Proprietatile terapeutice ale aglicei

Proprietatile terapeutice ale aglicei

Denumire stiintifica: Filipendula hexapetala Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: teisor

In traditia populara: in podisul Tarnavelor, din radacinile uscate, pisate, cernute si amestecate cu untura se facea o alifie pentru eczeme.
Florile se intrebuintau la prepararea apei de obraz si pentru cresterea parului.
In Muntii Apuseni, din tulpinile uscate se facea un ceai contra diareei.
Radacinile se plamadeau in vinars, din care se lua cate un paharel, dimineata.
In satele din jurul Careilor, fiertura plantei se lua contra constipatiei si a durerilor de stomac.
Ceaiul din flori se bea contra tusei, nadufului si varsaturilor de sange.

Radacina plamadita in rachiu se dadea femeilor, care aveau dureri dupa nastere si barbatilor, care aveau dureri si umflaturi de testicule.
Compozitie chimica: contin amidon si tanin.

Preparare: se foloseste radacina. 2 lingurite de radacina maruntita se pune la 250 ml apa. Se va fierbe apoi timp de 5 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma pana la 3 ceaiuri pe zi.
Se foloseste la urmatoarele afectiuni: astm, diaree, dizenterie, hemoragii, hemoroizi, rani.