Istoria medicinei universale
Istoria medicinei universale
Medicina arhaica
Medicina a aparut odata cu societatea umana din necesitatea pastrarii fortei de munca, necesitatea îngrijirii nou-nascutului si a gravidei, necesitatea combaterii durerii.
Exista 3 izvoare principale: - paleopatologia
- arheologia medico-istorica
- etnoiatria
Paleopatologia = patologia veche, studiaza urme ale proceselor de vindecare si procese patologice conservate pe scheletele vechi, preistorice, studiate cu mijloace moderne de investigare.
Arheologia medico-istorica = cerceteaza obiecte ce au legatura cu igiena si practica medicala, instrumentarul medical, obiectele magice etc.
Etnoiatria = studiaza conceptele si practicile medicale ale unor populatii aflate in prezent pe treptele inferioare ale dezvoltarii sociale (triburi din Amazonia, Australia, Polinezia).
Medicina populara = medicina unor populatii agrare, care are la baza conceptia primitiva asupra bolii, este intens contaminate de medicina culta.
Boala a preexistat apari]iei omului pe P\mânt: exist\ animale cu îmboln\viri de diferite tipuri. Ac]iunea de vindecare a existat înainte de apari]ia omului.
Exist\ o filogenez\ a activit\]ii vindec\toare. Se remarc\ o deosebire esen]ial\ între ac]iunile vindec\toare din lumea biologic\ [i cele din medicina uman\. Cele din prima categorie sunt instinctive, fiziologice în timp ce ac]iunile medicinei umane se bazeaz\ pe con[tiin]\, gândire, strategie.
Paleopatologia ne arat\ bolile de care a suferit omul primitiv dintre care cele mai multe exist\ [i ast\zi (cele osoase).
S-au eviden]iat leziuni de tip reumatismal, de tip osteomielitic, leziuni osoase tuberculoase, luetice, leziuni de tumori osoase (osteosarcoame).
Demografia istoric\. Durata medie de via]\ a omului primitiv era de 20-21 ani la începutul neoliticului, fapt demonstrat de o statistic\ pe 187 de schelete descoperite, dintre care 50% prezentau semne de mortalitate infantil\, semn al fragilit\]ii omului primitiv.
Unele procese de vindecare ofer\ date despre practicile vindec\toare primitive: fracturile [i alte leziuni traumatice sunt bine tratate, demonstrând aplicarea corect\ a tratamentului conservator.
~n ceea ce prive[te trepana]iile craniene, în Europa s-au descoperit aprox. 800 cranii cu orificii temporale (18 în România). Topografia sinusurilor venoase este respectat\ [i exist\ semne c\ unii bolnavi au supravie]uit interven]iei. Majoritatea erau opera]ii „magice”, dar în unele cazuri era vorba de opera]ii cu efect terapeutic real. Trepana]iile se efectuau cu lame de silex/oxidian (piatr\ vulcanic\), obiecte de bronz, fier (^n cazul decesului ^n timpul opera]iei, cadavrele erau îngropate ^mpreun\ cu instrumentele cu care s-a operat).
Concep]ia medical\ era una animist\, demoniac\, boala fiind v\zut\ ca o parazitare a organismului de c\tre un demon. Tratamentul bolii era realizat de c\tre vindec\torii triburilor primitive, care reu[eau eliminarea demonilor cauzatori de boal\. ~n pe[tera „Les trois frères” este reprezentat primul medic, efectuând un dans ritual (paleolitic).
Terapia=amestec de elemente magico-religioase cu elemente de vindecare empirice.
Strategiile de vindecare difer\ în func]ie de etiologie: incanta]ii, în[elarea spiritului malefic etc. Nu exist\ etic\ [i deontologie în practica medical\, vindec\torul e doar mediator, nu î[i asum\ r\spunderea actului vindec\rii (aceasta apare odat\ cu medicina hipocratic\ medicina [tiin]ific\).
Partea magic\ era ajutat\ [i de obiectele magice: amulete (fragmente de os, din]i de animal, pietre semipre]ioase), figurine (antropomorfe, zoomorfe) purtate în scop profilactic, talismane (cu anumite semnifica]ii), tatuaje, m\[ti etc.
Omul primitiv era mereu în c\utarea hranei. Odat\ cu apari]ia surplusului de produse, apare [i primul medic, un pas c\tre civilizarea societ\]ii.
Acum 5000 ani, în lume, diferite popula]ii reu[esc s\ realizeze primele societ\]i urbane din istorie.
Medicina ^n Mesopotamia antic\ (Asiro-Babilonia)
Prima civiliza]ie urban\ cunoscut\ este cea sumerian\, în sudul Mesopotamiei (agricultur\, iriga]ii, tehnologii de construc]ie, prima scriere-cuneiform\). Medicina sumerian\ este una de tip sacerdotal, religios; exist\ zeit\]i cu atribute medicale (Ninisina-zei]a medicinei, Gula-marea zei]\ a oamenilor cu p\rul negru). Actul vindec\rii const\ în interpretarea de c\tre medicul-preot a viselor sau a anumitor simptome. Fenomenele sociale, ca [i evolu]ia bolilor, sunt puse pe seama astrelor. Prognosticul bolilor se f\cea prin divina]ie.
Organoscopia = studiul anatomiei organelor animalelor sacrificate la templu, ^n special a ficatului de miel (! [i la etrusci, popula]ie migrat\ din Mesopotamia, exista o diviza]ie prin hepatoscopie). Existau [i alte metode de diviza]ie.
Herodot, în cartea a II-a, spune c\ babilonienii nu au avut medici, medicin\. Cercet\rile moderne au infirmat aceast\ tez\. S-a descoperit o tablet\ de lut sumerian\ (cel mai vechi document medical, scris de un medic la 2200 BC, descifrat în 1953), în care exist\ date specifice referitoare la medicamente [i forme medicamentoase destinate bolnavilor (medicin\ empiric\). De exemplu sunt men]ionate ceapa, usturoiul, smochine, curmale, pere, brad, pielea de [arpe, uleiul de pe[te, ou\, lapte, sarea de mare. Formele medicamentoase erau pentru uz extern [i intern (substan]\ activ\+vehicul, unguente, mixturi).
Nu exist\ date despre boli [i dozele administrate, datorit\ caracterului secret pe care îl aveau cuno[tin]ele medicale.
La Ninive, tot în tablete de lut, exist\ date referitoare la 250 plante medicinale, 180 medicamente de origine animal\ [i medicamente de origine mineral\ (au fost identificate prin traducerea tabletelor aflate acum la British Museum).
~n codul de legi al lui Hammurabi (primul cod de legi cunoscut, scris la aprox. 1750 BC), exist\ 9 articole referitoare la practica medical\, la cea a chirurgiei; unde sunt men]ionate recompense [i pedepse în func]ie de clasa social\ a medicului [i pacientului. Referirea este îns\ limitat\ la anumite practici. Nu exist\ etic\ sau deontologie medical\.
