Hreanul

Hreanul

Denumire stiintifica: Armoracia rusticona Fam.Cruciferae

Denumiri populare: ahrean, chirean, harean, irean, radacina salbatica, ridiche salbatica, rean, tormac, usturoi.

In traditia populara:
fructele si rizomul plantei se folosea ca leac contra durerilor de cap, in diferite forme; se faceau legaturi pe frunte cu frunze crude sau hrean ras; legaturi in moalele capului cu hrean ras amestecat cu otet. Petele de pe obraz se spalau cu otet amestecat cu hrean ras.

In alte parti, pentru petele de pe obraz, piept si maini, se punea o mana de hrean taiat bucatele intr-o sticla, se turna peste el un sfert de kg de otet bun si se lasa 5-6 zile, apoi se muia o carpa de in cu care se stergeau petele in fiecare seara.
Turta de hrean ras, malai, mei, miere de faguri si sare, toate puse pe piele de cal se puneau pe gat la galci. La Rasinari contra galcilor se manca hrean si se bea rachiu.
La amigdalita, se radea hreanul se amesteca cu faina de grau si apa calda facandu-se o pasta care se aplica la gat. Ceaiul din frunze indulcit cu miere se lua contra racelii. Contra durerilor de dinti se lua hrean fiert cu vin. Pentru stomatita se lua o lingura de hrean, se punea intr-un sfert de oca de rachiu, se lasa 24 ore, apoi se strecura si se facea gargara de 3 ori pe zi. La raceala grea cu fierbinteala se infasura tot trupul bolnavului cu hrean ras cu aceasta se faceau si legaturi la durerile de picioare si bai contra reumatismului.

Se mai folosea in legaturi contra oricaror nevralgii. Unii il amestecau cu faina de grau si miere facand un aluat care se punea pe locul dureros.

Tot pentru dureri- o turta din faina de grau cu hrean ras si otet. Se punea si la sale pentru durerea de rinichi.
Se mai lua pentru afectiunile vezicii si contra pietrelor la rinichi. Era un leac obisnuit contra bolilor de plamani.
Contra tusei se lua cu zahar candel si hrean ras.
Dulceata de hrean ori hrean ras amestecat cu miere si pus intr-o sticla bine infundata ingropata in pamant timp de 4 saptamani se lua contra naduselii si tuberculozei.
Hrean ras amestecat cu zahar se dadea pentru durerile de inima. Cu hrean ras se trata "boala mare si boala rea" In prima zi se lua pe inima goala o lingura, in urmatoarea 2 , apoi 3 si tot asa pana la 29 de linguri, cand se incepea numaratul indarat, pana la una.

Se credea ca astfel se curata creierii de sange si de apa care-i tulbura.
Se utilizeaza radacina si mai putin frunzele.

Compozitie chimica:
se foloseste radacina (Radix Armoraciae) radacina contine protide, hidrati de carbon, zahar, potasiu, saruri minerale, vitaminele A, B1, B2, miacina, C, glicozida sinigrozida, glicozizi sulfurati, mirozina, ulei volatil, acizii: clorhidric, sulfuric, carbonic si silicic. Substante antibiotice (fitoncide).

Actiune farmaceutica:
are actiune antiscorbutica, uleiul volatil prin componentele sale si sinigrozida ii comunica proprietati revulsive si rubefiante; de asemenea tot datorita acestor produsi, care se slimina atat pe cale respiratorie cat si renala are efect antiseptic, antitinflamator, bacteriostatic, diuretic, excita mucoasele fiind revulsiv, rubefiant, sau chiar lacrimogen, face ca secretiile interne sa fie mai abundente, ajuta la eliminarea bilei, face ca secretiile nazale si salivare sa fie mai abundente.
Este un aperitiv pentru ca determina stomacul la o mai rapida functionare. Este util in diferite forme de anemie sau chiar in convalescenta.
Ajuta ca diuretic la o mai buna functionare a rinichilor. Extern este un revulsiv puternic ajutand la diverse cazuri in care se doreste refacerea circulatiei sangelui. Ajuta la functionarea normala a inimii.

