Ventrilica (Veronica officinalis)

Ventrilica (Veronica officinalis)

Cand romanii au ocupat odinioara tara in care se stabilisera germanicii, au facut cunostinta prin bastinasi cu planta medicinala cea mai apreciata la germanici, ventrilica. Ea era numita �leacul fundamental al tuturor germanilor� (Grundheil aller Schäden). Si romanii trebuie sa se fi convins de marea sa putere curativa, dupa cum am citit odata intr-o carte veche despre plante medicinale. Daca voiau sa faca un compliment mai deosebit unui prieten sau cunoscut, atunci ii spuneau ca are la fel de multe calitati ca si foarte apreciata ventrilica.
Mi-am amintit de aceasta vorba intr-o zi cand un domn mi-a relatat despre colesterol crescut (concentratia crescuta a colesterinei) in sangele sau. Din aceasta cauza fusese internat de mai multe ori in spital. I-am indicat ceaiul de ventrilica, 2 cesti pe zi. Mare mi-a fost bucuria cand mi-a povestit, o jumatate de an mai tarziu, cat de mirati au fost medicii, neaigasind, la consult recent, colesterolul crescut.

Ventrilica, numita si buruiana-de-perit, buruiana-de-cel-perit, matrice, stratorica, soparlaita, ventricea, vindrilica, creste in paduri, pe locuri defrisate, langa maracinisuri, tufisuri, garduri si santuri, pe drumuri si in liziere. Are o tulpina paroasa, care se taraste pe pamant, frunze mici, zimtate, cu un luciu argintiu, care se termina in spice ce stau in sus, avand flori de la albastru deschis pana la violet. Frunzele cad usor la atingere. Perioada de inflorire este din mai pana in august. Se colecteza inflorescentele (ansamblul florilor dispuse pe axa centrala). Cele mai eficiente sunt acele plante care cresc la margini de paduri si sub stejari.
Aceasta planta medicinala mostenita de noi din timpuri stravechi constituie un adaos indragit la ceaiurile depurative si este de ajutor, impreuna cu varfurile proaspete ale urzicilor, la vindecarea de eczeme cronice. La suparatorul prurit senil (mancarimi de batranete) n-as mai inceta sa recomand ventrilica. Persoanele care sunt slabite si sensibile o suporta intrucat este un leac bun pentru stomac, avand o actiune blanda, care stimuleaza digestia. Ea indeparteaza secretiile stomacale abundente, tulburarile intestinale.

As dori sa accentuez, mai ales faptul ca, ventrilica are un efect vindecator excelent in combaterea nervozitatii care provine din suprasolicitare intelectuala. O ceasca bauta seara, inainte de culcare, face adevarate minuni prin actiunea sa linistitoare. Preotul elvetian Künzle recomanda celor care trebuie sa depuna o activitate intelectuala deosebita sa ia acest ceai calmant inainte de culcare. El da o memorie buna si indeparteaza senzatia de ameteala: Amestecat cu radacina de telina, inlatura debilitati nervoase, stari melancolice. Chiar si in caz de icter, nisip in urina, dureri articulare reumatice, dureri articulare artritice, ventrilica da rezultate grozave.

Un preot mi-a declarat (ca avea lapsusuri mari) �Lapsusurile mele mari au disparut dupa 14 zile in mod surprinzator datorita ventrilicii amestecate cu coada calului in parti egale, 2 cesti pe zi. Chiar in timpul predicilor imi scapau cuvinte importante. Devenisem nesigur si nervos. Plantele m-au ajutat incredibil de repede�.
In bronsite vechi, bronsite uscate, ventrilica a produs adevarate minuni. Pentru ceaiul pectoral se foloseste un amestec de: cuscrisor (numit si mierea-ursului sau plumanarica), frunze de podbal, patlagina si ventrilica, in parti egale, care se indulceste cu putina miere sau se oparesc plantele cu apa in clocot in care a fost dizolvat zahar candel.
In caz de icter, ca si afectiune hepatica, si afectiune splenica recomand urmatorul amestec de ceaiuri: 50 grame de radacina de papadie, 25 grame de flori de cicoare, 25 grame de vinarita (numita si muma-padurii) si 25 grame de ventrilica. Se amesteca bine aceste plante. Se beau incetul cu incetul in timpul zilei 2 cesti neindulcite (la Ľ litru apa � una lingurita cu varf de amestec).

Din planta inflorita se poate prepara si un suc proaspat, indicat in bolile de piele cronice, mai ales la eczeme (vezi �Moduri de folosire�). Se ia din acest suc de 2-3 ori pe zi cate 1 lingurita plina.
Intrucat ventrilica este laudata in cartile vechi despre plante medicinale si ca o planta care vindeca ranile, o recomand pentru leziuni inflamate care se vindeca greu, in special in apropierea tibiei (fluierul piciorului). Ranile sunt clatite mai intai cu o infuzie; apoi se pun in timpul noptii peste rani comprese imbibate in prealabil cu un ceai proaspat preparat si se invelesc ca sa ramana calde.
Bolnavii de reumatism, artrita, ar trebui sa incerce o data tinctura de ventrilica, pe care si-o pot prepara usor singuri (vezi �Moduri de preparare�). Aceasta tinctura se foloseste extern ca frectie, iar intern se iau de 3 ori pe zi cate 15 picaturi in ceva apa sau ceai.

Beti neaparat in fiecare an o perioada de timp ceai de ventrilica proaspat culeasa ! El nu reduce numai arterioscleroza, ci previne si da organismului o oua elasticitate prin efect depurativ. De aceea, rugaminte mea: Tineti seama de acest sfat !.

Moduri de folosire


Prepararea ceaiului de ventrilica: 1 lingurita cu varf la Ľ litru apa, se opareste doar, se lasa putin in repaus.
Suc proaspat de ventrilica: se spala inflorescentele proaspete si se preseaza inca umede prin storcatorul electric de uz caznic, se toarna sucul in sticle mici si se pastreaza la frigider.
Tinctura de ventrilica: 2 maini pline de plante taiate marunt se pun intr-un litru de rachiu de secara de 38-40% i se lasa 14 zile la soare sau in apropierea masinii de gatit.
Amestec de plante: 1 lingurita cu varf de amestec la Ľ litru apa. Se opareste doar si se lasa sa stea putin in repaus: 1. In caz de icter, ca si afectiune hepatica, si afectiune splenica recomand urmatorul amestec de ceaiuri: 50 grame de radacina de papadie, 25 grame de flori de cicoare, 25 grame de vinarita (numita si muma-padurii) si 25 grame de ventrilica. Se amesteca bine aceste plante. Se beau incetul cu incetul in timpul zilei 2 cesti neindulcite. 2. Ceaiul pectoral in bronsite vechi, bronsite uscate se foloseste un amestec de: cuscrisor (numit si mierea-ursului sau plumanarica), frunze de podbal, patlagina si ventrilica, in parti egale .