Medicina în Egiptul faraonic
pân\ la cucerirea de c\tre macedoneni în 330 BC
exist\ o continuitate în ciuda succesiunii de dinastii
deja vorbim despre o cultur\ [i civiliza]ie urban\, egiptenii cunosc diferite tehnologii de construc]ie, de iriga]ii
religie politeist\, în care în general zeii sunt personific\ri ale elementelor naturale, cu multiple ierarhiz\ri [i specializ\ri
exist\ o medicin\ sacerdotal\, religioas\ [i una laic\
zeul suprem, Amon Ra, era [i zeu vindec\tor
exist\ o triad\ important\ de zei:
Isis (zei]a naturii), patrona cuno[tin]ele legate de plantele medicinale, dar [i de formulele magice vindec\toare
Osiris (zeul Nilului), este zeul întineririi, al refacerii for]elor naturii [i a omului
Horus (fiul lor), cu multe atribute vindec\toare, în special în convalescen]\
practicienii medicinei, preo]ii medici, apar]in teocra]ilor
prin sanctificarea unui medic [i arhitect celebru (Im Hotep), din dinastia I (Regatul Vechi), acesta devine principalul zeu al medicinei. ~n Memphis exist\ un templu închinat lui.
~n studiul medicinei Egiptului faraonic, ne baz\m pe 3 izvoare:
1. papirusurile medicale egiptene (8 papirusuri referitoare la medicin\, dintre care 4 mai importante. Sunt descrise în jur de 900 medicamente [i 48 opera]ii chirurgicale)
2. paleopatologie (mumiile egiptene)
3. iconografie (basoreliefuri, picturi, obiecte)
1. Papirusurile medicale
papirusul Ebers
- a crezut c\ apar]ine celor 6 scrieri ermetice medicale din cele 42 ermetice care au fost anun]ate de Clement Flavius
- e datat 1555 BC, tradus complet în 1930 (Grapow)
- de dimensiuni mari (20 m lungime, 108 paragrafe)
- se refer\ în special la bolile interne
- arsenalul terapeutic este superior asiro-babilonienilor (plante cu efect terapeutic, medicamente de origine animal\ - mierea, ceara, ou\, lapte, pe[te, ulei de pe[te, începutul utiliz\rii organelor - ficat, rinichi; metale [i pietre pre]ioase, metaloizi, c\rbunele animal)
- este descris\ prima metod\ de anestezie local\ (piatr\ memfitic\ pres\rat\ pe ran\+o]et refrigera]ie local\)
- forme medicamentoase: unguente, mixturi, pilule, comprimate, fumiga]ii, emplastre, inhala]ii, infuzii, decocturi.
- ! fumiga]ia cu cannabis indica la geto-daci (Herodot)
papirusul Schmidt
- este anterior ca timp (1800 BC)
- de dimensiuni mai mici (5 m), se refer\ la chirurgie
- con]ine 48 cazuri chirurgicale, printre care fracturi, luxa]ii, circumcizie, pl\gi (! luxa]ia ATM este tratat\ la fel ca ast\zi)
- este structurat astfel încât s\ descrie afec]iunile de la vertex în jos, cu observa]ii clinice foarte riguroase
- ! observa]iile empirice [i ra]ionamentul anticipeaz\ gândirea hipocratic\
- pe verso: practici religioase [i o metod\ de transformare a unui b\trân într-un tân\r de 20 ani.
papirusul Flinders-Petri (Kahun)
- datat 2200-2100 BC
- 279 rânduri despre obstetric\, ginecologie, urologie, flebologie etc.
papirusul Broughs (papirusul de la Berlin)
- se refer\ la obstetric\ [i pediatrie
papirusul de la Londra
- cel mai vechi, neimportant
2. Studii de paleopatologie
Studiile de ast\zi efectuate cu ajutorul RMN asupra mumiilor egiptene demonstreaz\ cu precizie existen]a anumitor boli osoase, parazitare etc.
3. Iconografie
- basoreliefuri, picturi unele arat\ existen]a unor boli ce altfel nu am [ti c\ ar fi existat în vechiul Egipt.
- un portar din Memphis cu poliomielit\
- un individ cu TBC vertebral\ ( gibozitate)
- diverse scene de chirurgie (circumcizia opera]ie ritual\ la toate popoarele semitice).
Remarc\m concep]ia pneumatist\ (în centrul vindec\rii st\ respira]ia), ^n timp ce la asirobabilonieni era ficatul. Au fost foarte aproape de descoperirea circula]iei sangvine (rela]ia dintre puls [i posibilitatea ca sângele s\ curg\ prin organe).
! La 1300, un medic arab (Ibn an Nafis) va descoperi mica circula]ie.
Medicina în India Antic\
Contemporan\ cu egiptenii [i sumerienii (aprox. 3000 BC), civiliza]ia protoindian\ a fost o civiliza]ie urban\, localizat\ în valea Indului. Ora[ele erau construite prin planificare urban\, cu case cu 1-2 etaje, baie proprie, sistem de canalizare, str\zi perpendiculare pavate, ornamentate cu statui în pozi]ii ascete.
~n valea Indului [i Gangelui exist\ o popula]ie de origine indo-european\ - arienii („st\pân, nobil” în sanscrit\) - ce au ajuns relativ târziu (1500 BC). Indienii vechi (hindu[ii) nu au p\strat scrierile proprii. Hindu[ii foloseau arme de fier [i au reu[it domesticirea animalelor, inclusiv a calului. Se întâlnesc [i ast\zi forme de cultur\ indian\ cu origine în vechea antichitate.
Se disting 3 etape ale medicinei indice:
1. etapa vedic\ (1500-800 BC)
2. etapa brahmanic\ (800 BC - 977 AD)
3. perioada mongolic\, islamic\
1. Etapa vedic\
- cultur\ bazat\ pe religia indian\ primitiv\
- perioad\ cu traduceri orale, literatur\ cu mituri, observa]ii despre natur\, toate fixate în 4 scrieri:
Rig Veda
Atava Veda
Ayur Veda
Sama Veda
- ! Sunt primii care folosesc o scriere alfabetic\
- nu mai avem versiunea lor original\, ci doar traduceri [i prelucr\ri tardive (veda=cuno[tin]e)
~n Rig Veda se vorbe[te despre medicul triburilor („în]eleptul medicilor”). Nu aveau temple dedicate zeilor vindec\tori, fiind înc\ nomazi. Se remarc\ asem\n\rile cu tracii [i geto-dacii (siha[trii c\rturari).
~n Atava Veda este descris\ pentru prima oar\ malaria, al\turi de cium\, variol\, holer\, epilepsie, delirium tremens, reumatism, gut\. Tratamentele propuse se bazeaz\ pe plante medicinale. („soma” trata aproape orice afec]iune).
~n Ayur Veda se reg\se[te întreaga literatur\ medical\ a vechii Indii.
Dintre cuno[tin]ele hinduse amintim tratamentul mu[c\turilor de [arpe, al fracturilor [i luxa]iilor, al bolilor oculare precum [i folosirea protezelor oculare [i a celor pentru membre.
Odat\ cu a[ezarea nomazilor, vorbim despre a 2-a etap\.
2. Etapa brahmanic\
Medicina este sacerdotal\, bazat\ pe urm\toarele principii:
~ntreaga natur\ (macro [i micro-cosmos) este crea]ia lui Brahma, zeul suprem, izvor de energie magic\, ce str\bate toate elementele cu aceast\ energie. Lumea e format\ din 5 elemente [i este guvernat\ de 5 for]e. Ideea central\ a religiei brahmanice este aceea a transmuta]iei [i reîncarn\rii, fiecare fiin]\ se afl\ într-o perpetu\ transformare (se na[te, tr\ie[te [i moare pentru a se re^ncarna [i a re^ncepe ciclul).
Societatea este foarte strict ierarhizat\, în 5 caste: 2 de conduc\tori militari [i religio[i (medic!), profesiuni libere, me[te[ugari [i paria (sclavi).
