SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

I. DOMENIUL COLINERGIC

Reprezintă totalitatea neuronilor şi a sinapselor care folosesc ca mediator chimic acetilcolina.
Acetilcolina este sintetizată din colină şi acetat activ sub acţiunea colin-acetelazei. După sinteză acetil-colina este depozitată în vezicule presinaptice din care este eliberată în fanta sinaptică în momentul depolarizării membranei presinaptice şi sub influenţa ionilor de calciu. După eliberare acetil-colina acţioneză pe receptorii colinergici post sinaptici care sunt de 2 tipuri: a) muscarinici (M)
b) nicotinici (N)
a) Receptorii muscarinici (M)
- sunt receptori în serpentină
- sunt stimulaţi specific de muscarină
- sunt de 5 tipuri: M1, M2, M3, M4, M5
o receptorii M1 - sunt situaţi în SNC şi în unele plexuri nervoase periferice
o receptorii M2 – sunt situaţi la nivelul efectorului vegetativ ( glande endocrine, musculatura netedă)
b) Receptorii nicotinici (N)
- sunt receptori în serpentină
- sunt stimulaţi specific de nicotină
- sunt formaţi din 5 subunităţi care formează un canal de sodiu
- stimularea lor determină deschiderea canalului de sodiu urmată de un influx de sodiu şi depolarizare membranară
- sunt de 2 tipuri :
o receptori N ganglionari situaţi la nivelul ggl. vegetativ parasimpatic şi la nivelul glandei medulosuprarenale
o receptori N musculari situaţi la nivelul plăcii terminale motorii
Terminarea efectului colinergic se datorează degradării acetil-colinei de către colin-esteraze, sunt 2 tipuri de colinesterază:
- colin-esteraza adevărată sau acetil-colin-esteraza, care are o putere foarte mare de degradare a acetil-colinei
- pseudo colin-esteraza sau butiril-colin-esteraza.
Substanţele cu acţiune în domeniul colinergic sunt de 2 tipuri:
A. Parasimpato-mimetice
B. Parasimpato-litice
A. Parasimpato-mimeticele
- sunt substanţe cu actiune similară cu stimularea vagală
- sunt de 2 tipuri:
o a) Parasimpato-mimeticele directe
o b) Parasimpato-mimeticela indirecte

I. Parasimpato-mimeticele directe
Acţionează ca agonişti ai RM (receptori muscarinici)
Notă: Agoniştii = o substanţă care se fixează pe un receptor şi produce stimularea receptorilor respectivi.

1. Acetil-colina
- stimulează RM şi RN
- efecte :
o deprimare cardiacă şi vaso-dilataţie cu hipotensiune
o bronho-constricţie şi creşterea secreţiilor traheo-bronşice
o stimulează peristaltismul digestiv şi creşte secreţiile digestive
o la nivelul ochilor produce mioza prin contracţia musculaturii irisului, produce spasm de acomodaţie cu fixarea vederii de aproape datorită contracţiei musculaturii ciliare şi scade presiunea intraoculară datorită favorizării scurgerii umorii apoase din compartimentul anterior al ochiului
- acetil-colina are structură cuaternară de amoniu (structură polară) din acest motiv trece greu prin membranele biologice
- nu se foloseşte în scop terapeutic deoarece are efecte brutale (efecte de intensitate mare care se instalează foarte repede) generalizate şi de foarte scurtă durată.

