sa nu ii spuna acesteia adevarata cauza a bolii: O cunosc pe mama. Daca i se spune adevarul va muri imediat.

Cind doamna Di Angelo s-a trezit din anestezie, i s-a spus ca operatia a fost un succes si ca totul evolueaza spre bine. Am presupus ca dupa vreo doua saptamini familia ii va spune adevarul, pentru ca, dupa toate probabilitatile, femeia nu mai avea mai mult de doua-trei luni de trait, marturiseste medicul. Au trecut insa opt luni si, la un moment dat, intrind in cabinetul sau, medicul a devenit palid: era asteptat de doamna Di Angelo, venita pentru un control medical obisnuit. Arata perfect sanatoasa, iar examenul clinic nu a relevat prezenta unor semne de boala.

Medicul a fost foarte nedumerit, dar numai dupa doi ani a rezolvat aceasta enigma, cind femeia a aparut din nou in cabinetul lui. Va mai amintiti cind mi-ati indepartat pietrele? Vreau sa va spun un secret. Stiti, in adincul sufletului eram convinsa ca am cancer. Pur si simplu muream de teama. Dar dumneavoastra m-ati linistit spunindu-mi ca nu este vorba decit de niste pietre, iar dupa operatie mi-am promis mie insami ca niciodata in viata nu ma voi mai imbolnavi. Nici macar o zi! Din acel moment, in fiecare zi ma asez si citeva minute repet de mai multe ori: Esti atit de fericita ca traiesti pe lume! Niciodata, niciodata nu te vei mai imbolnavi.

Aceasta intimplare nu este o nascocire si nici o minune. Nu este nimic altceva decit stiinta viitorului, acea medicina noua, catre care au inceput sa se deschida orizonturile de curind. Cel mai important lucru in aceasta istorie este faptul ca doamna Di Angelo a dorit in mod constient sa se insanatoseasca. Mintea ei a determinat corpul sa cunoasca o alta realitate in care nu este loc pentru boala, iar corpul a fost de acord.

Dorinta continua de a se insanatosi a deschis in ea, intr-un mod de neinteles, noi capacitati, a eliberat unele substante tamaduitoare din farmacia ei interna, iar ca rezultat s-a obtinut ceva ce parea imposibil.

Convingerea ca va fi bine e lucrul cel mai important

Cum se poate explica un fenomen atit de uimitor? Chopra a studiat 400 de cazuri de vindecare din proprie initiativa de cancer. Metodele de tratament in toate aceste cazuri au fost diferite: unii pacienti au incercat sa bea cit mai mult suc de struguri, altii si-au administrat doze mari de vitamina C, o a treia categorie a apelat la medicina populara si s-a tratat cu decocturi de plante, altii s-au rugat sau pur si simplu s-au imbarbatat singuri. Au fost si unii care au adoptat metodele moderne de tratament – raze ultraviolete, chimioterapie.

Toti acestia au avut insa un lucru in comun: fiecare dintre ei, mai devreme sau mai tirziu, a avut convingerea ferma ca la un moment dat ii va fi mai bine. Din acel moment, boala a devenit o fantoma in constiinta sa, un miraj, iar pacientul a intrat intr-o zona noua, in care nu exista loc pentru teama, disperare sau boala. La inceput s-a observat o oarecare usurare, apoi dupa un timp insanatosirea deplina.

Se poate ca fiecare dintre noi sa aiba aceasta capacitate uimitoare si sa trebuiasca numai sa ii dam posibilitatea sa se manifeste? Sau este ceva ce trebuie invatat? Medicina contemporana cauta raspunsuri la aceste intrebari, insa astazi cunostintele noastre stiintifice, care se refera la relatia dintre corp si constiinta, se afla la un nivel destul de primitiv.

Sistemul Maharishi ayurveda

Exista insa niste cunostinte de alt gen, unde aceste probleme foarte complicate si-au gasit deja sau isi gasesc rezolvare. Este vorba despre sistemul de insanatosire naturala si de mentinere a sanatatii denumit Maharishi ayurveda.

Stiinta clasica ayurveda contine cunostintele marilor intelepti ai Indiei, care au trait cu mult inainte de construirea piramidelor egiptene. Pe baza ei a fost facuta modificarea contemporana a vechii stiinte, denumita Maharishi ayurveda dupa numele guru-ului Maharishi Mahesh Yoga, cunoscut drept creatorul metodei meditatiei transcedentale – un sistem de meditatie simplu, dar deosebit de eficient.

In prezent, meditatia transcedentala este considerata cel mai popular sistem de autoreglare: acest program este studiat in acelasi timp de mai mult de 3 milioane de oameni in 140 de tari ale lumii.

De ce transcedentala? In limba latina acest lucru inseamna ceea ce depaseste limitele. In timpul acestor exercitii, constiinta isi depaseste limitele obisnuite, se sustrage din zgomotul de zi cu zi intr-o sfera unde stapinesc linistea si pacea.

Diferite scoli filozofice si religioase includ in aceasta notiune si meditatia cu sens diferit, dar toate variantele de meditatie presupun concentrarea interioara, refuzul a ceea ce ne inconjoara. Exercitiile de meditatie transcedentala dau nastere in suflet linistii, tensiunea dispare, stresul, care apare ca rezultat al unor obisnuinte si stereotipii de comportament incorecte insusite de omul contemporan, este inlaturat. Aceasta metoda necomplicata, dar foarte eficienta elibereaza constiinta, sistemul nervos si tot corpul de tot ceea ce este daunator, ajuta la refacerea armoniei distruse.

Eliminarea toxinelor prin panchakarma

Cel care face meditatie transcedentala sta in liniste, intr-o pozitie comoda, pe scaun sau pe un fotoliu, cu ochii inchisi. El repeta rar, intr-un tempo incet, in gind un cuvint sau o imbinare de sunete speciale, denumite mantra. Scopul mantrei este concentrarea atentiei persoanei respective asupra sa. In acest fel se obtine o calmare treptata a oceanului de ginduri si emotii. In centrele de meditatie transcedentala, consultantul alege pentru fiecare participant mantra care i se potriveste cel mai bine.

Gindindu-va la mantra, va eliberati de suvoiul nesfirsit de imagini si asociatii, constiinta devine clara si curata, trecind la un alt nivel mai bun. Aceasta senzatie de bucurie, care nu poate fi comparata cu nimic, devine tot mai pronuntata pe masura ce exercitiile sint continuate. In starea de meditatie dispar limitele obisnuite ale gindirii, ale simturilor, sinteti deschis in intregime catre soare, lumina si bucurie.

Obtineti in acest fel posibilitatea de a scapa de stres, de traumele psihologice si de complexe, de tot ceea ce ascunde esenta dumneavoastra adevarata. Cercetarile stiintifice au demonstrat ca sub influenta meditatiei transcedentale se evidentiaza tot ceea ce este mai bun in om.

Se stie ca sub influenta si actiunea stresului, fiecare celula din organismul nostru este acaparata de substante daunatoare, de toxine. Pentru eliminarea acestora, ayurveda foloseste un sistem complex de purificare, denumit panchakarma (masaje cu ulei tratat cu plante medicinale, tratamente calde pe baza de plante medicinale si terapii de eliminare), ceea ce in sens propriu inseamna cele cinci actiuni.

Hormonii peptidici – liantul dintre constiinta si corp

Un rezultat terapeutic extraordinar au exercitiile de hatha-yoga, masajul, actionarea asupra punctelor active din punct de vedere biologic. Ayurveda are in arsenalul sau si niste mijloace de tratament neobisnuite pentru omul modern: terapiile pe baza de arome, culori, gusturi si muzica.

Imnurile ayurvedice tamaduitoare corespund diverselor ritmuri biologice si cosmice si sint capabile sa provoace diferite stari psiho-fiziologice.

Iata ce spune despre acest lucru D. Chopra: In experienta mea de foarte multi ani, mi s-a dovedit ca medicina nu poate sa raspunda la un sir de intrebari fundamentale. In primul rind la acestea: procesul de vindecare este conditionat in vreun fel de unele cauze obiective, care este actiunea factorului subiectiv in acest proces? Am intilnit foarte multe cazuri de pacienti carora nu le dadeam nici o speranta, dar care s-au vindecat pe neasteptate si intr-un mod inexplicabil. La un moment dat, experimentele medicului american Singleton au fost senzationale.

Acesta alegea persoane bolnave de cancer in ultima faza, pe care medicina obisnuita nu mai avea cum sa le ajute. Cu ajutorul metodelor de meditatie si vizualizare, folosind si diferite mijloace psihologice, care contribuiau la crearea atmosferei de optimism in cadrul grupului, cu ajutorul credintei in vindecare, Singleton a reusit sa obtina rezultate uimitoare – cea mai mare parte dintre pacientii sai au mai trait inca un an, iar unii chiar s-au vindecat in intregime.

Descoperirile din domeniul psihosomaticii au schimbat radical reprezentarile noastre despre constiinta. S-a evidentiat rolul deosebit de important al hormonilor peptidici, liantul dintre constiinta si corp.

S-a demonstrat ca peptidele, care sint prelucrate ca rezultat al unor ginduri, emotii, sint percepute nu numai de creier, ci si de alte organe – inima, rinichi, ficat, splina. Acest lucru corespunde reprezentarilor medicinei vechi chinezesti, care spune ca o bucurie prea mare dauneaza inimii, minia – ficatului, nelinistea – splinei, supararea – plaminilor, teama – rinichilor.

Medicina trebuie sa scape de limitarea in gindire, sa prelucreze noi conceptii despre om si procesul de vindecare, care sa contina principiul influentei active a constiintei asupra materiei, adica asupra corpului nostru, incheie medicul american.

Autovindecare

Autovindecare

Sub acest titlu va prezentam o metoda simpla de autoajutorare, usor de aplicat de catre oricine, utila în familie, putindu-se aplica în cuplu.

1. Sensibilizarea palmelor

În centrul palmelor exista cite un centru energetic secundar, care are legatura cu centrul energetic aflat în crestetul capului numit Sahashrara, centru prin care noi absorbim energie de cea mai înalta calitate din cosmos, de la Divinitate. Vom învata sa utilizam acesti centri pentru a-i ajuta pe altii sau chiar pe noi însine.

La persoanele dreptace, centrul din palma dreapta emite un flux de energie legat direct de centrul din crestet, iar centrul din palma stinga absoarbe un flux energetic aproximativ egal cu cel emis de centrul din palma dreapta.

Exercitiu

Închideti ochii, va relaxati usor respirind lent dar ritmic, pina simtiti ca sinteti cuprinsi de o stare de bine. Apropiati-va palmele deschise în fata corpului, la nivelul ombilicului (cu ochii închisi), si încercati sa simtiti energia care curge din centrul palmei drepte spre centrul palmei stingi. Apropiati si departati palmele, la început între 5 si 20 cm, iar apoi pe distante din ce în ce mai mari, pe masura ce veti avansa. Dupa ce va trece o perioada de timp de exersare, palmele dumneavoastra vor deveni mai sensibile. Din cind în cind este util sa ne frecam palmele pina cind vor deveni calde (activind astfel centrii din palme si centrul din crestetul capului), iar apoi trecind din nou la exersare. Dupa ce ati început sa simtiti caldura, furnicaturi sau întepaturi (senzatiile difera de la om la om) continuati acest exercitiu, dar cu ochii deschisi. Mai tirziu veti observa ca începeti sa percepeti aceste senzatii foarte usor si cu ochii deschisi. Puteti trece acum la palparea energetica a antebratului, a zonei din jurul capului, a genunchilor, a întregului dumneavoastra corp. La început veti plimba palma la o distanta de 10-20 cm de oricare zona pe care o palpati energetic, dupa mai mult antrenament reusind sa mariti aceasta distanta pina la un metru sau chiar mai mult. Nu trebuie sa insistati prea mult chiar de la început, nu fortati perceptia, încercati mereu sa ramineti relaxati, fiind doar atenti la ce se întimpa sub palmele dumneavoastra.