Zeul medicinei este reprezentat de Ateyor, c\ruia Brahma ^nsu[i i-a dest\inuit toate cuno[tin]ele legate de boli.
Exist\ dou\ [coli medicale, la Taxilia [i Benares. Neexistând tiparul, cuno[tin]ele se r\spândeau prin manuscrise, care erau rare, de aceea autorii le redactau ^n versuri. Exist\ îns\ 2 c\r]i medicale fundamentale: Charaka Samita [i Susruta Samita.
Charaka Samita este rezultatul muncii [colii de la Taxilia, cuprinzând secretele dezv\luite de zei oamenilor (BrahmaAteyor om), cuprinde 8 lec]ii + 1 rezumat, în versuri pentru fiecare capitol. Sunt prezente cuno[tin]e de medicin\ intern\ (boli [i tratamente), metode de relaxare Yoga, transpuse în plan medical. Se consider\ c\ în timpul vie]ii omul folose[te doar o mic\ parte din posibilit\]ile psihice [i fizice, dar prin ascez\ [i exerci]ii alese [i urmate dup\ anumite reguli, se poate ajunge pân\ la suspendarea total\ a laturii fizice, inclusiv controlul metabolic.
Susruta Samisa este produsul [colii din Benares, fiind o vast\ enciclopedie medical\, din 2 p\r]i, una referitoare la anatomie, fiziologie, medicamente, boli; iar cealalt\ la chirurgie.
Nu erau permise disec]ii pe cadavre umane, dar se eludau interdic]iile religioase prin a[ezarea cadavrelor într-un co[ de nuiele pe cursul unui râu, timp de 4-6 zile, nu atingeau cadavrul, observau descompunerea, reu[ind s\ descrie existen]a a 200 oase, 300 mu[chi [i 70 „tuburi”.
Chirurgia foarte bine tratat\, ramur\ a medicinei cel pu]in egal\ cu medicina intern\, cea mai important\ ramur\ a medicinei („cea mai nobil\ [i eficient\ ramur\ a medicinei”).
„Medicul care nu practic\ [i opera]ii chirurgicale este ca o pas\re cu o singur\ arip\”. Cea mai important\ opera]ie era plastia nazal\. Alte opera]ii: extragerea de calculi din vezica urinar\, opera]ia de cataract\, folosirea protezelor, chiar oculare.
Mai sunt prezentate elemente de asepsie [i antisepsie, de sutur\ a pl\gilor abdominale (! cu ajutorul furnicilor negre). Plantele erau folosite pe scar\ larg\, de exemplu Rowulfia carpentina în hipotensiune arterial\, psihiatrie (antidepresiv) - „remediul oamenilor tri[ti”.
Budismul a fost introdus de un rajah (Buddha), care a decis s\ se izoleze de lumea agitat\, a mers într-un pustiu, apoi dup\ mai mul]i ani, a dezvoltat o nou\ concep]ie asupra lumii [i vie]ii, al\tuiri de noi tehnici Yoga. Mai târziu aceast\ concep]ie a c\p\tat atribute de religie. M\n\stirile budiste aveau camere speciale pentru îngrijirea bolnavilor.
Locul de na[tere al civiliza]iei hinduse a fost ocupat de trupele musulmane, fiind reprezentat de actualul Pakistan.
Vorbim astfel de un spa]iu de interferen]\ între tradi]iile tibetane, medicina chinez\, brahmanic\ [i cea budist\.
Medicina chinez\
~nc\ din urm\ cu 5000 ani, în v\ile fluviilor Huang He [i Yang Tze, a ap\rut o civiliza]ie urban\, cu o scriere ideografic\, de aproximativ 3200 caractere (ast\zi aprox.150). Nu s-au p\strat decât pe oase, carapace de broasc\ ]estoas\. Unii autori o studiaz\ la Evul Mediu.
Chinezii atribuie toate descoperirile efectuate de-a lungul timpului unor împ\ra]i legendari (Fu Xi, Huang Ti, Che Hong)
1. Fu Xi - cele referitoare la vânat, pescuit
2. Huang Ti - st\pânirea p\mântului (agricultura, cre[terea animalelor),
- apari]ia drumurilor, târgurilor
- medicin\, farmacologie. Se spune c\ ar fi încercat pe propriul corp toate plantele de pe teritoriul chinez, împ\r]indu-le în plante alimentare, otr\vitoare (cca.70) [i medicinale, cu indica]ii precise. (e.g.:Efedra Sinica, utilizat\ în afec]iuni astmatice)
- acupunctur\, ignipunctur\
3. Che Hong - apari]ia me[te[ugurilor, a metalurgiei
- prima scriere medical\ din China („Cartea schimb\rilor”), scris\ sub form\ de dialog între medicul cur]ii imperiale [i împ\ratul respectiv.
Acupunctura a ap\rut dup\ observa]ii întâmpl\toare. La început a fost practicat\ cu ace din piatr\ (neolitic), apoi din metale („misterioasele ace galbene”). Energia vital\ este distribuit\ pe 14 meridiane (12 prinicipale [i 2 secundare), cu 365 puncte de acupunctur\.
Exist\ totu[i unele basoreliefuri ce sugereaz\ originea extraterestr\ a acupuncturii.
~n China chirurgia era interzis\, singurele opera]ii practicate fiind castrarea eunucilor [i corectarea deform\rii piciorului. La curtea imperial\ exista un singur chirurg.
Taoismul (Daoismul), filozofia chinez\ contemporan\ cu budismul [i filozofia presocratic\, considera lumea alc\tuit\ din 5 elemente principale (lemn, metal, p\mânt, ap\, foc), care trec una în alta sub influen]a Yin [i Yang, dou\ for]e care nu se exclud, nu sunt complementare, ci se includ una pe alta. Yang reprezint\ for]a activ\, pozitiv\, masculin\; iar Yin for]a pasiv\, negativ\, feminin\. Starea de s\n\tate reprezint\ o stare de echilibru al energiei, condus\ de Yin [i Yang de-a lungul meridianelor. Boala este consecin]a unui dezechilibru, remediul fiind ob]inut prin acupunctur\ [i ignipunctur\, în scopul redirij\rii energiei vitale.
~n Europa, primul care a folosit ace de acupunctur\ chineze[ti a fost dr. L.Berlioz (tat\l lui Hector Berlioz), în sec. XIX. ~n 1825, Cloquet uitilizeaz\ [i el acupunctura în studiile sale.
Totu[i, înemeietorul acupuncturii europene (1927) este considerat Sauliers du Morraine (primul sinolog important), care a tradus în francez\ tratatele clasice ale medicinei chineze (1000 AD).
Teoria pulsului (din tratatul de teoria pulsului, datat în jurul 1000 AD, tradus tot de Morraine). Pulsul era singura metod\ de examinare a unui bolnav.
Pulsul se palpeaz\ în 18 locuri diferite, fiecare palpare fiind superficial\, medie [i profund\; înainte [i dup\ efort.
~n func]ie de mai multe criterii (vârst\, sex, anotimp etc.), sunt descrise 200 tipuri diferite de puls, dintre care 26 prevestesc moartea. S-au descoperit figurine din vechea Chin\ cu semne de locuri unde pot ap\rea boli.
Chinezii sunt primii care au introdus o metod\ de profilaxie a variolei (variolizarea preventiv\). Recoltau dintr-o pustul\ variol\ uman\, o uscau în timp pentru a diminua virulen]a, apoi era triturat\ [i suflat\ printr-un tub de bambus pe narina copiilor. Ace[tia f\ceau o form\ u[oar\ [i r\mâneau imuniza]i. Prima carte despre variol\ a fost scris\ tot de chinezi, în 1001 AD.
