CUPLUL

CUPLUL

Dragostea, se produce atunci cand se atinge maturitatea. Nu esti capabil sa iubesti intr-adevar decat atunci cand ai devenit adult. Dragostea celui care are o profunda nevoie de celalalt este o falsa dragoste; in timp ce-persoana integrata este plina de o dragoste care debordeaza spre celalalt, se raspandeste in jurul ei, asa cum lumina unei lampi lumineaza obscuritatea.

Dragostea este o functie a fiintei. Cel care este prezent in el-insusi emite in jurul sau o aura de dragoste. Cel care nu are constiinta de a fi, nu degaja nimic. De aceea el are nevoie sa primeasca, sa fie umplut, el este ca un cersetor care intalneste un alt cersetor si fiecare crede ca celalalt poseda si ii poate da ceea ce el-insusi nu are. Bineinteles la sfarsit fiecare va fi in paguba si se va simti inselat. Cum se poate sa dai ceea ce nu ai, sa-l iubesti pe celalalt, cand nu stii sa te iubesti mai intai pe tine? Este imposibil. Poti cel mult sa fii nefericit si separat impreuna, ceea ce e mai rau decat inainte caci te simti si mai frustrat si arunci vina pe celalalt.

Nu poti sa iubesti cu adevarat decat o persoana care este la acelasi nivel de evolutie cu tine-insuti. O persoana evoluata nu “cade”, in dragoste, ea se ridica. Numai cei care nu au integritatea ceruta pentru a-si asuma solitudinea, autonomia “cad” si se simt prinsi in cursa, sufocati. Cei care se iubesc cu maturitate se elibereaza reciproc, se ajuta sa distruga orice legaturi artificiale, de atasament.

Dragostea care e data cu libertate devine o arta.
Admitand viziunea tantrica care fondeaza universul pe echilibrul si armonia fundamentala intre toate raporturile bipolare:sus si jos, cer si pamant, yin si yang, barbat si femeie, noapte si zi, etc, se recunoaste inter-subiectivitatea globala a constiintelor si a fiintelor. Decurge de aici ca tu, si eu, noi toti, suntem legati.

Interactiunea noastra exista ca adevar fundamental al universului, orice am face (sau nu) in legatura cu aceasta. Deci, relatiile nu pot fi incepute sau terminate, ci pur si simplu recunoscute si schimbate in forma lor”. Ceea ce numim “a incepe o relatie”, inseamna pur si simplu a recunoaste ca ea exista. A impune o forma relatiei, inseamna sa o inchizi, sa-i pui o capcana. A permite din contra acestei forme sa se manifeste in interactiunea libera si spontana a raporturilor, inseamna a recunoaste in orice relatie un joc. Observi, astepti, primesti, nu doresti nimic. E cel mai bun mijloc de a intelege ca nu este nimic de inteles.

DE LA CUPLUL CONVENTIONAL LA CUPLUL ESENTIAL

Cand se atinge maturitatea care permite experienta Cuplului Esential, dupa ce ai traversat esecul cuplului conventional. Trebuie sa ai curajul de a actiona chiar, si mai ales, atunci cand ti-e teama de a cere ceea ce doresti chiar daca risti sa fii respins, de a spune ceea ce simti, de a fi ceea ce esti.
Mesajul Tantrei este: Oriunde v-ati afla examinati cu curaj realitatea fiecarei situatii, oricare ar fi ea. Si mai ales, ce se intampla atunci cand faceti dragoste. Ce evitati? Ce inseamna acest act pentru dumneavoastra? De ce are asupra dumneavoastra asa o putere de atractie? Cum se naste ea? E mai presus de dumneavoastra? Ce va da acest act? Unde va conduce? Ce se intampla in timpul lui si dupa aceea? Care sunt in relatia voastra ciclurile in care recadeti inca si inca? De ce? Unde va duce aceasta? La ce va serveste aceasta?

Tantra este o intalnire cu realitatea vietii. Si sexualitatea, relatia cu celalalt sunt un aspect fundamental. Astfel, observati fiecare stare. Nu evitati minia, aviditatea, dependenta, dragostea. Infruntati-le, traversati-le. Si daca parcurgeti cu ochii deschisi drumul miniei voastre, al sexualitatii voastre, al geloziei voastre, veti fi eliberat. Aceasta este promisiunea Tantrei: adevarul elibereaza. Cunoasterea este libertate.