Exercitii ajutatoare

a) Cu palmele fata în fata, se inspira profund pe nas, concentrind atentia în centrul palmei stingi. La expirare atentia dumneavoastra se va focaliza în centrul palmei drepte. Exersind, dupa un timp, veti percepe, în timpul expirarii, cum energia se va accelera de la palma dreapta spre palma stinga, iar în timpul inspiratiei cum energia se va grabi sa ajunga din palma stinga spre cea dreapta, trecind prin bratul sting, stern, bratul drept, iesind apoi prin palma dreapta. Dobindind experienta, acest flux vi se va parea ca se învirte continuu între palma dreapta, palma stinga, bratul sting, stern, bratul drept, palma dreapta, astfel închizindu-se un circuit. La stingaci, fluxul va circula invers.

b) Se tine una din palme în plan vertical, iar cu degetul aratator al celeilalte miini (tinut la o distanta cuprinsa între 10-15 cm) îndreptat spre palma opusa, se vor trasa spirale, cercuri, linii etc. pina veti reusi sa cresteti sensibilitatea palmelor. Încercati sa faceti acest exercitiu descriind aceleasi trasee cu degetul si pe dosul palmei opuse. Daca senzatiile sint clare si pe dosul palmei, înseamna ca ati ajuns la o sensibilitate foarte buna.

c) Ca un amuzament, puteti încerca sa directionati fluxul de energie din deget prin cap, picior, torace, palma sesizoare fiind întotdeauna în cealalta parte a corpului.

Atentie, dupa ce ati dobindit sensibilitate, va trebui sa va realizati singuri codificarea si decodificarea semnalelor receptionate, reusind foarte usor sa diferentiati diverse probleme de sanatate. Veti putea astfel diferentia diverse goluri, virfuri, benzi de energie, senzatii de cald sau rece în dreptul unor organe, pulsatii ale organelor sau zone cu energie densa sau rarefiata. Puteti, de asemenea, palpa energetic diverse plante, animale, minerale.

2. Utilizarea palmelor

Înainte de a utiliza palmele în vederea ajutarii cu energie, este util a face urmatorul exercitiu: stind în picioare cit mai relaxat, se inspira profund pe nas, iar pe expirare se trimite energia spre crestetul capului, se inspira din nou, dar de data aceasta o data cu expiratia energia se focalizeaza spre locul dintre anus si organele genitale. Trimitem deci alternativ energie cind spre crestet (centrul energetic Sahashrara), cind spre zona dintre anus si organe genitale (centrul energetic Muladhara). Acest exercitiu are ca scop activarea mai puternica a celor doi centri, creind tot-odata un echilibru Yin-Yang al sistemului energetic propriu. Este bine ca acest exercitiu sa-l efectuam zilnic, timp de 5-10 minute, avind grija sa nu fortam procesul respiratiei.

Reguli generale

Acum sintem gata, dupa o frecare usoara a palmelor, sa aplicam pe o zona bolnava palma dreapta (la stingaci, palma stinga), lasind cealalta palma deschisa si orientata în sus. Dupa o oarecare experienta se vor putea pune ambele palme pe zonele bolnave. Nu tineti palmele lipite de zona bolnava mai mult de 5-10 minute. Daca în aceasta perioada va simtiti obositi sau aveti o stare de moleseala accentuata, trebuie sa va opriti si sa va odihniti. La finalul sedintei miinile se vor scutura puternic de citeva ori, gindindu-ne ca aruncam în pamint sau într-un foc imaginar toate deseurile de energie negativa. Este bine sa se lucreze cu mina dreapta pe partea stinga a bolnavului, iar cu mina stinga pe partea dreapta a acestuia. Aceasta deoarece se tine cont, de cele mai multe ori, de polaritatea palmelor si a partilor corpului. Astfel, putem considera ca palma si partea dreapta a corpului este plus, iar palma si partea stinga a corpului este minus. Prin diferenta de polaritate, energia va circula mult mai bine. Daca zona pe care trebuie aplicata palma este mare (de exemplu, plaminii), aceasta va fi aplicata cu degetele rasfirate, daca zona este mica (de exemplu, ochii), palma va fi aplicata cu degetele lipite. Nu este necesar întotdeauna ca palmele sa fie asezate direct pe piele, dar este indicat în cazurile de entorse, fracturi, diverse traumatisme fizice etc. Este bine ca pacientul sa fie îmbracat în haine lejere, daca se poate din bumbac sau alte fire naturale si sa înlature obiectele din metal (cercei, bratari, inele etc.).

Utilizarea ca element ajutator a cristalului de cuart

Pentru a amplifica fluxul de energie prin palme putem utiliza în mina stinga un cristal de cuart cu virful orientat înspre centrul palmei. Palma dreapta va fi asezata pe zona bolnava. Cu cit cristalul va fi mai limpede, cu atit vibratiile care vor fi amplificate vor fi mai înalte, iar energia va circula mai liber prin el. Pentru a putea fi utilizat, cristalul de cuart trebuie purificat si trebuie acordat cu vibratiile utilizatorului. Purificarea cristalului se face în felul urmator: timp de 30 de zile acesta va fi tinut într-un vas transparent cu apa si sare (de preferat sare marina), 3-4 lingurite la 1/2 litru de apa, cu amplasarea vasului la lumina solara. Razele soarelui vor patrunde si vor energiza cristalul, iar solutia salina va extrage informatia si energia parazita din cristal. Pentru a ne acorda cu acest minunat prieten, îl vom purta 2-3 saptamini cu noi, într-un buzunar, din cind în cind neuitind sa-l scoatem la lumina.

În unele cazuri putem utiliza chiar doua cristale de cuart, cite unul în fiecare palma, cel din palma dreapta fiind orientat cu virful catre zona bolnava. Este de preferat ca dimensiunea cristalelor sa nu fie mai mare de 6-8 cm, fiind important ca virfurile cristalelor sa nu fie ciobite sau slefuite. Virful natural este de preferat celui obtinut prin slefuire.

Antibiotice, refacere, vindecare, larve, rani

Atunci cînd antibioticele esueaza, pot interveni larvele pentru a vindeca ranile

Desi pentru lumea medicala moderna pare de neconceput, bandajele cu larve ale unei specii de muste s-au folosit înca din cele mai vechi timpuri pentru o vindecare rapida a plagilor.

Pîna acum cîtiva ani aceasta terapie a fost complet ignorata, dar evolutia germenilor care au devenit din ce în ce mai rezistenti la antibiotice a facut ca medicii din Occident sa recurga la ajutorul larvelor în tratamentul unor plagi sau ulceratii persistente.

Studiile efectuate pe pacientii care au fost tratati în acest fel demonstreaza ca terapia larvara este foarte eficienta, în peste 80 la suta din cazuri fiind îndepartate tesuturile necrozate. Unul din avantajele majore ale acestei terapii este ca larvele îndeparteaza tesutul necrozat fara a interveni asupra celulelor sanatoase.

Printre beneficiarii acestei terapii se afla mai ales pacientii diabetici care au mari dificultati la vindecarea ulceratiilor si pentru care, în unele cazuri, acest tratament s-a dovedit o alternativa viabila.

Medicii care au apelat la acest tratament au ajuns la concluzia ca este eficient în tratarea mai multor tipuri de plagi, este usor de folosit si bine tolerat de pacienti si nu are efecte secundare.

O practica straveche, uitata o data cu descoperirea antibioticelor

Aceasta practica terapeutica a capatat popularitate si a fost destul de raspindita înainte de anii 1940, cînd au fost descoperite antibioticele. Dovezi ale vindecarilor prin aplicarea bandajelor cu larve apar mentionate în izvoare istorice foarte vechi, de la civilizatia mayasa pîna la triburile din Australia.

Una dintre cele mai vechi scrieri în care este descrisa aceasta practica îi apartine lui Ambroise Pare, care servise drept chirurg regilor Frantei în secolul al XVI-lea. Ca medic de front el a observat ca prezenta larvelor pe ranile bolnavilor are un efect benefic pentru evolutia lor.

Mai tîrziu, baronul D.J. Larrey, medic de front în armatele lui Napoleon, a observat ca larvele nu ataca tesutul sanatos, ci numai pe cel necrozat, ajutînd la vindecare. În America, în timpul Razboiului de secesiune, doctorul J.F. Zacharias si colegul sau Joseph Jones au folosit acest tip de tratament pentru a curata plagile soldatilor, iar Zacharias a consemnat ca în felul acesta a reusit sa salveze vietile multora.

Primele studii stiintifice pe acest subiect au fost elaborate de catre W.S. Baer, dupa primul razboi mondial. În anii 1920-1930, Baer a folosit cu succes larvele în tratarea unor cazuri de osteomielita si ulceratii aparute la nivelul picioarelor, iar acest gen de terapie a fost folosita pe scara larga în Statele Unite si Canada. Acest gen de terapie a fost folosita cu succes si în tratamentul unor ulceratii mamare maligne, al unor arsuri, abcese si chiar carcinoame.

Descoperirea penicilinei si a sulfamidelor, în 1940, a facut ca aceasta practica sa fie abandonata. În zilele noastre, datorita folosirii pe scara larga a antibioticelor cu spectru mare de actiune, foarte multi germeni au devenit rezistenti la tratamentul cu antimicrobiene, iar medicina a redescoperit beneficiile acestei terapii.

Secretiile pe care larvele le lasa în urma lor ajuta la îndepartarea celulelor moarte si la formarea unora sanatoase.

Nu toate tipurile de larve pot fi folosite

Nu toate tipurile de larve ale mustelor pot fi folosite, ci numai cele care nu ataca tesutul sanatos, îndepartînd partile necrozate din plagi. Cel mai adesea sint folosite larvele din familia Calliphoridae, care sint cultivate în medii sterile sau sint sterilizate înainte de a fi aplicate pe rani.

Bandajele cu larve sint foarte usor tolerate si destul de usor de executat, dar sint necesare niste precautii pentru ca larvele sa nu migreze din plaga. Un astfel de pansament trebuie mentinut timp de trei zile dupa care este îndepartat, iar rana se curata cu solutie sterila.

Acest tip de tratament poate fi folosit împreuna cu tratamentul cu antibiotice, desi larvele îndeparteaza bacteriile din rani cu ajutorul unor enzime proteolitice pe care le secreta. Secretiile larvelor actioneaza asupra ranilor distrugînd bacteriile, modificind pH-ul plagii si ajutînd la vindecare. Se presupune ca si miscarea larvelor înauntrul pansamentului ar stimula dezvoltarea tesutului sanatos. Printre avantajele acestei terapii se numara si disparitia mirosului specific supuratiilor, în cea mai mare parte a cazurilor.

Diabeticii pot beneficia si ei de acest tratament

Printre cazurile cele mai spectaculoase de vindecare se numara cele ale bolnavilor de diabet care adesea evita amputatiile unor membre în urma terapiei cu larve.

Din cauza starii avansate a diabetului, adesea se dezvolta ulceratii la nivelul picioarelor mai ales. Aceste rani sint forte greu vindecabile si datorita locului unde apar, dar si datorita starii generale a diabeticului. În unele cazuri au fost evitate amputari ale membrelor prin aplicarea pansamentelor cu larve care si-au facut datoria si au îndepartat tesutul necrozat si au stimulat crearea unui tesut sanatos.

Apa structurata

Apa structurata

De sute de ani s-a incercat gasirea unui procedeu universal care sa fie folosit pentru eradicarea oricarei afectiuni. Cu cit oamenii de stiinta au aprofundat mai mult mecanismele de vindecare, cu atit au aparut mai multe medicamente si terapii; care au adus cu sine si contraindicatiile. Tinind cont de experientele marilor savanti, intotdeauna marile inventii au avut la baza elemente simple si nu complexe, sofisticate. Astfel s-a plecat de la cea mai simpla dar importanta idee, de a se orienta eforturile pentru studierea celui mai reprezentant element din corpul uman, si anume, APA.