~n România a fost introdus\ de un medic grec, primele inocul\ri [tiin]ifice au fost realizate la 1714 de Iacob Pylarino, medicul personal al lui {erban Cantacuzino [i Constantin Brâncoveanu. Vaccinarea antivariolic\, introdus\ în 1796, se bazeaz\ pe un alt principiu [i anume imunizarea încruci[at\ între virusul variolei umane [i virusul vaccinei.
Medicina greco-roman\
1. Medicina în Grecia Antic\ (elen\ propriu-zis\)
2. Medicina elenistic\ (dup\ destr\marea imperiului lui Alexandru cel Mare)
3. Medicina roman\
Medicina în Grecia Antic\
- este tot de tip religios, sacerdotal. Zeul vindec\tor: Asclepios
- momentul de apogeu îl reprezint\ „secolul de aur al lui Pericle” (sec. V-IV BC)
- în Grecia a ap\rut primul set de observa]ii medicale bazate pe observa]ii [i ra]ionament: sistemul hipocratic
~nc\ din sec. VI BC, odat\ cu transform\rile sociale, au ap\rut noi me[te[uguri, în care sunt implica]i oameni liberi („demos”), ace[tia devin mai boga]i, fapt ce duce la un conflict politic între aristocra]ie [i demos. Cei din urm\ ies victorio[i, ceea ce duce la întemeierea primelor state democratice din lume. ~ncepe astfel [i laicizarea medicinei.
La început apare periodeutul, medicul c\l\tor, care se a[eza pentru o anumit\ peroad\ de timp în cetate, d\dea îngrijirile necesare, apoi se muta în alta [i tot a[a.
Apoi ace[tia ajung s\ se stabileasc\ în construc]ii speciale din cadrul polisurilor. Cele mai importante [coli laice sunt cele din Kos [i Knidos. {coala din Kos prive[te organismul ca o unitate structural-func]ional\, în continu\ leg\tur\ cu mediul extern. Boala era v\zut\ ca o afectare general\ a organismului în totalitate (organismul era considerat ca fiind alc\tuit din umorilichide fundamentale).
Terapia este naturist\ (Hipocrate este cel mai de seam\ reprezentant al [colii de la Kos). Exist\ ideea de har, de talent, c\ci „dac\ ai un har, po]i s\ practici medicina, dac\ acesta lipse[te, totul este zadarnic”.
{coala din Knidos se bazeaz\ pe gândirea analitic\, prefer\ s\ studieze organismul pe p\r]i distincte, s\ considere c\ partea solid\ este esen]ial\, nu cea lichid\, umoral\. Tratamentul este simptomatic, num\rul de medicamente prescrise este mare, cu o tendin]\ deci spre polipragmatism.
Hipocrate
- exponent al [colii din Kos
- nu este demonstrat faptul c\ a scris toate cele 62 scrieri ale „colec]iei hipocratice”
- Platon îl men]ioneaz\ în „Dialoguri” ca cel mai mare medic grec
- Soranus îi scrie biografia la 200 ani de la moarte (în care se demonstreaz\ descenden]a direct\ din Asclepios - 18 genera]ii; [i unde se aminte[te c\ atât tat\l, cât [i bunicul lui Hipocrate au fost de asemenea medici. Devenit terapeut, c\l\tore[te pentru a-[i însu[i meseria, apoi se întoarce în Kos. Ginerele s\u Polib face o sintez\ a hipocratismului.)
- cele 62 lucr\ri sunt foarte diferite, ca subiect, întindere [i nivel de prezentare
- 5 lucr\ri de etic\ [i deontologie medical\ (sistem de reguli, valori, percepte asupra rela]iei dintre medic [i societate / pacient / al]i medici). Colec]ia include scrieri ale unor medici apar]inând diferitelor [coli din Grecia Antic\.
- lucr\ri de patologie general\ (aer, ap\, epidemii, „despre bolile omului” etc.)
- ! prima lucrare de patologie special\ se refer\ la epilepsie („Boala sfânt\”)
- lucr\ri de oftalmologie, pediatrie, obstetric\, ginecologie
- nu existau titluri [i se denumeau cu primele cuvinte
Medicina [i chirurgia formau un tot (acest lucru rezult\ din lucr\rile de chirurgie), dar totu[i chirurgia era apanajul unor categorii de me[te[ugari, neconsidera]i medici. Dintre lucr\ri amintim cele despre fracturi, luxa]ii, articula]ii dar [i cea referitoare la litotomia pentru îndep\rtarea calculilor vezicali.
Disec]iile pe cadavre erau interzise [i totu[i în ciuda slabelor cuno[tin]e de anatomie, s-au scris lucr\ri „despre inim\”, „despre mu[chi” etc.
„Aforismele” reprezint\ o colec]ie de fraze [i sentin]e referitoare la experien]a clinic\ a medicului hipocratic.
Starea de s\n\tate (eucrazia) era considerat\ starea de echilibru cantitativ [i calitativ al componentelor organismului. Erau definite 4 lichide - umorile cardinale:
bila galben\ (ficat)
bila neagr\ (splin\)
sânge (inim\)
mucus, flegm\ (creier)
St\rile posibile erau de rece/cald; repectiv uscat/umed.
Men]inerea în echilibru se datora unui principiu numit „neuma”, pe care organismul îl ia prin respira]ie.
„Physis” reprezint\ o for]\ natural\ a oric\rui organism ce se opune bolii, reac]ionând în mod spontan pentru a readuce organismul la func]ionarea normal\, dac\ ea a fost perturbat\.
Observând deosebirile dintre s\n\tate [i boal\, au fost definite tipologic 4 temperamente , în func]ie de umoarea care este predominant\:
coleric (predomin\ bila galben\)
melancolic (predomin\ bila neagr\)
sanghin (predomin\ sângele)
flegmatic (predomin\ flegma)
Starea de boal\ (discrazia) era definit\ ca un dezechilibru între umori, produs prin influen]a unor factori etiologici (sunt incrimina]i în special factorii negativi din mediul extern). ! Unui medic îi este recomandat ca atunci când se duce într-o zon\, s\ evalueze diferi]i parametrii meteorologici. Al]i factori considera]i patogeni sunt obiceiurile sau pozi]iile vicioase, modurile de iluminare a locuin]elor etc.
~n ceea ce prive[te bolile infecto-contagioase, acestea sunt aduse de „miasme morbide” (substan]e toxice emanate din b\l]i cu ape stagnante [i apoi aduse de vânturi).
Nu exist\ nici o incriminare a factorilor supranaturali, nici chiar în cazul „bolii sfinte” (epilepsia); cauza este considerat\ la fel de natural\, doar c\ nu era ^nc\ descoperit\.
Investiga]ia bolnavului scoate în eviden]\ extraordinarul sim] de observa]ie al autorilor hipocratici.
Exist\ bolnavi, nu boli; se remarc\ efortul depus pentru individualizarea fiec\rui caz.