Preparare:
-Frunzele se pot folosi legandu-le pe locurile dureroase asa cum sunt sau dupa ce se strivesc putin.
-Frunzele se pot aplica unse cu putin ulei dupa ce se strivesc in diferite aplicatii externe pentru rolul de calmarea durerilor.
-Radacina rasa proaspata se va amesteca cu miere in aceiasi cantitate si se va lua cate o lingurita de trei ori pe zi in cure de lunga durata in afectiunile inimii, vaselor de sange sau alte afectiuni indicate.
-Radacina rasa proaspat se poate face un sirop cu putina apa si zahar. Se va lua cate o lingurita de trei ori pe zi in anemii sau avitaminoze si alte afectiuni.
-Radacina rasa se va pune la uscat si se va transforma apoi in praf care se va lua cate un varf de cutit de trei ori pe zi.
-Macerat 15-30 g la litru de apa. Se fierbe timp de 5 minute; se macereaza timp de 12 ore. Se iau 2 cesti pe zi intre mese.
-Radacina rasa -50 g cu 50 g de miere de albine se amesteca si se va lua cate o lingurita inaintea meselor.
-Sirop: se taie radacina de hrean in rondele; se aseaza in straturi pe un tifon suspendat deasupra unei farfurii si se acopere straturile cu zahar. Lichidul siropos care se scurge va fi administrat in doze de 1-2 lingurite pe zi.
-Se rade hrean proaspat atat cat cuprinde o lingura si se amesteca cu miere de salcam pana se obtine o pasta omogena. Apoi se consuma o lingura, treptat, in fiecare dimineata, inainte de masa pana la terminarea dozei preparate zilnic. Cura nu trebuie sa depaseasca 30 zile. Este utila in toate afectiunile inimii sau pulmonare.
-La un litri de vin natural de struguri se vor rade 2-3 radacini mai mari de hrean (30-50 g) si se vor tine la temperatura camerei timp de 8 zile dupa care se vor strecura. Se va consuma cate o cantitate de 50 ml in fiecare dimineata.
-Faina in amestec cu hrean se face o pasta care se aplica pe locurile in care exista durere si se va tine in functie de toleranta sau pana la trecerea durerilor.
-Radacina rasa se va pune in alcool alimentar(1-5 alcool ) de 70°. Se va tine timp de 15 zile agitand des, pentru a putea sa extraga principiile active din planta. Se strecoara apoi si se va consuma cate 10 picaturi-o lingurita in functie de afectiune.
-Radacina rasa o parte se va pune in 5 parti de otet alimentar din mere si miere si se va tine timp de 10 zile dupa care se va strecura. Se poate folosi intern cate 10 picaturi-o lingurita diluat in apa sau se poate folosi extern in dilutie 1\2 cu apa la spalaturi sau pansamente.
-Hrean ras (radacina) se va pune pe o bucata de panza si se aplica local in cazul durerilor sau cu scop revulsiv. Se va tine in functie de toleranta individuala.
-Pulpa de hrean este superioara mustarului; se aplica cataplasme in afectiuni pulmonare, guta, algii reumatismale.
-Pulpa de hrean se mesteca in gura de mai multe ori pe zi pentru combaterea retractiei gingiilor si pentru intarirea dintilor.
-Se va rade putina radacina si se va pune in alcool. Se astupa apoi bine. Se poate folosi si o sticluta mica de la un medicament (20-30 ml). Se inchide ermetic.
In cazul durerilor dentare se va destupa sticluta se astupa o nara ramanand libera nara de partea in care este dintele dureros si se va trage putin aer din aceasta sticluta. Aromele care se degaja vor face ca in cateva secunde sa treaca cea mai tare durere de masele.

Util mai ales in cazul copiilor sau femeilor gravide care nu pot lua calmante puternice.
Bine inteles ca numai pana se va trata de catre stomatolog afectiunea, lucru care oricum trebuie facut.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni:
acnee-tamponare cu tinctura diluata sau otet, afectiuni cardiace, -hrean cu miere de salcam, afectiuni renale-tinctura, alopecie-frectii cu tinctura sau otet, algii reumatismale-tinctura, ameteli-tinctura, anemie, arsuri, astma, boli cardiace-cu miere, boli reumatice, bronsite acute sau cronice, cangrena picioarelor, cardiopatie ischemica, circulatie periferica deficitara, congestie pulmonara, colita, constipatie, debilitate, degeraturi, descuamarea pielii, digestie dificila, dureri de cap-frunze puse local sau tinctura, dureri diverse, dureri reumatice, eczeme, gastrita hipoacida, guta, guturai, hipertensiune arteriala, hidropizii, imunitate scazuta, inflamatii articulare, inflamatii ganglionare-pulbere de radacina, inapetenta- tinctura cu miere, intepaturi de insecte -frunze aplicate local, leucoree, limfatism, litiaza renala, migrene, nevralgii diferite inclusiv intercostale-tinctura, obezitate, paradontoza, paraziti intestinali, pareze faciale sau de alta localizare, pelada-frectii cu tinctura sau otet, pete pe fata-otet, pistrui-otet, plagi supurate infectate, pneumonie, polipi uretrali, rani, raceli, rinita chiar cronica, rino-sinuzita, sciatica, scrofuloza, seboree, sinuzita, stomatita, taieturi, tuberculoza, tumori canceroase, tuse, ulceratii atone, varice-cura cu tinctura sau cu miere.

In cazul suferintelor de colon iritabil sau cu aciditate gastrica se va administra cu prudenta.