APA este cel mai raspindit element, atit in natura cit si in corpul uman, avind rolul cel mai important in desfasurarea tuturor reactiilor biochimice:

APA este mediul in care se petrec toate procesele vietii vegetale si umane, ea fiind un solvent biologic, universal. APA se regaseste in organismul uman intr-o proportie de 70-75 la suta ea fiind liantul tuturor proceselor biochimice din organism si de aici putem deduce necesarul cantitatii ei zilnice si astfel importanta deosebita a calitatii ei. In apa dizolvindu-se toate elementele solide, lichide si gazoase, o data cu trecerea anilor, apa biologica se impurifica atit fizic, cit si energetic. Deseurile (radicalii liberi) acumulati in timpul vietii fac necesara schimbarea apei biologice uzate care conduce la diferite afectiuni. APA cu adevarat pura (apa structurata) este o apa cu proprietati deosebite si se gaseste foarte rar in natura. Daca i se modifica structura, compozitia, temperatura, ea capata proprietati enigmatice si implicit proprietatile biologice asupra organismului sint si ele diferite.

APA structurata poate fi elaborata si de propriul organism, dar in cantitati nesatisfacatoare, datorita radicalilor liberi (acumulati in timp) din organism, care inhiba procesele celulare de obtinere a apei pure.

Acest tip de apa structurata s-a obtinut pe cale artificiala, pentru a se completa deficitul biologic de apa pura. Ideal ar fi de a inlocui treptat intreaga cantitate de apa uzata din organism, cu apa structurata pentru a reintineri intreg organismul, (1l apa structurata pentru 1 kg corp in conditiile in care in acea perioada se consuma doar acest tip de apa si sucuri strict naturale (fara adaosuri chimicale) si legume ecologice (netratate chimic) altfel cura poate fi prelungita). Apa structurata se obtine incepind prin eliminarea tuturor elementelor ca: minerale, toxine, microorganisme, metale grele, raminind doar H20 simplu si apoi saracirea apei (apa superusoara) de izotopul greu al hidrogenului (cel care este raspunzator de inhibarea proceselor biologice), ca apoi printr-un cimp magnetic sa obtinem o armonizare moleculara (obtinind structurarea) de asa maniera incit aceasta apa capata proprietati deosebite, putind fi incarcata energetic si informational. Acest lucru poate fi posibil dupa etapa de ordonare spatiala a apei, pentru a schimba in totalitate amprenta veche, energeticinformationala a apei uzate din organism.

Apa grea (D20) este izotopul greu al hidrogenului, cel care determina instabilitatea structurala in apa si apoi in organism. Deuteriu poate fi gasit in apa de izvor, apa de ploaie (T20tritiu), apa minerala, pepsi, cola, sifon etc. dar in proportii diferite. Deuterizarea celulelor biologice duce la blocarea polarizarii lor, a transportului biochimic prin ele, disparitia contractibilitatii acestora si blocarea diviziunii celulare, facind astfel posibila aparitia oricaror afectiuni, datorita faptului ca deranjeaza echilibrul ionic de polarizare si depolarizare celular. Apa intracelulara are un grad superior de ordonare semanind mai mult cu cristalul de gheata decit cu apa lichida; restul apei este libera. Cele 2 tipuri: structurata si libera, reprezinta dualitatea apei celulare. Cele doua tipuri de apa actioneaza pe rind, inhibind sau stimulind functiile celulare, functie de necesitati. In decursul istoriei s-au facut numeroase experiente cu acest tip de apa structurata (numita in popor apa vie), atit la plante care au beneficiat de o crestere rapida si sanatoasa, cit si la animale, unde s-a constatat o vitalitate crescuta si o putere mai mare de reproducere.

La oameni s-a constatat:

- eliminarea radicalilor liberi, a toxinelor si micro-organismelor

- reglarea sistemelor: nervos, imunitar, endocrin, metabolic, cardiovascular, potentarea tuturor functiilor organismului

- vitalitate crescuta

Chiar si fara ajutorul altor medicamente sau plante: folosirea indelungata a apei structurate da rezultate in: insomnie, ateroscleroza. Parkinson, epilepsie, Althzeimer, paralizii, psoriasis, emotivitate, afectiuni cardiace, tulburari, menopauza, diabet, leucemie, tumori, chisturi, noduli, obezitate, reumatism, ciroza, pancreatita, constipatii, inflamatii, edeme, varice, hemoroizi, dureri, eliminarea toxinelor, radionucleizilor, metalelor grele, colesterol, infectii, ulcer, hipertensiune, circulatie sangvina periferica defectuoasa, inhibarea celulelor canceroase, inhibarea celulelor canceroase, gingivita, paradontoza, afectiuni biliare, afectiuni genitale, afectiuni tiroidiene, afectiuni renale, afectiuni oculare, sinuzita, afectiuni pulmonare, afectiuni osoase, regenerarea hormonala, bronsita, astm.

Datorita efectului de curatare a organismului, apa structurata se combina in drumul sau cu toxine, micro-organisme, metale grele, reziduuri metabolice, oxizi toxici (radicali liberi) si in functie de cantitatile grosiere de reziduuri acumulate in decursul timpului, pot aparea transpiratii abundente si cu miros rezidual. Rareori pot aparea fenomene de somnolenta, ameteala, febra, greata, dureri in zonele afectate; acest lucru se intimpla in cazul in care cantitatile ce trebuie eliminate sint masive, ca dupa un timp sa apara o vitalitate crescuta.

Concomitent cu folosirea apei structurate, ca supliment alimentar, se recomanda si folosirea medicatiei specifice afectiunii respective sau regimul corespunzator. Datorita dislocarii de impuritati (radicali liberi) cura odata inceputa nu se intrerupe decit dupa ce organismul a parcurs in totalitate perioada de purificare. De regula, aceasta perioada este de 1-3 luni, functie de virsta, afectiunea, greutatea, la unele persoane fiind nevoie de o perioada mai lunga a curei. Contraindicatii NU s-au evidentiat, la copii si in cazul femeilor gravide, daca necesita o asemenea cura, se face un grafic personalizat si gradual.

Apa si baile terapeutice

Apa si baile terapeutice

Apa inseamna viata

In zilele noastre, ceea ce a fost o moda la inceput se impune tot mai mult: un mod de viata sanatos, ecologic. Aceasta inseamna hrana sanatoasa, fara agenti poluanti (chimicale sub forma de ingrasaminte chimice, pesticide, fungicide, dar si diverse adaosuri alimentare), apa purificata si minerala, dar si haine din fibre ecologice. Si tot mai multe vedete si personalitati din Occident apar la serate, avind in locul traditionalei cupe de sampanie un pahar de apa minerala sau apa plata. De unde vine extraordinara popularitate a apei?

Terapia cu apa odinioara

Apa a fost folosita in scop terapeutic inca inaintea erei noastre. Primele date despre apa ca leac apar inca din vremurile stravechi in care s-a scris Rygveda.

In Roma antica erau vestite baile (termele), in care se gaseau incaperi speciale pentru baie cu apa calda, altele cu apa fierbinte sau rece, ca si pentru odihna si divertismentul celor ce veneau acolo. Pe linga terme existau si balnium, avind toate amenajarile mentionate. Cele mai pretuite erau baile in care se foloseau apele minerale. Au fost (si au ramas) vestite baile de la Herculane, in Banat, cu ape termale si minerale, pe care romanii le cinsteau in mod deosebit pentru efectul lor exceptional. Si astazi Baile Herculane sint la fel de eficiente, chiar daca vremurile nu sint din cele mai prielnice pentru intreprinderile de acest fel.

In epoca medievala balneoterapia a fost data la o parte, uitata, dar in secolele XVII-XVIII s-a inregistrat un adevarat avint al bailor de tot felul in Europa, infiintindu-se bai si chiar clinici specia-lizate.

Situatia actuala a terapiei prin bai curative

Astazi cele mai bune statiuni balneare ne propun bazine cu ape minerale, care contin (unele) chiar si substante radioactive (radon etc.), saune si bai de abur de tip oriental, cu masaj subacvatic prin valuri artificiale, dusuri subacvatice sau bule de aer, precum si talasoterapie si felurite proceduri, ce imbina proprietatile apei de mare cu cele ale climatului specific.

In unele statiuni se practica proceduri combinate – externe (bai, masaje etc.) si interne (cure cu ape minerale avind compozitii diverse).

De ce este importanta apa pentru sanatatea si viata noastra

Viata a aparut in mediul acvatic. Celula vie se compune in proportie de 60-99,7 la suta din apa. Pe linga aceasta, apa are un rol de frunte in procesul de termoreglare a organismului, permitind adaptarea fiintelor vii (desigur, in limite rezonabile) la variatii insemnate de temperatura din mediul ambiant.

Iata de ce este apa atit de importanta, chiar vitala pentru organism.

Atunci cind organismul pierde o cantitate mare de apa (prin transpiratie, sau ca urmare a deshidratarii datorate febrei, vomei sau diareei) se produce un dezechilibru in organism, deoarece, o data cu apa, se pierd si sarurile minerale.

Aceste minerale, care intra in compozitia sarurilor, sint foarte importante in metabolism, astfel incit sanatatea celui deshidratat este pusa in pericol.

Apele minerale

Izvoarele de ape minerale sint extrem de cautate pretutindeni. Trecind prin straturile succesive cu continut variat de diverse substante, apa spala si dizolva anumite minerale si saruri solubile. In plus, apele acestea pot sa contina anumite substante organice si bioactive sau gaze dizolvate. Din aceste motive, apele minerale sint utile in cure interne sau externe. De aceste cure cu ape minerale beneficiaza cei cu afectiuni ale aparatului locomotor sau ale cailor respiratorii, bolnavii de reumatism sau cei care necesita cure de recuperare dupa traumatisme sau interventii chirurgicale.

Apele minerale folosite in cure interne vindeca sau amelioreaza boli digestive, normalizeaza functiile gastrointestinale, actioneaza in procesele inflamatorii ale aparatului uro-genital. Apele carbogazoase sint un stimulent, imbunatatind peristaltismul stomacului si intestinului, maresc sau scad, dupa caz, aciditatea gastrica, stimuleaza circulatia la nivelul stomacului si al ficatului.

O alta functie de maxima importanta a apelor minerale este lichidarea foamei de oxigen la nivelul tesuturilor, ameliorind rezistenta organismului la boli.

Alte utilizari ale apelor minerale

Cosmeticienii s-au straduit sa asigure hidratarea, hranirea si mineralizarea corespunzatoare a pielii si, pe aceasta cale, a intregului organism. Desigur, metoda clasica o reprezinta baile, mastile si compresele cu apa minerala. Pe linga acestea, au fost inventate sprayuri cu apa minerala, care se pulverizeaza pe fata, pe miini si git. Procedeul este salvator in zilele toride, caci hidrateaza masiv pielea, exact in zonele cele mai expuse la intemperii.

Un alt procedeu, la fel de simplu si eficient, este stergerea fetei si a gitului cu cubulete de gheata, obtinute prin congelarea apei minerale. Gheata mareste tonusul pielii si accelereaza circulatia capi-lara la nivelul ei, iar apa minerala topita din cubuletele de gheata hidrateaza pielea.

Cind cura interna de apa minerala are ca scop tonifierea, hidratarea si mentinerea sanatatii pielii si a intregului organism, este necesar si absolut obligatoriu sa se bea cel putin doi litri de apa minerala pe zi.

Baile terapeutice

Aceste bai sint proceduri larg raspindite in cadrul tratamentului balnear. Baile pot fi generale sau locale. In baile generale procedura vizeaza intregul corp si pacientul se cufunda (pina la git sau pina la piept) in apa, iar in cele locale se cufunda in apa numai partile afectate (miini, brate, picioare etc.).