1. reconstituirea evolu]iei bolii, de la debut pân\ la momentul prezent\rii
2. descrierea st\rii prezente dup\ examin\ri succesive
3. formularea unei ipoteze despre evolu]ia de viitor a bolii
- teoria „zilelor critice”
Terapeutica hipocratic\ cuprindea elemente de psihoterapie, dietetic\, exerci]ii fizice, terapie medicamentoas\ (în limite naturiste), dar cu eliminarea medicamentelor vegetale f\r\ eficien]\
- „medicina oamenilor s\n\to[i” - lucrare pentru înt\rirea s\n\t\]ii (medicin\ de palestr\)
Relativa pasivitate a medicului hipocratic î[i g\se[te explica]ia în credin]a în capacitatea „physisului” de a ac]iona în mod spontan pentru refacerea organismului [i de abia dup\ aceea medicul ar trebui s\ intervin\.
Marele câ[tig al medicinei hipocratice este metoda observa]iei ra]ionate. Pân\ la Hipocrate, cele dou\ direc]ii pe care se mergea erau:
- metodele mitomagice
- metodele empirice, f\r\ o analiz\ în prealabil.
Acestea din urm\ au fost îmbun\t\]ite radical de Hipocrate.
Medicina elenistic\
~n Alexandria exista o [coal\ de medicin\ cu nout\]i fa]\ de Grecia [i Orient. Pentru prima oar\ au fost permise oficial disec]iile pe cadavre umane (pân\ la cucerirea roman\).
Chirurgia era cea mai avansat\ din antichitate (pentru hemostaz\ se foloseau ligaturile vasculare). ~n general era urmat\ linia [colii din Knidos, cu tendin]a spre studiul anatomo-patologic.
Exponen]i: Herofil (anatomist, ginecolog, internist) [i Erasistrat (fiziolog,chirurg).
- fac diferen]a între creier [i cerebel
- studiaz\ nervii spinali, cranieni; ochiul, retina
Herofil elev al [colii din Kos (doctrin\ pe baz\ umoral\)
Erasistrat doctrin\ solidist\,
- sec]ioneaz\ m\duva spin\rii,
- a cercetat circula]ia sangvin\
- descoper\ ligatura vascular\, masa chirurgical\ [i alte 100 de instrumente noi (apoi au fost interzise)
Medicina în Roma Antic\
- dominat\ de medicii greci (primii medici greci au fost primi]i cu ostilitate)
- a început prin a fi religioas\ (temple în cinstea lui Esculap, chiar [i în Dacia, la Apullum)
! La Piacenza s-a descoperit un ficat de bronz cu lobula]ie complet\ (animal)
{coala metodicilor
Asclepiade, adept al teoriei solidiste, dezvoltate de el în asociere cu teoria atomic\ (Leucip & Democrit).
Exist\ 2 st\ri de boal\:
- porii se dilat\ [i atomii evolueaz\
- îngustarea porilor cu împiedicarea mi[c\rii atomice
! Au introdus diferite medicamente, cu ac]iune vasodilatatoare sau vasoconstrictoare.
Metodicii consider\ c\ trebuie intervenit imediat [i nu s\ se a[tepte for]a natural\ vindec\toare (combatere a lui Hipocrate).
Celsius a l\sat o enciclopedie vast\, despre toate cuno[tin]ele din acea vreme
Plinus cel B\trân prezint\ informa]ii complexe despre plante medicinale
Rufus din Efes psihiatrie
Soranus pediatru, obstetrician
Dioscoride din Padania a scris un tratat de farmacologie (se refer\ [i la 26 plante dacice!)
Galen este, al\turi de Hipocrate, cel mai mare medic din antichitate
- a înv\]at la Alexandria
- un timp a fost medic de gladiatori
- devine apoi medicul împ\ratului
- este autorul primei anatomii complete a corpului uman, în condi]iile în care în continuare nu erau permise disec]iile umane, bazându-se mai mult pe extrapolarea datelor de la animale (disec]ii, vivisec]ii)
- cea mai mare gre[eal\ a sa a fost concep]ia asupra circula]iei sângelui („dute-vino [i se amestec\ în inim\”)
- tratatul s\u a devenit o „oper\ cre[tin\”, deci nu a putut fi criticat\
- a r\mas „tehnica galenic\” de preg\tire a medicamentelor
- ! Pentru fiecare legiune exista o categorie de „sanitari militari”.
Medicina în Evul Mediu
1. Medicina bizantin\
2. Medicina în califatele arabe medievale
3. Medicina în Europa medieval\
4. Medicina în Rena[tere
Medicina bizantin\
- în Imperiul Roman de r\s\rit, cu capitala la Bizan] (apoi Constantinopol)
- despre medicina bizantin\ s-a scris pu]in
- au dezvoltat o nou\ organizare medical\.
Oribazius (sec. IV BC) este autorul unei enciclopedii cu un con]inut extrem de vast, lucrare în care conspecteaz\ [i ierarhizeaz\ toat\ literatura medical\ greco-roman\ de pân\ atunci (sunt aprox. 70 volume). Oribazius consemneaz\ [i de unde a luat fragmentele, de[i în acele timpuri nu se obi[nuia acest lucru.
A doua lucrare a sa se intituleaz\ „Synopsis” [i este un tratat medical cu scop didactic, structurat în 3 volume, o sintez\ a medicinei antice, completat\ cu cazuri clinice [i sinteze proprii, o carte de educa]ie pentru s\n\tate destinat\ c\l\torilor etc.
Actius din Amida a scris un tratat de medicin\ în 4 volume, în care vorbe[te [i despre difterie [i unele medicamente noi din India.
Alexandru din Trales 12 volume (în întregime original)
Pavel din Egina (sec. VII)
- a fost cel mai mare chirurg al Bizan]ului
- a folosit bisturiul, metode chirurgicale noi
- lucr\ri despre tumorile maligne, cancerul de sân, hemoroizi
Antilos, contemporan cu Oribazius, este autorul unei lucr\ri de chirurgie despre tratamentul anevrismelor arteriale.
Nicolas Mepis mare farmacolog & practician
~n anul 325 la Niceea, la primul sinod, biserica cre[tin\ s-a decis s\ preia grija îngrijirilor medicale umane. S-au închis templele dedicate zeilor vindec\tori, deschizându-se institu]ii de caritate cre[tin\, pe specialit\]i [i tipuri de boli.
! Primul spital la 370, în timpul lui Vasile cel Mare.
Medicina în califatele arabe
Se disting 3 perioade ^n evolu]ia culturii [i civiliza]iei arabe medievale:
1. etapa de asimilare (mijlocul sec. VII - sfâr[itul sec. IX)
- este o perioad\ a traducerilor
- sunt traduse principalele opere din cultura greco-roman\ [i oriental\
2. perioada de ^nflorire (sec. X-XI)
3. perioada de declin (dup\ 1100)
În etapa de asimilare, mai ales la Bagdad, dar [i la Damasc (ini]ial), apoi la Cairo; se realizeaz\ o veritabil\ [coal\ de traduceri ^n limba arab\ a lui Hipocrate, Oribazius, Galen, Dioscoride.
Tradi]ia bizantin\ a spitalului (^ntemeiat de Vasile cel Mare - 370) a fost preluat\, cel mai celebru fiind spitalul din Bagdad. Cei mai mul]i medici erau cre[tini, dar numele cre[tine nu s-au p\strat, arabii dându-le nume noi. Medicul lui Mahomed a fost un nestorian (Nestor fost patriarh al Constantinopolului, declarat eretic [i refugiat ^n Iran, la Edessa. Majoritatea ^nso]itorilor acestuia erau medici, care apoi au ^ntemeiat spitalele din Harada, Pur).