Cei care, in cuplul lor, pot ajunge la momentul in care au facut “tabula rasa” de tot ceea ce leaga, limiteaza, imparte, vor incepe firesc sa dezvolte si sa aplice principiile care fundeaza cuplul tantric de nivelul al treilea. Atitudinea creatoare este o stare interioara care cuprinde intuitive evidenta invizibilului. O asemenea atitudine, specie de vizualizare si protectie mentala, da energiilor noastre o directie, vietii noastre un scop pasionant, care face din relatia cuplului o creatie cosmica. Adoptand aceasta atitudine observi, putin cite putin, ca dincolo de aceasta masa de obiceiuri mentale, nervoase si fizice, care formeaza constructia iluzorie a ceea ce numim “eu”, intram, fara nici un efort, intr-o coincidenta alcatuita din intuitii juste de “sugestii-fulger”, care devin din ce in ce mai frecvente si formeaza ca un fel de alt obicei de bucurie si de lumina, drept raspuns al marii forte creatoare micii noastre forte care o solicita. Totul se aseaza la loc fara sa facem nici un efort, caci “nu exista contradictii, nu exista decat scrute viziuni”. Atitudinea creatoare fondeaza aceasta viziune clara, “acest moment de imaginatie care ne face sa ajungem intr-un alt loc care era totdeauna acolo”.

CUPLUL CONVENTIONAL

1. Proces inchis: motivatiile nu sunt onest clarificate. Cuplul se modeleaza dupa un model standard stabilit de ceilalti. Se prefera securitatea, riscului aventurii. Se straduieste sa corespunda imaginii celuilalt despre noi.
2. Indoiala: procesul inchis produce o lipsa de incredere in sine si in celalalt. Esti atasat, te simti dependent. Ai nevoie de celalalt pentru a te pune in valoare.
3. Rezultat: competitie (nu-mi lua locul); lupta pentru putere (cine da ordine) si autoritate. Conflictul de roluri.
4. Dependenta: roluri incremenite. Protocolul relatiilor exterioare este sursa de conflict. Ai puncte de vedere diferite pe care vrei sa le impui. Insecuritate=teama=resentiment=singuratate. Te simti separat.
5. Control: dependenta produce schimburi conditionate: raporturile sunt conduse de reguli, de contracte. Relatia e o “munca”, dai daca ai primit, atitudinile sunt premeditate. Manipulare.
6. Rezultat: plictiseala. Se creaza reguli pentru ca nu ne amuzam impreuna. Suntem prinsi in rutina care adoarme creativitatea si inventia. Resentiment: fiecare are impresia ca celalalt ii limiteaza libertatea si ca trebuie sa se fereasca de el.
7. Insecuritate: Ai impresia ca “ceva nu merge”, nu stii exact ce, teama, instabilitate, culpabilitate. Il eviti pe celalalt, sau ii explici teama ta. Vrei sa fondezi o familie in speranta de a gasi o solutie impasului.
8. Impresia de esec a cuplului. Neputinta. Devalorizarea ta si a celuilalt. Resentiment. Disperare.
9. Divort. Separare. Disperare si singuratate care sunt si ocazia unei noi nasteri; a unei descoperiri posbile a autonomiei si a libertatii.

CUPLUL ESENTIAL

1. Proces deschis: recunoastere reciproca. Exprima onest si deschis ce este, ce vrea, unde merge. Se stabileste clar scopul, obiectivele comune care fundamenteaza relatia.
2. Afectiune: un proces deschis, produce constientizarea independentei noastre. Nu incerci sa-l schimbi pe celalalt. Vrei sa-i pretejezi starea de bine.
3. Rezultat: impartire/schimb, fiecare are acelasi rang, aceleasei responsabilitati; se respecta spatiul celuilalt; nevoia de a fi impreuna sau singur. Schimb de roluri: esti aici pentru a-l ajuta pe celalalt sa evolueze.
4. Autonomie: fiecare isi este suficient siesi independent de celalalt. Cuplul este deschis, relatiile exterioare independente. Exista deci o mai buna intelegere a “uneltelor” utilizate de fiecare pentru a evolua (timp petrecut impreuna, discipline, timp liber, calatorii, etc.) ceea ce naste spontaneitate.
5. Empatie: autonomia naste toleranta, detasare, abandon. Nu mai e vorba de a poseda sau a domina. Se exploreaza impreuna, spontan aventura vesela a evolutiei constiente, in doi spre mai multa viata. Incredere reciproca.
6. Rezultat: creativitate, inspiratie, joc, amuzament. Schimb spontan de roluri si sarcini. Se inventeaza noi moduri de a iubi. Va amuzati intr-adevar impreuna.
7. Sentiment de securitate caci s-a depasit teama infruntand ceea ce ascundea ea. Dorinta de a fonda o familie, caci s-a obtinut stabilitatea.
8. Ajutor si respect reciproc. Sentiment de devotiune si daruire. Devotiunea onoreaza si trezeste esenta divina in celalalt, daruirea este placerea de a cultiva starea de bine in celalalt. Este de asemenea atitudinea creatoare a mamei cu copiii ei.
9. Unitatea: relatia e ocazia de a stabili liturghia sfanta care ridica si spiritualizeaza unirea. Ea face cunoscut idealul dragostei, stabileste climatul de gratie, “binecuvantarea”.