Din punctul de vedere al temperaturii apei, baile terapeutice pot fi reci – sub 20 grade Celsius, racoroase – la 20-30 grade Celsius, intermediare – 34-37 grade Celsius (numite si la temperatura corpului), bai calde – la 38-39 grade Celsius si fierbinti – la 40 grade Celsius si mai mult.

Compozitia apei pentru baile terapeutice este, de asemenea, variata. Se poate folosi apa dulce (obisnuita), apa minerala, gazeificata (cu bule), aromatizata sau medicinala (cu diferite adaosuri de substante sau plante aromate sau medicinale).

Exista citeva reguli privind baile terapeutice. Spre exemplu, se interzice sa se faca bai dupa mese copioase sau imediat dupa ce s-a luat masa. Baile calde si cele fierbinti, mai cu seama, trebuie sa se incheie cu un dus mai rece. Durata unei bai este de 10-15 minute, iar dupa aceea se impune o scurta odihna de aproximativ 15 minute.

Baile terapeutice se fac, totdeauna, numai la recomandarea sau prescriptia medicului. Acesta indica temperatura apei, durata baii, frecventa si numarul total de bai in cadrul unei cure. De asemenea, medicul va hotari si reluarea tratamentului dupa un interval de 6 sau 12 luni, precum si combinarea bailor cu alte proceduri.

Efectele terapeutice ale bailor

Baile reci si cele racoroase au un efect excitant asupra sistemului nervos si stimuleaza eliminarea excesului de temperatura din organism. Asemenea proceduri sint recomandate persoanelor sanatoase si antrenate, cu un organism rezistent si bine calit.

Baile cu temperaturi intermediare, cu apa obisnuita (dulce), se recomanda pentru efectul lor reconfortant, iar baile calde au un efect calmant si sint recomandate in insomnii.

In raceala este recomandata baia fierbinte, dar numai daca bolnavul nu are febra. Aceasta baie provoaca sudatie, o incalzire generala a organismului si stimuleaza procesele metabolice, cu eliminarea intensa a toxinelor si relaxarea muschilor. Pentru a obtine efect maxim, in apa din baie se adauga treptat apa fierbinte, crescind temperatura peste 40 grade Celsius. Durata unei asemenea bai este de numai 5-10 minute.

In timpul acestor proceduri se recomanda sa se aseze pe capul pacientului un prosop inmuiat in apa rece, iar dupa baie pacientul se sterge bine pe tot corpul, se imbraca in haine uscate si calduroase si se culca sub plapuma.

Bai cu adaos de ulei de pin (sau alte conifere)

Astfel de bai pot fi facute si acasa, adaugind in cada cu apa la 36-38 grade Celsius o cantitate de 3-5 g ulei de pin (brad etc.). Durata obisnuita a acestei bai este de 15-20 minute pentru adulti si 5-10 minute pentru copii. In orice caz, durata acestora nu trebuie sa depaseasca 20-30 minute. In timpul baii se verifica periodic pulsul si starea generala a pacientului. Apa nu trebuie sa treaca de zona inimii (pieptul, umerii si gitul raminind deasupra nivelului acesteia).

Asemenea bai se pot pregati si folosind extract (uscat sau lichid) de conifere.

Bai cu diverse saruri

Aceste bai sint folosite in tratarea afectiunilor aparatului locomotor, ale sistemului nervos, ale aparatului cardio-vascular sau ale pielii. Ele sint foarte simplu si usor de pregatit. In cada cu apa mai calda sau mai rece se dizolva 250-500 g sare marina sau sare de bucatarie (se pot folosi si alte tipuri de saruri), cernuta in prealabil sau asezata intr-un saculet de pinza. Baile se fac o data la doua zile, o cura fiind de 12-15 bai.

Alte tipuri de bai curative

Exista numeroase feluri de a pregati baile pentru tratarea diverselor afectiuni. Astfel, se fac bai cu plante medicinale, folosind salvie, musetel, tei, rozmarin, pelin, hamei, nuc, menta, muguri si frunze de plop, scoarta de stejar, soc, tarite sau mustar (faina sau boabe). Fiecare dintre aceste bai are o serie de recomandari si mare parte dintre ele se pot face si acasa (desigur, dupa consultarea medicului specialist).

Aluminiul si efectele lui asupra organismului uman

Aluminiul si efectele lui asupra organismului uman

Chiar daca aluminiul se gaseste peste tot - aer, apa, pamint - trebuie avut grija la cantitatea pe care organismul nostru o absoarbe, pentru ca el este banuit a avea efecte daunatoare asupra bolilor sistemului nervos.

Aluminiul este un metal care se gaseste din belsug pe Terra, il intilnim in pamint, in apa, in aer. Proprietatile lui chimice si fizice ii confera numeroase utilitati. In acest sens putem mentiona folosirea lui si a compusilor sai in produsele alimentare (ca si aditiv), in medicamente (antiacizii), in produsele de larg consum si in tratarea apei potabile. Din cauza abundentei sale in mediul inconjurator, el este practic inevitabil, iar cercetatorii au inceput sa studieze inca de mai mult timp efectele lui asupra fiintei umane.

Aportul de aluminiu si encefalopatia

Aceste cercetari au reliefat o legatura intre aportul de aluminiu si encefalopatia (afectiunile organice ale creierului) celor aflati sub dializa. In ultimii ani, oamenii si presa si-au facut griji referitor la efectele daunatoare ale aluminiului asupra sanatatii umane, incercind sa afle mai ales care este rolul aluminiului in maladiile Alzheimer, Parkinson si scleroza laterala amiotrofica (maladia Lou Gehrig). De asemenea, s-au pus semne de intrebare in legatura cu potentialele riscuri care apar la sugarii care sint hraniti cu lapte matern continind aluminiu.

In ce masura sintem expusi la aluminiu

Pentru ca aluminiul este omniprezent in mediul inconjurator si utilizat in diverse produse si procedee, este inevitabil ca populatia sa-i fie expusa in fiecare zi.

Aluminiul din alimente

Aluminiul este prezent in mod natural in numeroase alimente, dar in general se afla in cantitati mici. Ceaiurile, de exemplu, acumuleaza mari cantitati de aluminiu care pot fi eliberate prin frunzele lor in infuzii. El poate fi de asemenea introdus in hrana, chiar din cea care se gaseste in caserole, la ustensilele pentru gatit si in ambalaje, dar s-a demonstrat ca aceasta este o cantitate neglijabila.

Anumite alimente, ca produsele lactate, grauntele si produsele cerealiere, deserturile si bauturile pot avea niveluri mai ridicate de aluminiu decit cele normale datorita utilizarii aditivilor alimentari care contin compusi ai aluminiului (de exemplu: fosfat de aluminiu si sodiu). Folosirea acestor aditivi este controlata pentru a se evita utilizarea lor in cantitati excesive.

Aportul zilnic de aluminiu provenit din alimente se ridica in jur de 8 miligrame pentru un adult, anumite estimari indicind totusi niveluri mai ridicate. In ansamblu, aproape 95 la suta din aportul normal pentru un adult de aluminiu provine din alimente. Pentru un bebelus, aportul zilnic de aluminiu se ridica la 1 miligram.

Aluminiul din medicamente

Aportul cotidian poate creste considerabil pentru persoanele care-si administreaza doza maxima pe baza de aluminiu din medicamentele care nu sint prescrise de medici si care se vind la cerere in farmacii, ca antiacizii si acidul acetilsalicilic tamponat. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pina la 5 grame pe zi.

Apa potabila contine aluminiu

Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata din Canada, de pilda, utilizeaza sulfat de aluminiu pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Acest procedeu creste de asemenea materia organica prezenta in mod natural in apa, ceea ce reduce formarea nonproduselor de dezinfectare. Acestea rezulta din reactia dintre produsele chimice folosite pentru dezinfectare (de exemplu: clorul) si materia organica prezenta in apa, este posibil totusi ca acestea sa fie o cauza a aparitei cancerului.

Pentru ca sulfatul de aluminiu folosit in tratarea apei este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este un pic mai ridicat decit in cea netratata.

Deci, aportul zilnic de aluminiu din apa potabila nu depaseste 5 la suta din aportul cotidian total al unui adult. Aportul real poate varia mult dintr-un colt al altuia al unei tari in functie de calitatea apei (prezenta naturala a aluminiului in apa), procedeul de tratare folosit si eficacitatea operatiei uzinei de tratare.

Se crede in general ca aluminiul de origine naturala provenit din apa netratata se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra sanatatii. In timpul procesului de tratare cu sulfat de aluminiu, aluminiul este transformat intr-o forma care poate fi usor asimilata.

Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza. In anumite tipuri de apa imbuteliata se poate gasi aluminiu pentru ca el este prezent in sursa de apa. Anumiti producatori de apa imbuteliata utilizeaza apa de la robinet, cu sau fara tratamente suplimentare; daca aluminiul se gaseste in apa de la robinet se intilneste si in cea imbuteliata.

Aerul nepoluat are si el aluminiu

Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica cel putin la 4 micrograme pe zi. In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, aportul se poate ridica la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3, 5 pina la 7 miligrame de aluminiu pe zi.

Apa, mai importanta decit hrana

Daca este adevarat ca mare parte din aportul zinic de aluminiu provine din alimente, doar un procent mic - de obicei mai putin de 1 la suta - este absorbit de organismul nostru.

Absorbtia depinde de mai multi factori, dintre care tipul compusilor ai aluminiului, compozitia alimentului, virsta si gradul de sanatate al persoanei in cauza.

Aluminiul din apa potabila este mai bine absorbit de organism (adica, mai bine biodisponibil) ca aluminiul care se afla in alimente, chiar daca in primul caz se gaseste o mica cantitate din aportul total cotidian. Ceea ce inseamna ca apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu ca hrana.

Riscurile de sanatate legate de aluminiu

S-a considerat inca de acum mult timp aluminiul ca fiind putin toxic, persoane sanatoase putind tolera doze orale de pina la 7 grame pe zi, fara sa apara efecte nocive. Pe de alta parte, multe date indica astazi ca aluminiul poate provoca consecinte nefavorabile sistemului nervos uman si al animalelor.

Encefalopatia persoanelor aflate sub dializa

Pacientii care sufera de maladii renale si primesc tratamente de dializa regulat si care, in consecinta, pot fi expuse la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa si medicamente pot sa manifeste encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de tremurari, convulsii, psihoza si alte schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Cea mai mare parte a expertilor sint de parere ca nivelurile ridicate de aluminiu ale lichidelor pentru dializa si medicamentele sint cauzele dementei, iar controlul nivelurilor diminueaza considerabil incidentele acestei boli.

Maladia Alzheimer

In Canada, de exemplu, maladia Alzheimer este cea mai frecventa dementa degenerativa primara si o cauza importanta a decesurilor. Primele simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sint pierderile de memorie, dezorientarea si depresia.

Cercetatorii au studiat diverse teorii pentru a determina cauzele aparitiei maladiei. Aceste teorii tin cont de factorii genetici, de proteinele anormale, de agentii infectiosi, de agentii din mediul inconjurator precum aluminiul, de alte metale si solventi si de modificarile metabolice. Exista din ce in ce mai multe dovezi care indica interactiunea dintre o predispozitie genetica si imbatrinirea, de exemplu, si seria de evenimente declansatoare ale bolii.

O cauza posibila a maladiei Alzheimer

S-a indicat ca expunerea la aluminiu este o cauza posibila a maladiei Alzheimer, deoarece celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de 10 pina la 30 de ori mai mult aluminiu decit media. Totusi, nu a fost stabilit daca acumularea de aluminiu este cauza sau rezultatul bolii.