! Arabii au fost primii mari chimi[ti ai lumii, ducând la apari]ia farmacistului; medicul trebuia s\ delege aceast\ func]ie cuiva cu o preg\tire specific\, cu responsabilitate moral\ [i intelectual\, permi]ând astfel dedicarea unui timp mai mare activit\]ii medicale propriu-zise.
Din perioada de ^nflorire, amintim personalitatea lui Razes (Al Razi), din sec. IX-X, autor de c\r]i medicale, cea mai de seam\ fiind enciclopedia „Contines” („continentul”).
„Cartea lui Mansur” (numele califului) este o lucrare original\, scris\ cu o atitudine conservatoare („dac\ po]i, folose[te diet\ [i nu medicamente sau dac\ folose[ti medicamente, alege unele simple [i nu complicate”); nu se admite decât ceea ce se poate deomonstra la patul bolnavului. Lucrarea este structurat\ ^n 10 volume, dintre care volumul VIII, cel referitor la medicin\ intern\, este considerat o adev\rat\ capodoper\, devenit manual [i pentru unele universit\]i europene.
Ali Al Bas este autorul unui tratat enciclopedic care se refer\ la clasici (ierarhiza]i) [i la experien]a clinic\ proprie.
Cel mai important r\mâne ^ns\ Avicena, din ale c\rui lucr\ri amintim „Canonul medicinei” (ultima mare sintez\ a ^ntregului câmp al medicinei, realizat\ de o singur\ persoan\; cea mai limpede [i clar\ dintre sintezele Evului Mediu), „Poemul medicinei” - o colec]ie de 5 c\r]i, dup\ cum urmeaz\:
1. se refer\ la „problemele generale”:
anatomia, fiziologia
igiena [i organizarea activit\]ii medicale
etica [i deontologia
istoria medicinei
2. medicamentele simple
3. medicina intern\
4. chirurgie (inclusiv bolile infec]ioase eruptive)
5. medicamentele compuse
Avicena (980-1037) era tadjic (un popor nordic), a fost un mare poet, filozof, teolog; primul mare geograf [i geolog, muzician.
În ceea ce prive[te Califatul de Apus, cu capitala la Cordoba, o interpretare diferit\ a Coranului a permis o mai mare libertate de gândire, astfel c\ de multe ori au procedat contrar p\rerilor lui Avicena. Îi remarc\m pe Averoes, filozof [i autor al unui tratat de patologie general\ [i pe Albu Cazi, contemporan cu Averoes, care a descris otitele [i parazitul ce produce râia.
Europa Occidental\
Primele elemente de medicin\ apar ^n mân\stiri. Odat\ cu cre[tinarea popoarelor germanice, ei adopt\ punctul de vedere cre[tin al medicinei. Au existat c\lug\ri specializa]i la nivelul medicinei populare.
Prima [coal\ de medicin\ propriu-zis\ laic\ din Europa Occidetal\ este {coala medical\ din Salermo (port ^n Italia, ^n apropierea mân\stirii Monte Casino - unde c\lug\rul Benedict a ^ntemeiat primul spital din Occident [i un ordin c\lug\resc pentru asisten]a bolnavilor, spre sfâr[itul sec. VIII, ^nceputul sec. IX).
- au fost primii care au acceptat [i femei (Trotula a fost medic ginecolog)
- volumul „Regimul de la Salermo” a fost tradus [i ^n român\ („Floarea s\n\t\]ii”). Traducerile ce se f\ceau la Salermo erau din arab\
Igiena precar\ a ora[elor a permis producerea marilor epidemii al Evului Mediu (lepr\, cium\, variol\, sifilis cu ipoteza originii americane a acestuia). Au existat ^ns\ [i a[a-numitele „epidemii psihice”, isterii colective (coreo-mania, când ie[eau [i tremurau la marginea satului pân\ la epuizare, flagela]ii colective).
Are loc o dec\dere a chirurgiei, nu erau permise manevre sângerânde, pentru c\ medicii erau [i preo]i. Existau 2 categorii de chirurgi:
chirurgii de rob\ lung\ (propriu-zi[i), care ^nv\]au doar anatomie [i tehnici chirurgicale
chirurgii de rob\ scurt\ (chirurgi b\rbieri), care transmiteau deprinderile din tat\ ^n fiu
Primele ora[e cu facultate de medicin\ au fost Montpellier (1220), apoi Padova, pentru statul Vene]ian; [i Salermo (adev\rata facultate de medicin\).
Rena[terea (sec. XV-XVI) a readus ^n prim-plan valorile antichit\]ii. Pe plan laic se dezvolt\ doctrina umanist\, care consider\ c\ Dumnezeu l-a creat pe om liber [i omul trebuie s\ aib\ demnitate („Despre demnitatea omului” - Pico della Mirandelo).
- reforma religioas\, marile descoperiri geografice
- progrese ^n: - anatomie, fiziologie;
- patologie, terapeutic\
- chirurgie
Anatomia
Pân\ atunci, disec]iile fuseser\ interzise, dar odat\ cu apari]ia facult\]ilor de medicin\, au ^nceput s\ se permit\ (prin bule papale) disec]ii ^n scop didactic. Era disecat câte un singur cadavru ^ntr-un an universitar. Erau interdic]ii clare referitoare la comentariile privind opera lui Galen. Disec]iile se f\ceau ^n amfiteatre (putea participa oricine), profesorul citea din Galen, iar b\rbierul-chirurg t\ia (el nu [tia latina, adic\ profu’ citea degeaba, c\ el tot ce [tia el t\ia... :-) ).
Andreas Vesalius (Vesal) - belgian, fiu de farmacist, a studiat la Paris (universitatea era de tip Galenic), dar a terminat studiile la Padova, unde a devenit mai târziu profesor de anatomie. Este considerat ^ntemeietorul medicinei moderne.
- a pus bazele [tiin]ei disec]iei, folosind instrumente speciale
- efectua disec]ii paralele, pe un num\r crescut de cadavre (metod\ [tiin]ific\ de cercetare)
- a studiat corelând structuralul cu func]ionalul
- ! este autorul primului atlas anatomic (6 plan[e, la Vene]ia, ^n 1538)
- a denumit cu câte un cuvânt anume diverse forma]iuni anatomice, ^n neolatin\
- scrie un tratat complet de anatomie (Basel, 1543), cu forma]iunile prezetate ^n pozi]ii active. Tot la universitatea din Basel se g\se[te un schelet preparat de Vesal
- dup\ publicarea tratatului se refugiaz\ la Madrid, unde apare edi]ia a II-a (1555)
- este condamnat ca eretic la moarte prin ardere pe rug, dar pedeapsa este comutat\ ^ntr-o c\l\torie la Ierusalim (pe drum este mâncat de rechini ^n Marea Mediteran\)
În Rena[tere, [i arti[tii au contribuit la dezvoltarea medicinei, unii au f\cut chiar disec]ii [i au realizat plan[e anatomice (Leonardo da Vinci).
- acesta a realizat peste 30 disec]ii umane, primele cu Marc Antonio de la Torre
- face deosebirea ^ntre structurile anatomice la diferite vârste
- aplic\ tehnici de injectare vascular\ sau cu cear\ topit\ ^n cavit\]i
- realizeaz\ sec]iuni la diferite inciden]e
- 30 caiete, tip\rite târziu (sfâr[itul sec. XIX)
Albrecht Dürer a publicat o anatomie artistic\, rezultat al cercet\rilor la cadavru. Este autorul unor gravuri anatomice, de larg\ circula]ie (au ajuns [i ^n Transilvania, la Oradea).
Personalitatea cea mai reprezentativ\ a patologiei renascentiste este Girolamo Fracastoro.
- poet de limb\ neolatin\
- autorul teoriei sferelor homocentrice ^n astronomie (contemporan cu Copernic)
- primul critic literar
- descrie foarte bine sifilisul (Sifile a fost un p\stor pedepsit pentru c\ iubea fata pe care o iubea [i zeul; vindecat apoi prin remediul propus de Fracastoro, care descrie astfel ^n versuri tratamentul)
- a delimitat foarte bine din punct de vedere clinic [i epidemiologic ciuma [i variola
- lanseaz\ ideea c\ bolile infecto-contagioase nu sunt aduse de miasmele morbide, ci de „semin]e ale bolii” („Despre contagiune & bolile contagioase” - 1546)
- ! De abia ^n 1878, Pasteur [i Koch demonstreaz\ c\ bacteriile sunt factorul cauzal al diferitelor boli
Se remarc\ o cre[tere a tratamentelor odat\ cu marile descoperiri geografice (India, America cartoful a schimbat alimenta]ia).
Medicamentele chimice ^[i fac apari]ia. Teoria iatrochimic\ este o variant\ modern\ a umoralismului hipocratic, starea de s\n\tate se consider\ c\ este p\strat\ prin men]inerea st\rii chimice normale a organismului.
Paracelsius
- consider\ c\ medicina trebuie s\ se ^nve]e din practic\, nu din c\r]i
- a f\cut [i chirurgie, chiar dac\ din punct de vedere religios ^i era interzis
- precursor ^n balneologie [i patologie profesional\
Chirurgia ^n Rena[tere
Toate facult\]ile de medicin\ erau religioase. Oficial se cerea ca opera]ia chirurgical\ s\ fie indicat\ de medic iar chirurgul s-o execute la indica]iile [i sub controlul medicului.
Ambroise Pané a fost cel mai mare chirurg din acel timp.
- a urmat cursurile colegiului de chirurgie de la Paris (chirurg de rob\ lung\)
- numeroase opera]ii ^n armata francez\
- numeroase inven]ii ^n chirurgie (instrumente noi)
- redescoper\ ligatura vascular\
- propune pansamentul simplu ^n tratamentul pl\gilor (ini]ial tratamentul era de cauterizare cu ulei de soc fierbinte)
- autor al unei c\r]i de chirurgie (1545)
- ^ntemeietorul balisticii ^n medicina legal\
Pierre Franco, contemporan cu Ambroise Pané, este autorul a 2 tratate de chirurgie (din care pasaje ^ntregi au fost preluate [i de Pané).
Referitor la circula]ia sangvin\, s-au parcurs urm\torii pa[i de-a lungul timpului:
I. Egiptenii (papirusurile Ebner [i ^n special Schmidt) au fost destul de aproape de descoperirea circula]iei
II. Herofil, Erasistrat ^n Alexandria (vezi curs)
III. Galen credea c\ ^n inim\ sângele arterial se amestec\ cu cel venos prin porii interventriculari
IV. Miguel Servet (nu a fost medic propriu-zis) a descoperit mica circula]ie, a fost ars pe rug ^mpreun\ cu c\r]ile sale „Despre reinstaurarea cre[tinismului” (au sc\pat doar 3 exemplare)
V. Primul care a pus sub semnul ^ntreb\rii teoria lui Galen a fost Vesal, care ^n edi]ia a 2-a (1555) arat\ c\ nu exist\ nici un orificiu interventricular
VI. Colombo consider\ o posibil\ expica]ie drumul sângelui prin pl\mân
VII. Andreas Cesalpino afirm\ existen]a a 2 circula]ii (mare [i mic\)
VIII. William Harvey, a studiat la Padova (1600-1602), apoi a devenit mare profesor la Oxford; exilat mai târziu pe o mo[ie a fratelui s\u [i izgonit din ora[. Concep]ia sa este de a se lucra ^n termeni cantitativi, matematizeaz\ lucrurile [i propune metode fizice de studiu a curgerii lichidelor prin tuburi elastice.
Istoria medicinei moderne
Din punct de vedere medical, sec. XVII este un secol englez, doar Fran]a mai remarcându-se ^n acest domeniu prin cele 2 facult\]i importante (Paris [i Montpellier), dar care se men]in pe pozi]ii Galeniste [i se opun marilor descoperiri din domeniul medicinei.
Principalele doctrine medicale sunt iatrochimia (Paracelsius), care se dezvolt\ ^n }\rile de Jos [i Germania; [i iatromecanica, introdus\ de Harvey [i care devine doctrin\ dominant\ ^n Anglia [i Italia.
Saltul calitativ este f\cut prin introducerea metodelor noi de calcul, a metodelor inductive de cercetare (Fr. Bacon) precum [i a celor instrumentale, experimentale. Descoperirile recente ale fizicii (! fra]ii Bernoulli au fost medici), studiile pe modele in vitro au ajutat mult medicina s\ progreseze.
Principala descoperire a sec. XVII este circula]ia sângelui (carte tip\rit\ la Frankfurt pe Main ^n 1628 - „Despre mi[carea inimii”).
De[i fusese descoperit, microscopul nu a fost utilizat de Harvey ^n studiile sale, fiind preferat\ o lup\ foarte puternic\.
- Harvey este autor [i al unei c\r]i de embriologie
- nu a v\zut capilarele
- nu a descris o circula]ie limfatic\ (! contemporan cu el, un italian, Gasparazelius a publicat o lucrare ^n 1626 despre circula]ia limfatic\)
^n 1661 Marcelo Malpighi observ\ prima celul\ animal\ la microscop (hematia)
Jean Pequet descoper\ canalul toracic, cisterna Pequet precum [i racordarea circula]iei limfatice la circula]ia general\ (1646)
danezul Stenon descrie corect parotida [i canalul excretor
englezul Wharton descrie glanda submandibular\
^n Bavaria, Wirsung descoper\ canalul principal pancreatic
În ceea ce prive[te clinica medical\, se revine la medicina de observa]ie ra]ional\, de tip hipocratic (Teoria Sineham - englez autor al numeroase descrieri clinice [i anatomo-clinice mergând pe firul observa]iei la patul bolnavului).
- a descoperit coreea acut\ Sineham
- denumirea unei forme de opiu imaginat\ de el a r\mas pân\ ast\zi
- nu a aderat la iatrochimie sau iatromecanic\
Pe linia iatromecanicii s-au remarcat Glisson (capsula fibroas\ a ficatului, rahitismul), Willis (poligonul arterial cerebral).
ITALIA
Santorio (prima jum\tate a sec. XVII)
- a stat timp de aproape 40 ani mult timp pe o balan]\, efectuând m\sur\tori ale propriului corp, descoperind astfel perspira]ia pulmonar\
- impune metode matematice ^n cercetare
- a inventat metode paraclinice de m\surare (puls, temperatur\)
un profesor de la Pisa, medic [i matematician, scrie un tratat de biomecanic\ („Despre mi[carea animalelor”), ^n care aplic\ legile fizicii la deplasarea omului [i animalelor (^n a 2-a jum\tate a sec. XVII)
Adep]i ai iatrochimiei: Sylvius, de Graaf (foliculul ovarian).
OLANDA
Antoni van Levercuc (portar la prim\ria din Leida, remarcat ^ntâmpl\tor de c\tre de Graaf)
- compune un microscop din câteva lentile
- utilizarea microscopului se extinde, Malpighi fiind coniderat ^ntemeietorul histologiei normale [i patologice, vegetale [i animale.