Mai multe studii asupra oamenilor au indicat un risc usor crescut al maladiei sau al dementei conexe in colectivitatea in care apa potabila contine puternice concentratii de aluminiu. Din contra, alte studii nu au demonstrat nici o asociere intre prezenta aluminiului in apa potabila si aparitia dementei. Mai mult, animalelor de laborator pe care le-au expus la aluminiu cercetatorii nu le-au putut provoca prin aceasta schimbari in creier de tipul maladiei mai sus mentionate si nici nu au putut explica absenta modificarilor de tip Alzheimer in creierele pacientilor suferind de encefalopatie. Alte studii au aratat inexistenta sau existenta unei mici acumulari de aluminiu in tesutul cerebral al pacientilor care sufera de acest tip de boala.

Dupa ce au evaluat toate datele, expertii au ajuns la concluzia ca, chiar daca nu este posibilitatea demonstrarii unei legaturi directe intre boala si puternicele concentratii de aluminiu din apa potabila, posibilitatea nu poate fi exclusa mai ales in cazul persoanelor virstnice.

Maladiile Lou Gehrig si Parkinson

Aluminiul s-a asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Ca si in cazul maladiei Alzheimer, existenta unei asocieri, chiar daca aceasta s-a facut, nu este cunoscuta. O probabilitate crescuta a maladiilor este realizata la populatia indigena din Guam si Noua Zeelanda, sugerind o corelare intre aceste boli si conditiile mediului care exista, mai ales nivelurile mari de aluminiu si cele mici de calciu si magneziu intilnite in sol si in alimente. La fel cum se intimpla si in cazul maladiei Alzheimer, unde persoanele bolnave au un grad ridicat de aluminiu in anumite portiuni ale creierului, chiar daca nu a fost demonstrat faptul ca prezenta lui provoaca aparitia maladiei. Trebuie indreptata atentia asupra altor posibili factori ai declansarii bolii, cum ar fi regimul alimentar al populatiei din Guam si factorii genetici, mai ales cei care nu privesc mediul.

Alte afectiuni cu aceeasi cauza

Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfarimicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcturi.

Cantitatea de aluminiu folosita in ustensilele de bucatarie si foliile din aluminiu utilizate in alimentatie este in general neglijabila

Fabricantii nu gasesc aditivi alimentari convenabili, avind aceleasi efecte tehnice, pentru a inlocui aditivii care contin aluminiu

Pina la ora actuala, nici un studiu nu a demonstrat ca medicamentele pe baza de aluminiu ingurgitate ar produce efecte nefavorabile

Alimentatia dietetica in ulcerul gastric si duodenal

Alimentatia dietetica in ulcerul gastric si duodenal

Ulcerul gastric si cel duodenal sint determinate de prezenta mediului acid al stomacului. Tratamentul, indiferent care ar fi – preventiv sau curativ, dietetic sau medicamentos, in fazele acute sau cronice ale ulcerului – urmareste, asadar, combaterea aciditatii gastrice si consolidarea mucoasei. Numerosi specialisti, autohtoni si straini s-au straduit sa stabileasca anumite diete, menite sa ii protejeze, ba chiar sa ii vindece pe bolnavii de ulcer. Am rasfoit pentru dumneavoastra printre notitele specialistilor si este exact ceea ce veti gasi mai jos.

Va reamintim deopotriva ca in publicatia noastra RETETE SI DIETE am oferit si oferim retete pentru bolnavi, inclusive pentru cei cu afectiune ulceroasa.

Diferite diete propuse de specialisti

Una dintre primele diete propuse in ulcer a fost dieta lui Leubi. Principiul ei de baza este acela de excludere a alimentelor greu digerabile.

S-a luat in consideratie si durata digestiei in stomac a diferitelor produse alimentare. Aceasta dieta presupune alimente cum ar fi carnea fripta la gratar, ciorba de carne etc., care nu menajeaza deloc mucoasa gastrica. Fiind saraca in calorii, aceasta dieta supune insa bolnavul la semiinfometare.

Autorul regimului de mai sus, Lenhartz, propunea, la inceputul secolului, un regim alimentar mai larg; in prima zi, regimul era compus din doua oua crude si 100 ml lapte, administrate fractionat, din ora in ora, de la ora 7 dimineata la 7 seara (cu repaus digestiv de 12 ore noaptea). Progresiv, se mareste cantitatea de lapte si oua, ajungindu-se in 14 zile la 8 oua, dintre care 4 crude si 4 fierte, si la 1 litru de lapte pe zi. Dupa 7-10 zile, el introduce carnea si sunca cruda, presupunind ca aceastea ar fixa mai bine acidul clorhidric.

Un alt specialist, Coleman, a propus regimul de repaus digestiv absolut de 2-3 zile; foamea era calmata cu perfuzii de ser glucozat.

Kalk a recomandat de asemenea o dieta de infometare de citeva zile, pentru bolnavul aflat in perioada acuta, dupa care administra o solutie zaharata de 5 la suta la care adauga, treptat, lapte, mucilaginoase, terciuri, oua, unt etc.

Alimentul principal intr-o dieta ramine laptele, iar acest principiu a fost sustinut de catre medical Sippy. Regimul prescris de Sippy consta din administrarea functionata, din ora in ora, a unei cantitati totale de 1000 ml lapte si 50 g smintina in timp de 12 ore. Intre doua administrari de lapte, se prescrie un praf alcalin. Noaptea, el recomanda golirea stomacului cu ajutorul unei sonde. Cura de tratament dureaza 10-20 de zile.

Multi bolnavi nu suporta insa laptele si au reactii specifice la administrarea acestuia.

Fazele dietei de tratare a ulcerului

PRIMA FAZA. Acum regimul va fi mai mult lactat. Bolnavul consuma numai lapte si anume cite 200 ml la 2 ore interval, iar in cursul noptii la 4 ore sau ori de cite ori se trezeste din somn. Un bolnav poate ingera in 24 de ore pina la 2 litri de lapte. Laptele trebuie fiert si se administreaza caldut sau rece. I se poate adauga putina vanilie sau putin ceai. In caz de intoleranta la lapte, se poate adauga, la fiecare cana de lapte, o lingurita de carbonat de calciu (care scade fermentatiile intestinale produse de lactoza) sau 5 g de citrat de sodiu (care impiedica coagularea brusca a cazeinei in stomac). Dupa fiecare pahar de lapte, este bine ca bolnavul sa-si clateasca gura cu o apa alcalina. Laptele se bea neecremat. Uneori, se poate adauga chiar putina smintina proaspata. Laptele, fiind sarac in vitamina C si fier, acestea vor fi administrate separat. Pentru a preveni constipatia, se va administra ulei de masline. Evitarea constipatiei are un important rol terapeutic la bolnavii de ulcer.

Acest regim se va prelungi pe durata a 3-5 zile uneori chiar mai putin, in functie de gravitatea formei de boala.

Unii medici recomanda suc de grepfrut ca antiacid mai puternic.

A DOUA FAZA. Atunci se mai introduc in dieta supe de orez strecurate, supe mucilaginoase, preparate cu lapte si unt, gris, fulgi de ovaz, arpacas, oua fierte moi, frisca, gelatina de lapte, piureuri cu foarte putin unt. Acest regim dureaza pina 7-10 zile. Se administreaza astfel: in jur de 1700-1800 calorii.

A TREIA FAZA. In aceasta perioada, se pot consuma perisoare dietetice, din carne sau peste, legate cu ou, supe de cereale pasate, piine alba veche, brinza de vaci sau telemea desarata, fainoase fierte, supe de zarzavat fierte cu fainoase si strecurate prin sita, prajituri de casa (ecleruri, biscuiti). Carnea va fi fiarta si se adauga treptat. Se vor evita carnurile grase si cele bogate in tesut conjunctiv. Sarea se da in cantitate mica, fiind sursa de clor pentru acidul clorhidric.

Cantitatile vor fi mici si de 5-6 ori zilnic, fapt care are avantajul unui aport caloric suficient, fara dilatarea stomacului.

Dieta ulcerului cronic

Alimentele permise sint urmatoarele: lapte dulce (simplu sau indulcit) asociat sau nu cu ceai, fainoase – fulgi de ovaz, gris, fidea, taitei, orez, spaghete –, crema de lapte, brinzeturi proaspete de vaci, urda, cas; unt proaspat si nesarat, oua fierte moi sau ochiuri in apa; lapte de pasare, supe mucilaginoase preparate din lapte, fainoase si putin unt, supa-crema de cartofi, carne de pasare, vaca, vitel, fiarta bine sau coapta inabusit la cuptor, carne de peste slab – salau, stiuca, lin, mreana, pastrav, calcan, supe de legume; zarzavaturi si legume fierte carote, morcovi, dovlecei, conopida, pregatite cu unt sau untdelemn crud, biscuiti, piine alba veche de o zi, prajituri de casa: gelatina, sufleuri, creme, tarte, compoturi, nu prea dulci si trecute prin sita, sau fructe coapte la cuptor, zeama de fructe.

Sint interzise: laptele batut, iaurtul, chefirul, brinzeturile fermentate, ouale tari, maioneza, pestele gras: morun, nisetru, somn, cega, pestele conservat, sardelele, racii, icrele, carnea de porc, slanina, untura, supele de carne in care carnea a fost pusa la fiert cu apa rece, ciorbele grase, carnea conservata: mezeluri, afumaturi, cirnati; zarzavaturile crude tari: andive, gogosari, ridichi, varza, castraveti, ardei; legumele uscate: fasole, bob, linte, mazare; ciupercile, telina, prazul, ceapa, usturoiul, condimentele: mustar, hrean, piper, boia, muraturi; fructele crude oleaginoase: migdale, alune, nuci; ciocolata, cafeaua, marmelada, dulceturile, gemurile, inghetata, piinea neagra.

A se evita preparatele culinare nedietetice precum prajeli, rintasuri, sosuri, alimentele prea fierbinti sau prea reci, apele carbogazoase.

Bolnavul e bine sa consume 4-5 mese pe zi. Renuntarea la fumat si la alcool este subinteleasa. Un astfel de regim se urmeaza cel putin 2-3 ani de la ultima criza; si dupa acest timp majoritatea alimentelor interzise nu se vor consuma. Primavara si toamna, perioade de recrudescenta a ulcerului, bolnavul va trebui sa respecte o dieta mai severa.

Care sint complicatiile bolii ulceroase si dieta adecvata

Hemoragiile si stenoza pilorica reprezinta cele doua complicatii ale ulcerului duodenal.

Bolnavul cu hemoragie trebuie internat imediat. Pentru stenoza pilorica dieta va fi individualizata de la caz la caz.

Alimentia acestor bolnavi e bine sa contina glucide, dar si proteine in cantitate de 1,2-1,5 g/kcorp/zi (din brinza de vaci, gris cu lapte, oua si mai putin din carne). Grasimile apar in cantitate mai mica pina la 1 g/kcorp/zi.

Alimentele vor fi servite in stare semilichida sau ca paste, pentru a solicita un efort minim de digestie si pentru a ajuta evacuarea lor din intestin. Se interzice ingestia de lichide in timpul sau imediat dupa mese.

Se pot consuma supe pasate din zarzavat, ciorbe de carne degresate, facute cu legume si cereale sau fainoase, groase, pasate sau cu pesmet de piine; pireuri de legume, pireuri de cartofi, oua fierte moi; oua batute cu lapte; crema subtire din faina, lapte si oua; lapte de pasare. Grasimile e bine sa fie servite numai proaspete si in cantitate mica; piinea alba, uscata sau ca pesmet.

Intre mese se mai pot consuma sucuri de legume - morcovi, rosii, telina si spanac - sau de fructe. Limonada sau ceaiul din menta, caldut, imediat dupa masa, vor fi urmate de repaus la pat circa 1/2 ora.

Impotriva balonarilor, de care se pling adesea acesti bolnavi, se vor evita dulciurile concentrate, compoturile de fructe, fructele crude si cartofii. Repausul dupa masa, cu o compresa calduta pe abdomen, conduce la ameliorea simptomului.

Acupunctura si presopunctura

Acupunctura si presopunctura

Metode vechi, practicate in orient (China antica) cu aproximativ 3000 de ani i.Hr. sint si acum nu numai actuale, dar chiar si in voga in special in America si vestul Europei.

Pentru a intelege in mare principiile care stau la baza acestor metode consideram ca necesare citeva explicatii.

Corpul uman este strabatut de niste canale care au trasee diferite de acelea prin care circula singele sau limfa (artere, vene, vase limfatice). Prin aceste canale circula Energia.

Termenul de energie – este traducerea notiunii Qi care inseamna flux care este greu de sesizat, invizibil, flux inaccesibil simturilor – deci nu se vede, nu se aude, nu se miroase, nu este palpabil, dar este ceva vital pentru om.

Cu alte cuvinte Qi este fluxul a ceva care este sursa energiei vitale.

Aceasta energie Qi are mai multe componente:

Zona Qi – este energia ancestrala, ereditara, transmisa din generatie in generatie prin programul genetic inclus in cromozomi.

De ea depinde longevitatea, vitalitatea individului, este epuizabila in timp, prin procesul de uzura, de imbatrinire si depinde de respectarea sau nerespectarea legilor naturii.

Wei Qi – este energia de aparare a organismului.

Ying Qi – este energia nutritiva sau energia de intretinere, ea curpinde energia prezenta in legaturile chimice din compusii alimentari – legaturi naturale, stabilite sub puterea energiei cosmice.

Shen Qi – este energia psihoinformationala si corespunde fenomenelor ce se desfasoara in sistemul nervos, ea fiind substratul activitatii nervoase si psihice specifice omului.

Se pare ca deasupra tuturor acestor Qi sta Qi adevarat, nenumit, nedefinit, care este mult mai mult decit suma (tuturor) celor pe care i-am numit. Este ceea ce crestinii inteleg prin Dumnezeu.

Revenind la energia care circula prin organismul uman – prin canale numite meridiane – uneori aceasta energie poate intimpina un blocaj determinat de factori externi – energii exogene sau factori interni – energii endogene.

Mentionam energiile exogene: foc (inclusiv caldura), vint, umiditate, uscaciune, frig la care se adauga:

1. radiatii electromagnetice (raze gamma, raze X, vinturi solare, radiatii fotonice);

2. cimpul geomagnetic;

3. cimpurile electrice din atmosfera;

4. cimpurile gravitationale (planetar, solar, galactic si intergalactic);

5. climatul (temperatura mediului, presiunea barometrica, ceata si nebulozitatile.

Insuficienta sau excesul uneia sau mai multora duce la dezechilibru, la boala. Pentru a debloca, a usura circulatia energiei prin meridian – se poate dirija aceasta energie ajungind intr-un anumit loc prin portile sau ferestrele meridianului respectiv. Aceste porti nu sint altceva decit puncte in care se practica atit acupunctura, cit si presopunctura.

Acupunctura este o metoda complexa de tratament care presupune specializare, bogata documentare, simt clinic, daruire sufleteasca, puritate morala si multa dragoste pentru semeni.

Ea presupune diagnosticul energetic corect si o tehnica desavirsita de abordare a punctelor de acupunctura si de minuire a acelor.

Presopunctura este o metoda simpla de tratament ce se foloseste de unele puncte de acupunctura unde meridianele prin care circula energia devin mai superficiale – puncte asupra carora se exercita o presiune digitala (degetele sint locurile prin care intra si iese bioenergia avind pe ele multe puncte, deci porti energetice).

Conditia esentiala este cunoasterea acestor puncte si ea poate fi practicata de unul din membrii familiei, cu conditia sa fie sanatos. Nu se pune la indoiala nici sentimentul de compasiune nici dragostea fata de bolnav – in cazul acesta.

Un lucru demn de amintit este acordul bolnavului, increderea sa atit in metoda, cit si in priceperea celui care ii efectueaza presopunctura.

Metoda de lucru:

Se procedeaza la repararea punctelor, conform schemelor care se gasesc la fiecare din afectiunile abordate in lucrare.

Presiunea se va exercita cu degetul aratator (indexul) sau degetul mare al miinii (policele) acolo unde este mentionat stimulare energetica, deoarece are mai multa forta.

Degetul presopunctor se va tine inclinat la un unghi de 45 de grade cind vrem sa fie o presiune moderata sau perpendicular (90 grade) pe suprafata tegumentului, cind dorim o presiune mai mare.

Tegumentul (pielea) pe care se practica presopunctura trebuie sa fie sanatoasa, fara leziuni, eczeme etc.

Pozitia bolnavului trebuie sa fie comoda, culcat sau asezat pe un scaun.

Persoana care executa presopunctura sa isi aleaga tot o pozitie comoda in asa fel incit sa poata practica presopunctura cu ambele miini.

Tonifierea este metoda folosita in cazurile de deficit energetic – cind degetul presopunctorului poate identifica o zona mai moale, hipotona, chiar o adincitura mica in punctul vizat. Degetul se invirte in sensul acelor de ceasornic 7-8 sec. Apoi se lasa 3-4 sec. Dupa care se reia apasarea si invirtirea degetului in total 5-10 min.

Dispersia (risipirea) energiei se practica atunci cind ea s-a cantonat intr-un loc, blocind circulatia. In acest caz sub piele se poate simti o intaritura, senzatie de piele ingrosata la nivelul punctelor de acupunctura.

In astfel de situatii degetul presopunctor se invirte in sens invers acelor de ceasornic. Miscarea trebuie sa fie superficiala, blinda, duioasa si sa duca la scaderea tonusului local, inrosirea tegumentului, diminuarea durerii.

Presopunctura se poate practica ocazional (in excursii, la locul de munca) sau sistematizat, in cure de 10-15 sedinte (toamna si primavara), cind transferul energetic de la presopunctor la bolnav se face mai rapid se pot reduce la jumatate (7-10 sedinte).

Contraindicata bolnavilor psihici si celor de inima, nu se efectueaza celor in stare de ebrietate sau celor slabiti, obositi, extenuati, pentru care exista alte metode de tratament, presopunctura ramine o metoda pe care merita sa o incercati.

Alergiile de primavara, prevenirea si tratarea acestora

Alergiile de primavara, prevenirea si tratarea acestora

Este primavara! Sinteti multumiti ca este vreme frumoasa, zilele sint mai lungi... Dar totusi nu va simtiti prea bine si poate va intrebati ce boala ati contractat.

Primavara, multe persoane se pling ca stranuta, le curge nasul, au ochii rosii, inlacrimati si isi simt gitul inflamat. Este vorba despre o alergie. Aceasta este o reactie inflamatoare anormala sau o sensibilitate acuta a organismului fata de anumite substante numite alergene. Expunerea la substantele alergene, in mod normal inofensive, declanseaza aceste simptome la persoanele alergice. Alergenele pot patrunde in organism o data cu hrana, aerul inspirat, intepatura insectelor sau simplul contact cu pielea.

Ce este o reactie alergica

Sistemul nostru imunitar are sarcina de a apara organismul contra substantelor straine precum bacteriile, virusii sau toxinele. Dar la persoanele alergice, acest sistem de protectie este prea eficient si percepe substantele comune precum polenul florilor sau mucegaiul drept periculoase. La contactul cu un alergen, organismul unei persoane alergice produce o mare cantitate de anticorpi (proteine pentru apararea impotriva bolii) care se fixeaza pe anumite celule din tesut si din singe si elibereaza puternici agenti chimici, care circulind prin organism declanseaza simptomele alergiei.

Care sint simptomele alergiei

Simptomele sint variate: ochi iritati si inlacrimati, stranuturi, congestia si curgerile nazale si git inflamat. Fiecare caz este deosebit, iar simptomele alergiei depind de locul organismului in care se fixeaza anticorpii si unde se elibereaza agentii chimici. Congestia mucoaselor respiratorii superioare favorizeaza infectiile locale, ceea ce poate produce sinuzite purulente, rinite sau bronsite. Pentru pacientii predispusi, aceasta alergie sezoniera se termina deseori prin crize acute de astm.

In general, afectiunea debuteaza in copilarie sau la inceputul virstei adulte si poate disparea o data cu imbatrinirea. Cu timpul poate antrena si alte afectiuni precum oboseala cronica sau insomnia.

Studiile au aratat ca exista o predispozitie genetica ereditara. Astfel ca o persoana care are unul dintre parinti sau ambii atinsi de o boala alergica prezinta riscuri mai mari de a dezvolta ea insasi o asemenea maladie.

Care sint cauzele alergiei

Responsabili sint polenul florilor si praful. Astfel se disting trei tipuri de alergii sezoniere:

- alergia de primavara cauzata de polenul pomilor si arbustilor – debuteaza la jumatatea lunii martie si se sfirseste in iunie;

- alergia de vara cauzata de polenul graminatelor: gazon, fin, secara, porumb;

- alergia de la sfirsitul verii cauzata de polenul ierbaceelor.

Alergia oculara

Ochii reactioneaza la contactul cu alergenele. Reactia alergica poate afecta un singur ochi sau ambii, provocind inrosirea si mincarimea sub pleoapa, lacrimarea si sensibilitatea la lumina. La trezire, pleoapele sint umflate si par lipite. Efectele alergiei oculare sint extrem de neplacute, iar in formele cele mai grave pot aparea deteriorari grave ale vederii. Intensitatea, durata si frecventa reactiilor alergice sint diferite de la o persoana la alta. Uneori alergia oculara este insotita de rinita alergica.

Exista un numar de medicamente capabile sa ajute rapid si eficient la inlaturarea efectelor alergiei oculare. Cel mai adesea, tratamentul consta in identificarea alergenului responsabil si evitarea contactului cu acesta, urmind administrarea medicamentelor prescrise de medic.

Tratamentul alergiilor sezoniere

Alergia la polen fiind frecventa, nu sintem alergici la toate felurile de polen. Primul tratament consta in evitarea contactului cu substantele alergene. Exista si medicamente antihistaminice eficace. Este vorba despre medicamente care blocheaza receptorii histaminei, o substanta produsa de corp in caz de alergie. Tratamentul trebuie sa debuteze cu 15 zile inainte de venirea primaverii si sa fie urmat 2-3 luni. Adaugind picaturi nazale si spray pentru git, totul ar trebui sa fie in regula.

Daca sinteti un pacient cu alergie sezoniera, medicul poate eventual sa va administreze o injectie cu cortizon. Acest tratament, eficient timp de un an, are o actiune importanta asupra acestui gen de patologie, dar cu toate inconvenientele cortizonului, care sint numeroase: scaderea imunitatii, retentia de apa, decalcifiere, cresterea in greutate. Acestea apar o data cu administrarea produsului prelungita si repetata. De aceea, cortizonul se utilizeaza numai pe parcursul alergiei.

Sfaturi practice

Alergia de care suferiti in fiecare primavara nu este o fatalitate si nu ezitati sa va consultati medicul. Acesta va incerca sa elimine posibilele alte cauze ale rinitei sau conjunctivitei sezoniere, examinindu-va detaliat nasul si gitul, si va cauta si alte semne ale alergiei care este posibil sa apara pe corpul dumneavoastra (eczeme).

De asemenea, este recomandabil sa evitati fumatul si orice alte lucruri agresive fata de caile respiratorii: praful, acarienii, animalele cu par.

Tratamentul preventiv

Cea mai buna metoda de prevenire a alergiei ramine evitarea factorului responsabil. Daca este vorba despre acarieni trebuie suprimate mochetele, utilizate lenjeriile specifice, evitarea plusurilor, aerisirea locuintei. In privinta pisicilor, ciinilor, hamsterilor, cel mai bun lucru este separarea de acestea. Sau cel putin nu trebuie permis animalului sa intre in camerele de locuit. Cel mai dificil este de evitat polenul. Totusi, este posibil sa nu mai mergeti la tara si sa preferati tarmul marii.