În sec. XVIII, preocuparea pentru [tiin]\ devine dominant\ pentru numero[i medici, majoritatea baza]i pe o finan]are proprie.
Dac\ sec. XVII a r\mas cunoscut drept „secolul circula]iei”, sec. XVIII este cel „al luminii”, „al ra]iunii”. Medicii recurg la mai pu]ine metode paraclinice (^n afar\ de termometru, celelalte aparate - pulsilogiu, microscop - nu dau imagini constante).
Se acumuleaz\ observa]iile la patul bolnavului, care nu mai sunt explicate prin iatrochimie [i iatromecanic\. E nevoie de doctrine noi, pentru o explica]ie [tiin]ific\ a acestora. Apare un mare num\r de supozi]ii, unice ^n istoria medical\, cunoscute sub denumirea de „sistematica sec. XVIII”, care ^ncearc\ s\ oblige faptele s\ se subsumeze, s\ se supun\ unor idei preconcepute.
1. Teoria dinamismului organic (Fr. Hoffman, ^n Halle)
- elementul definitoriu pentru s\n\tatea organismului este tonusul muscular
- bolile sunt abateri de la tonusul optim al musculaturii netede & scheletice [i se ^mpart ^n boli hipertone [i boli hipotone sau atone
- au ap\rut medicamente, substan]e ce pot corecta abaterile tonusului, ^n special al musculaturii netede
- licoarea Hoffman (amestec de alcool+eter) regleaz\ echilibrul tonic
- cercet\ri ^n domeniul balneologiei (influen]a apelor minerale asupra organismului)
2. Teoria nervist\ a [colii engleze (^n continuarea teoriei iatromecanicii, formulat\ de Cooler [i Brown - fizician, descoperitorul mi[c\rii browniene)
- elementul esen]ial: excitabilitatea neuromuscular\
- bolile sunt semne ale modific\rii (/) pragului de excitabilitate
- important este ^n special corolarul terapeutic
3. Teoria materialist-mecanicist\, potrivit c\reia creierul secret\ gândire
4. Teoria vitalist\ (Montpellier), se baza pe doctrina animist\, formulat\ de J. Stahl, tot din Halle.
- exist\ spiritul vital („anima”)
- semnele bolii sunt rezultate ale faptului c\ anima face eforturi pentru a readuce organismul la starea normal\ [i nu trebuie comb\tute, indiferent de intensitatea lor.
5. Teoria homeopatiei (Hanemann)
- simptomele nu trebuie contracarate
- utilizarea medicamentelor cu acela[i efect ca [i cele ce au ca expresie simptomele, ^n cantitate cât mai mic\ (ex.: chinina produce o cre[tere a temperaturii la omul normal)
- medicamentele trebuie folosite ^n sensul ^n care ac]ioneaz\ [i boala [i nu contrar
- doze infinitezimale, se ajunge ca pân\ nici m\car o molecul\ s\ nu aib\ [ansa de a exista ^n solu]ie
- principiul antren\rii, al dinamismului; prin agitarea ^ndelungat\ a solu]iei homeopate, p\trunde ^n solu]ie un spirit vindec\tor din neant
- ! Cercet\ri recente au ar\tat c\ apa p\streaz\ amprenta substan]elor ce au fost dizolvate ^n ea, chiar când nu mai exist\ nici o molecul\ activ\ ^n solu]ie
- ^ncepe s\ se dezvolte medicina anatomo-clinic\, principiile medicinei bazate pe anatomia patologic\, pe leziuni specifice. Morgagni scrie ^n 1761 un tratat „despre sediul [i cauzele bolilor studiate prin metode anatomice” (transform\ri morfologice la nivel macroscopic, de organ).
Nu exist\ ^nc\ metode clinice ca percu]ia, ausculta]ia; ci doar inspec]ie, palpare. Tot ^n 1761, la Viena, apare o carte a lui Leopold Auenburger despre percu]ie. Lucrarea a fost apoi tradus\ la Paris de medicul lui Napoleon (Jean Corvisard). Ausculta]ia este introdus\ mai târziu, de c\tre inventatorul stetoscopului, Lieneque drept metod\ de investigare a tuturor bolnavilor („Tratat asupra ausculta]iei mediate” - Paris, 1819).
Prin descoperirea ]esuturilor de c\tre Xavier Bichat, tabloul lezional este mult modificat. Înainte de el, bolile erau descrise de la vertex ^n jos, apoi, odat\ cu descoperirea leziunii specifice fiec\rei boli, aceast\ ordine a fost schimbat\.
Progrese s-au realizat [i ^n ceea ce prive[te etiologia bolilor infecto-contagioase. Cercet\rile efectuate pe cadavre au ar\tat leziunea specific\ a febrei tifoide, studiat\ pân\ atunci ^mpreun\ cu celelalte variet\]i de febre abdominale. Bretenon deosebe[te difteria de celelalte boli obstructive ale c\ilor respiratorii superioare prin prezen]a falsei membrane.
Este r\sturnat raportul cauzal al etiologiei bolilor de c\tre Pasteur, care a demonstrat c\ nu este adev\rat\ teoria genera]iei spontanee (conform c\reia prezen]a germenilor ar fi secundar\ bolii, deci efectul [i nu cauza acesteia). Pouchet (un biolog francez) a sus]inut c\ ^ntotdeauna ^n substan]ele organice ^n descompunere apar ^n mod spontan germeni. Pasteur l-a contrazis, ducând vasul de experien]\ la o altitudine mare ^n Pirinei, unde nu au mai ap\rut germeni.
Carl Zeiss, un mecanic german din Jena, a perfec]ionat microscopul, permi]ând identificarea bacteriilor cauzatoare.
Postulatele lui Koch
1. ^n produsele patologice din cadrul aceleia[i boli se g\sesc aceia[i germeni
2. realizarea de culturi pe medii de cultur\
3. cu germenii astfel ob]inu]i trebuie s\ se produc\ ^n mod constant la animal aceea[i boal\, cu acelea[i leziuni [i manifest\ri
- pân\ la 1878 nu s-a reu[it (apoi au demonstrat Pasteur & Koch
În sec. XIX, ^n domeniul chirurgiei, este descoperit\ anestezia prin inhala]ie [i se cristalizeaz\ elemente ale principiilor asepsiei [i antisepsiei. Înainte de descoperire anesteziei:
1. 30 martie 1842, ^n statul american Georgia, K.Long efectueaz\ o opera]ie unui prieten, dup\ o inhala]ie de vapori de eter, iar pacientul nu a sim]it durerea
2. 1844 - stomatologul Horace Wells folose[te gaz ilariant (protoxid de azot), dar demonstra]ia este nereu[it\ (Boston) [i se sinucide
3. Morton asist\, dar consider\ drept cea mai eficient\ metod\ cea care folose[te eterul sulfuric, procedeu rapid adoptat [i ^n Europa. Prima opera]ie reu[it\ folosind eterul sulfuric a avut loc la 16 octombrie 1846
4. Simpson descoper\ cloroformul ^n ianuarie 1847
Bibliografie
Istoria medicinei universale - Ed. Medical\, 1970
Istoria medicinei române[ti - Ed. Medical\ 1972
Tratat de Istoria {tiin]ei în România - Medicina - Ed. Academiei 1980
Dic]ionar cronologic de medicin\-farmacie - Ed. Enciclopedic\ 1975