Desensibilizarea este cea mai buna solutie, daca substanta alergena permite. Este inutila daca sint grupati mai multi factori de alergie. De asemenea, pacientul trebuie sa fie foarte motivat, deoarece tratamentul este foarte lung si constringator. Principiul consta in obisnuirea progresiva a organismului prin contactul cu alergenul respectiv, incepind cu doze foarte slabe pentru a normaliza reactia. Dupa citeva luni de tratament numit de obisnuire, pe timpul carora dozele cresc progresiv, vor urma mai multi ani de tratament de intretinere. Durata totala a tratamentului presupune aproximativ 3 ani sau chiar mai mult.

Desensibilizarea se poate face prin injectii regulate, dar acestea trebuie efectuate obligatoriu sub supravegherea medicala, deorece exista riscul alergiei generalizate. Recent, este posibila utilizarea unor picaturi care se pun sub limba, dar ramine o tehnica costisitoare. In viitor, desensibilizarea se va putea face prin pulverizare.

Importanta efectuarii testelor de alergie

Testele cutanate pot confirma implicarea uneia sau mai multor substante alergene. Aceste teste constau in injectarea sub piele a foarte mici cantitati de substante care provoaca alergii. Observarea reactiilor cutanate permite fixarea diagnosticului. Atunci cind un alergen este identificat este posibila vindecarea alergiei. Din nefericire, cel mai adesea vindecarea este iluzorie, dar se poate reduce cantitatea alergenelor. Alte teste sint timbrele sau asa-numitele patch-teste, care sint lipite pe pielea pacientului si lasate acolo citeva ore sau zile.

Testele pentru alergie sint complet inofensive si confera raspunsuri rapide. Scopul imediat al testelor este de a simula in mod vizibil, pe piele, conflictul generat de sensibilizarea alergica in interiorul organismului. Testele sint efectuate dupa ancheta clinica intreprinsa de alergolog pentru a stabili oportunitatea lor.

Acneea, marea problema de estetica a adolescentilor

Acneea, marea problema de estetica a adolescentilor

De multe ori intilnim tinere machiate in mod exagerat. Produsele cosmetice care inchid porii pot provoca acnee, o afectiune a pielii inestetica. Mai importanta este ingrijirea atenta a pielii decit incercarea de a ascunde problemele dermatologice.

Ce este acneea

Acneea este o inflamare a pielii care conduce la aparitia punctelor negre, albe si a cosurilor. Principalul tip de acnee se numeste acneea obisnuita. Ea apare cel mai adesea pe pielea fetei, dar poate sa se manifeste si pe spate, si pe brate. Atingind aproape 90 la suta dintre adolescenti, necesita vizite medicale mai dese decit orice alta afectiune dermatologica.

Tipuri de acnee

Acneea cuprinde punctele negre, punctele albe, dar si cosurile inflamate, cu puroi, si chisturile. Punctele negre se formeaza la suprafata pielii din cauza inchiderii porilor. Inchiderea totala a porilor pielii produce punctele albe. Iritarea si infectarea porilor inchisi – fie ca este vorba despre puncte albe sau negre – poate conduce la formarea eruptiilor cutanate si a cosurilor.

Acneea superficiala inseamna prezenta cosurilor sau a pustulelor fara abcese. Acest tip de acnee nu lasa de obicei vreo cicatrice. Daca inflamarea atinge derma si se formeaza chisturi purulente (adica abcese) este vorba despre acnee profunda. Ranile acneei profunde sint de obicei rosii, inflamate si dureroase la atingere si se gasesc adesea pe abdomen si pe spate. Infectia prezenta in acneea profunda se poate raspindi si provoca formarea altor leziuni sau chisturi purulente, care lasa cicatrice daca le spargem sau le rupem.

Cauzele aparitei acneei

Acneea rezultata dintr-o hiperactivitate a glandelor sebacee (care secreta sebumul) se manifesta mai ales in adolescenta. Deshidratarea si excesul de sebum pot inchide porii pielii, ceea ce creeaza un mediu bacterian propice infectarii. Totusi, contrar ideilor acceptate, alimentatia, stresul si igiena nu au decit o mica influenta asupra ei.

Hormonii pot de asemenea declansa aparitia cosurilor. Pot creste secretia de sebum in piele prin glandele sebacee. Hormonii care influenteaza cel mai mult prodecerea sebumului sint hormonii androgeni sau barbatesti. Hormonii androgeni sint prezenti si la femei ca si la barbati, dar se afla in concentratii mai mari la acestia din urma. Hormonii feminini pot cauza acnee in perioada menstruala sau in timpul sarcinii.

Factorii care cauzeaza o iritatie a pielii

Iata factorii care cauzeaza o iritatie a pielii, care poate degenera in acnee:

- frecarea de hainele si echipamentele sportive,

- anumite produse cosmetice (care inchid porii pielii),

- contactul parului cu pielea,

- expunerea pielii la temperaturi foarte inalte sau foarte scazute.

Simptomele acneei

Acneea se manifesta sub forma de roseata, citeodata insotita de puncte albe. Pustulele si chisturile sint de obicei rosii si umflate, cu prezenta de puroi.

Cum puteti fi siguri ca suferiti de acnee

Diagnosticul de acnee este dat in functie de semne particulare. Medicul va da diagnosticul in functie de antecedentele medicale si personale, la fel cum va proceda si in cazul medicamentelor pe care i la va administra pacientului. El se va informa in privinta folosirii produselor cosmetice ale pacientului, ale produselor capilare, acestea din urma putind inchide porii si cauza acnee.

Cum se trateaza acneea

Inceputul tratamentului consta din eliminarea cosurilor vizibile si prevenirea aparitiei altor rani. Tratamentul acneei impiedica procesul biologic, adica reduce productia de sebum si elimina astfel infectia bacteriana. Astazi exista numeroase produse de tratare a acneei, iar functie de gravitate se prescrie tratamentul. De cele mai multe ori, pentru acesta se apeleaza la sfatul medicului. Pentru anumiti pacienti care sufera de acnee, expunerea la razele ultraviolete poate fi eficace.

Metode de prevenire

Fata trebuie spalata de doua ori pe zi cu un sapun blind pentru piele, neparfumat, apoi trebuie stearsa, fara frecare! Folositi in fiecare zi un nou prosop de fata! Evitati sa va frecati pielea cu un sapun iritant (abraziv)! Curatati-va pielea de ulei si de sudoare pe cit posibil! Evitati factorii care ar putea agrava acneea, cum ar fi aplicatii de corpuri grase pe par! Spalati-va parul de cel putin doua ori pe saptamina! Folositi cosmetice care nu blocheaza porii pielii! Nu presati, nu ciupiti cosurile! Pentru a va scoate punctele negre apelati la medic!

Tratamentul abraziunilor, abceselor, aciditatii si acneei

Tratamentul abraziunilor, abceselor, aciditatii si acneei

Abraziunile se produc atunci cind pielea se juleste, se zgirie sau se jupuieste usor prin frecare, roadere sau taiere.

Popular, scortisoara era folosita ca antiseptic in cazul abraziunilor, uleiul de cuisoare era utilizat pentru dezinfectarea ranilor, mierea era intinsa pe rani pentru ca se spunea ca functioneaza ca antiseptic si ca grabeste procesul de vindecare, iar ceaiul era folosit extern pentru a stopa singerarea si a proteja impotriva infectiilor.

Alte leacuri foarte des intilnite sint florile de galbenele zdrobite si aplicate extern, sucul de ceapa aplicat extern, frunze de patrunjel proaspat zdrobite, frunze proaspete de platan zdrobite, ceai facut din salvie, aplicat extern, frunze de macris aplicate extern, direct pe rana, ori facind o lotiune, frunze de napraznica (Geranium) zdrobite si aplicate extern, precum si cataplasme facute din radacina sau frunze de tataneasa pisate.

Coada-soricelului, florile de soc si cretusca au fost si ele folosite, de asemenea, la fel ca si compresele sau cataplasmele cu levantica sau frunze de alun turcesc, care se utilizau in timpul baii. Apoi a inceput sa se foloseasca din ce in ce mai mult iodul in cazul taieturilor si abraziunilor.

Ce alte leacuri mai sint recomandate

Alte leacuri erau caracteristice anumitor zone. Unul dintre acestea implica punerea de flori de soc prospete intr-o cantitate egala de untura. Apoi aceasta compozitie se incalzeste usor, pina cind florile se intaresc, iar acest amestec se strecoara apoi printr-o cirpa pentru a se realiza un fel de alifie. O alifie asemanatoare se poate realiza folosind untura proaspata si baltatura.

In medicina populara exista diferite leacuri recomandate pentru singerari. Alunul este printre cele intrebuintate din cele mai vechi timpuri. Se spune ca eroul grec Ahile a folosit aceasta planta pentru a opri singerarile insotitorilor sai cauzate de ranile pe care acestia le capatasera in lupta.

Aplicarea pe rana a pinzei de paianjen era foarte apreciata pentru oprirea singerarii. Uneori acest leac era combinat si cu pansamente zahar brun aplicat pe o bucata de pinza.

Praful facut din orez aplicat pe o bucata de pinza care se pune pe rana se spune ca este unul din cele mai eficiente tratamente in cazul ranilor. Uneori, o mina de faina care se presara peste rana va ajuta la oprirea singerarii si la vindecarea mai rapida, acelasi efect avindu-l si pansamentele cu faina si sare.

Scortisoara se spune ca reduce si opreste singerarea, mai ales in cazul celor la nas sau al menstruatiei. Sucul de lamiie este recomandat impotriva singerarii gingiilor sau pentru aplicarea pe rani in cazurile de singerare a nasului.

Otetul poate fi aplicat pentru a reduce cantitatea de singe care curge din rani, iar alcoolul este si el folosit pentru acelasi scop. Ceaiul, datorita proprietatilor sale astringente, este si el utilizat pentru tratarea ranilor, la fel ca si uleiul de alun sau de eucalipt.

Patlagina aplicata extern se crede ca poate reduce nivelul singerarii, aceeasi actiune avind-o si frunzele de rozmarin utilizate in acelasi mod. Frunzele de urzica, florile de galbenele sau cele de cretusca au fost si ele intrebuintate din cele mai vechi timpuri cu aceeasi valoare terapeutica.

Tataneasa utilizata intern are si ea proprietati terapeutice de reducere a singerarii, fiind folosita si exern in cazul singerarii gingiilor.

O alta planta cu aceleasi calitati este trandafirul, utilizarea lui fiind interna.

Un leac popular dintre cele mai vechi implica o actiune mult mai ampla din partea celui care doreste utilizarea lui. In luna mai oamenii erau sfatuiti sa ia o bucata de pinza si sa o inmoaie in matasea broastei in fiecare zi, timp de noua zile, uscind-o zilnic la vint. Bucatile de material pot fi apoi folosite pentru a opri singerarea atunci cind intervine o astfel de situatie.

Abcesele dentare

Un abces reprezinta o acumulare de puroi, deseori aparind intr-o carie dentara si ducind la durere la inghitit.

Exista citeva leacuri populare traditionale pentru abcese, unele mai ciudate decit altele. Unul foarte des intilnit, folosit de asemenea si pentru tratarea furuncului, este utilizarea de cataplasme fierbinti facute din lapte si piine pentru a face abcesul sa se coaca.

Alternativ, se poate bate un ou proaspat cu trei linguri pline de faina care trebuie gatite apoi cu grija si incet pentru a se forma un fel de pasta. Aceasta pasta se intinde apoi pe o bucata de pinza si se aplica pe zona afectata, acest tratament trebuind sa fie repetat o data la trei ore.

Diferite plante pot fi folosite ori separat, ori combinate pentru a realiza cu ele cataplasme. Printre aceste plante se numara patlagina, studenita, tataneasa, radacina de nalba de balta si frunze de ulm.

Si legumele erau utilizate pentru a trata abcesul si furunculul. Morcovii cruzi erau folositi in cataplasme fierbinti, la fel ca si napii. O pasta realizata din praz fiert si pasat se pune pe o bucata de pinza si aplica pe abces sau pe furuncul. Acelasi efect il are sucul de ceapa aplicat extern, ca si uleiul de eucalipt.

Tratamentul in cazul aciditatii

Aciditatea se manifesta prin crize de indigestie si arsuri ale stomacului.

Unul din leacurile populare cel mai des utilizate este bautul unui pahar cu apa calda in care se pune putin bicarbonat de sodiu. Un tratament asemanator este punerea unei lingurite de oxid de magneziu intr-o cana cu lapte.

Uneori totusi aciditatea stomacului nu este tratata cu substante antiacide, ci cu substante acide. Unul din leacurile prescrise in vechime era sa se inghita doua lingurite de otet de cidru amestecate cu o lingurita de zeama de lamiie si o lingurita de zeama de cartof.

Tratarea acneei

Acneea este o problema cronica a pielii in care punctele negre si pustulele apar pe fata si pe alte parti ale corpului, cel mai adesea pe spate. Acneea reprezinta o disfunctie a glandei sebacee, care, atunci cind functioneaza normal, produce cantitatile necesare de sebum pentru ca pielea sa fie moale la atingere si elastica.

Atunci cind canalul prin care sebumul ajunge la suprafata este blocat, celulele moarte care sint cele responsabile de blocarea canalului se intorc, ducind astfel la aparitia punctelor negre. Daca glanda blocata situata baza se infecteaza, apar pustulele – puncte rosii inflamate.

Acneea este cel mai des intilnita in rindul adolescentilor, din cauza activitatii hormonale intense care are loc atunci cind o pesoana ajunge la pubertate. Acneea cronica, mai ales daca este lasata netratata, poate lasa in urma cictrice pe intreaga zona care a fost afectata.

Unele din cele mai vechi tratamente populare includ folosirea unor plante diverse care se fierb, iar cu lichidul rezultat se fac apoi inhalatii. Plantele cel mai des utilizate, in combinatie, pentru a face aceste tipuri de inhalatii sint studenita, florile de soc si galbenelele, in parti egale. Turita mare aplicata extern este si ea considerata a avea efecte benefice in cazul acneei.

Un alt tratament implica aplicarea unei alifii din sulf peste zonele afectate.

In zilele noastre exista diferite substante abrazive pe piata, create special pentru indepartarea punctelor negre. Oamenii inca isi indeparteaza cosurile de pe fata si alte zone ale corpului prin stoarcere sau presare. Este recomandabil sa nu se faca acest lucru in cazul in care cosurile sint infectate, deoarece situatia se va agrava.

Se spune ca acneea este cauzata si de dieta, cu toate ca multi doctori afirma ca nu exista nici o daovada stiintifica a acestui fapt. Astfel, unele tratamente au fost prescrise a se administra intern, laxativul fiind unul din ele.

Un alt mijloc de tratament intern ar fi amestecarea a 70 de grame de flori de trifoi, 70 de grame de urzica (partea superioara a plantei) si 70 de grame de flori de tataneasa cu 2,200 litri de apa fierbinte, amestec ce se pune la fiert si se lasa pe foc pina cind mai ramine numai un litru de apa. Din acest lichid trebuie baut cite un pahar mare la fiecare trei ore.

Comprese, cataplasme si unguente folosite in artroza

Comprese, cataplasme si unguente folosite in artroza

Compresele folosite in caz de atroza se vor prepara din infuzii la care se vor folosi, de regula, 2-3 linguri de planta uscata, sau 3-4 linguri de planta proaspata, din una din plantele indicate mai jos. In cazul cataplasmelor, plantele se vor infasura intr-o cirpa curata si se vor aplica pe locul dureros (tratamentul este valabil si in artrite si reumatisme).

1. Se amesteca 3 linguri de troscot cu 2 linguri de frunze de mesteacan si 2 linguri de fructe de maces. Se pune amestecul intr-un termos si se toarna deasupra un pahar de apa fiarta. Se lasa peste noapte, iar a doua zi se adauga in infuzie si 2 lingurite de sare. Se inmoaie o cirpa curata de bumbac in infuzia aceasta, se stoarce si se aplica pe locul bolnav. Se acopera cu ceva gros si se mentine pina la disparitia bolii.

2. Se iau paie de ovaz, se toarna o cantitate corespunzatoare de apa si se fierbe timp de 30 de minute pe foc mic. Se aplica cataplasma calduta.

3. Se toarna ulei de masline peste frunze tinere de nuc si se lasa timp de 3-4 ore, dupa care se aplica frunzele in 3-4 straturi pe locul bolnav.

4. Se aplica peste locul bolnav cataplasme cu ceapa tocata sau usturoi pisat.

5. Se ia radacina de brustur, se spala bine si se da prin masina de tocat sau pe razatoare, fara a o curata. Se umple pina la jumatate o sticla de 1/2l si se toarna votca pina se umple sticla. Se acopera bine si se lasa o saptamina la loc intunecos. Se aplica comprese pe locurile bolnave, se pune deasupra un prosop sau un fular de lina si se lasa pina trece durerea.

6. Se prepara un decoct din radacina de brustur: se toarna un pahar de apa clocotita peste o lingura de radacina data de razatoarea mica si se pune la foc mic, timp de 20 de minute. Se ia cite o lingura, de 4 ori pe zi, inainte de masa. Extern, se prepara un unguent din radacina de brustur, amestecata cu unt (se poate folosi din radacina de la decoct).

7. Peste o lingura de frunze de plop se toarna un pahar de apa clocotita si se lasa o ora. Se vor aplica comprese, dar este recomandat sa se foloseasca si intern: cite 1-2 linguri, de 5-6 ori pe zi.

8. Se vor aplica de asemenea comprese calde din decoct de radacini si seminte de brindusa de toamna. Peste o lingura de radacina se toarna un pahar de apa. Se fierbe la foc mic, timp de 15 minute.

9. Se prepara un unguent din flori tocate de liliac amestecate cu unt in parti egale. Concomitent, se va folosi o infuzie de flori de liliac (proportie 1:10). Se lasa timp de 4 ore, dupa care se poate lua cite o lingura de 3-4 ori pe zi.

10. Se pun intr-un borcan flori de cartof (fara a le toca) pina sus si se toarna deasupra spirt sau alta tarie. Se pune un capac etans si se lasa 7 zile la loc cald si intunecos. Se vor aplica comprese cu flori pe locul bolnav.

Cine sint medicii din paduri

Cine sint medicii din paduri

Lemnul este, fara indoiala, materia nobila pe care omul o foloseste cel mai mult. Il gasim peste tot in viata noastra cotidiana. Pe toata suprafata globului au trecut secole fara sa-i marcheze existenta. Fiecare esenta de copac ofera caracteristici bine precizate care ii conditioneaza existenta. Lemnul este usor, rezistent, omogen, elastic. Din el se fac mobile, scheleti, hirtie, opere de arta. Dar copacul nu ne ofera doar lemnul sau. Fructele sale, frunzele sale, scoarta sau seva sint de asemenea foarte utilizate si contin in special calitati terapeutice apreciate din cele mai vechi timpuri

Pinul

Mugurii expectoranti sint utilizati la fabricarea medicamentelor pentru caile respiratorii de mai multe mii de ani. Pe timpul faraonilor, medicii egipteni foloseau deja pinul pentru dezinfectarea bronhiilor. Extractele din rasini sint de altfel eficace contra reumatismului, gutei si a bolilor de piele. Hidroterapia se poate lauda cu meritele conurilor verzi si a acelor care se gasesc ca extracte in numeroase saruri de baie.

Ulmul

Dioscoride si Pliniu ii recomandau in vederea folosirii contra afectiunilor pielii. Frunzele sale au ca efect o remarcabila putere cicatrizanta si antiinflamatoare. A doua scoarta recoltata primavara de pe ramurile tinere are calitati astringente si se foloseste la fabricarea medicamentelor contra hidropiziei. Este recomandata de asemenea pentru tratarea dermatrozelor si reumatismul. Din pacate, cea mai mare parte a ulmilor a fost decimata.

Mesteacanul

Seva mesteacanului are cea mai mare calitate terapeutica. In Suedia se produce din aceasta zahar si vin. In Rusia se prepara bere si un fel de pasta pentru a o amesteca cu caviarul. In anumite provincii franceze se prepara vin spumos asemanator cu sampania. Scoarta sa este febrifuga, diuretica si stimuleaza digestia. Infuziile din frunze de mesteacan sint eficace contra gutei, reumatismului si calculilor renali iar mugurii activeaza secretia biliara.

Frasinul

Foarte mult timp i s-a atribuit acestui copac robust puteri magice, caci proprietatile sale terapeutice sint numeroase. O infuzie de frasin administata persoanelor care sufera de reumatism articular devine un adevarat elixir pentru o viata mai lunga. Ajuta in lupta contra gutei si dureroaselor colici renale. Semintele sint renumite pentru calitatea diuretica, iar scoarta ramurilor este febrifuga.

Castanul

In Ardeche, in Corse sau in Limousin, castanul este mai cunoscut sub numele de arborele de piine. De-a lungul secolelor, taranii utilizau faina de castan pentru a-si face piine. Bogate in substante, frunzele sale dezvolta o actiune sedativa asupra organelor respiratorii si pot vindeca bronsitele si reumatismul. Folosita tot ca infuzie, scoarta sa are proprietatea de a scadea temperatura. Castanul prezinta de altfel proprietati bacteriostatice.

Stejarul

Regele padurilor este un arbore sacru inca din Antichitate, datorita longevitatii sale exceptionale. Frunzele, ghindele, scorta sint foarte bogate in substante active si au proprietati astringente si tonice. Se foloseste contra diareei, dizenteriei, hemoragiilor. Pudra de scoarta opreste hemoragiile nazale. In timpul primului razboi mondial germanii faceau cafea din ghinde pentru a digera mai bine... fara a fi agitati!

Malinul

Originar din Orientul Mijlociu, malinul este recunoscut pentru frunzele sale rosiatice. Dar nici fructele sale nu sint lipsite de calitate. Nu exista un mai bun diuretic ca fructele malinului. Infuzia este recomandata contra inflamatiilor cailor urinare, gutei si artritei. Cu un gust delicios, fructele de malin, asemanatoare cireselor, dar mai micute, au avantajul de a fi foarte bogate in vitamina A. Pulpa lor se poate aplica pe fata pentru a regenera epidermele obosite.

Teiul

Cine nu cunoste ceaiul rosiatic si amarui al teiului? Nu exista, in zilele noastre un mai bun depurativ. Il gasim de altfel concentrat in mai multe medicamente. Efectele sale hipotensive si antispasmatice realizeaza un excelent remediu contra stresului si oboselii. Bebelusilor prea nelinistiti li se fac chiar bai cu tei datorita acestor proprietati. Pe timpul iernii, florile sale sint utile in cazul gripelor durerilor sciatice.

Salcia

Nu a trebuit sa asteptam aparitia stiintei moderne sau a analizei chimice pentru a descoperi proprietatile salciei. Salicina continuta de frunzele si scorta sa este precursorul structurii aspirinei de astazi. Inca din Antichitate se cunosteau calitatile sale de a reduce febra si durerea. Taranii faceau ceai contra migrenei folosit ca antiinflamator cu uz extern. Mugurii sai au efect sedativ si reduc excitatia genitala in caz de insomnie.

Fagul

Preferind umbra si umiditatea, fagul desavirseste o padure remarcabila. Din punct de vedere al lemnului, el reprezinta fericirea timplarilor. Legenda spune ca era lemnul favorit al vrajitoarelor... pentru mersul lor pe matura. Scorta sa neteda si argintie are proprietati astringente si antiseptice. Foarte eficace pentru dezinfectarea plaminilor, ea se foloseste in diferite siropuri.