2. Pilocarpina
- este un alcaloid vegetal
- are structură diferită de a acetil-colinei, din acest motiv nu este degradată de colin-esterază şi are efecte de lungă durată
- stimulează în special RM
- efecte :
o creşterea secreţiilor exocrine în special secreţia salivară şi sudoripară (transpiraţia)
o scade presiunea intraoculară
- este o substanţă destul de toxică, din acest motiv sistemic este folosită numai ca antidot în intoxicaţiile cu atropină
- principala utilizare a pilocarpinei e în aplicaţiile locale conjunctivale pentru tratamentul glaucomului (în acest caz se folosesc soluţii de concentraţie între 0,5 şi 4 %

3. Muscarina
- este un alcaloid vegetal foarte toxic care stimulează numai RM
- nu se foloseşte terapeutic, se foloseşte numai experimental

II. Parasimpato-mimeticele indirecte
Acţionează prin inhibarea colin-esterazei determinând acumulare de aceti-colină în fanta sinaptică, din acest motiv numindu-se şi anticolinesterazice. Sunt de 2 tipuri:
- I. reversibile
- II. Ireversibile

a. Anticolinesterazice reversibile

1. Filostigmină
- este un compus cuaternal de amoniu
- este destul de toxică, din acest motiv sistemic este folosită numai ca antidot în intoxicaţia cu atropină
- aplicată local conjunctival este utilă în tratamentul glaucomului, dar are un dezavantaj că produce iritaţie locală

2. Neostigmina
- are structură cuaternară de amoniu
- este mai puţin toxică
- acţionează pe RM şi RN
- indicaţii terapeutice datorită efectelor M este folosită în :
o tratamentul ileusului paralitic postoperator
o tratamentul atoniei sau hipotoniei vezicii urinare
o tratamentul glaucomului
o ca antidot în infecţia cu atropină
- datorită efectelor N este folosită în tratamentul miasteniei gravis şi supradozării curarizantelor
- reacţii adverse :
o colici digestive
o diaree
o vărsături
o hipotensiune
o bradicardie
o bronhospasm
- contraindicaţii :
o în ileusul obstructiv
o la pacienţi cu obstacole mecanice pe căile urinare
o la hipotensivi
o la asmatici
o în insuficienţa cardiacă
o la femeile însărcinate
o la pacienţii la care s-a administrat curarizante depolarizante
- mod de administrare : se administrează fie injectabil intra-venos fie intern

3. Edrofoniu
- are proprietăţi asemănătoare cu a neostigmina, dar efectele sunt de durată foarte scurtă, se foloseşte numai pentru diagnosticul miasteniei gravis

b. Anticolinesterazice ireversibile

Inactivează ireversibil colin-esterazele, nu se folosesc terapeutic, sunt substanţe toxice folosite ca gaze toxice de luptă cum sunt Trilam, sau ca insecticide în agricultură cum sunt organo-fosforicele; de exemplu Parationul.
Organo-fosforicele : sunt substanţe foarte liposolubile, ele pătrund uşor în organism prin inhalare, ingestie sau trans-tegumentar. Intoxicaţia cu organo-fosforice se manifestă ca o criză colinergică endogenă.
Tratamentul intoxicaţiei cu organo-fosforice se face prin :
- îndepărtarea toxicului neabsorbit (spălături gastrice dacă a înghiţit )
- administrarea intravenoasă de doze mari de atropină (1,2 fiole la 2-4 minute)
- administrarea de reactivator de colin-esterază (oximele – Obidoxima)
- administrarea de anti-convulsivante
Notă : Absorbţie = trecerea de substanţe de la locul de administrare în sânge

B. Parasimpato-litice

Sunt substanţe care împiedică producerea efectelor vagale.
Sunt de 2 tipuri :
I. Parasimpato-litice directe
II. Parasimpato-litice indirecte

I. Parasimpato-litice directe

Acţionează ca antagonist al RM (antagonist = substanţă care se fixează pe receptor, dar nu îl stimulează şi astfel împiedică acţiunea agonistului)

1. Atropina
- este una alcaloid vegetal cu structură aminică
- efecte :
o la nivelul ap. cardio-vascular produce tahicardie şi creşterea vitezei de conducere la nivel cardiac, din acest motiv este folosită în tratamentul blocurilor cardiace produse de digitalice
o la nivelul ap. respirator produce scăderea secreţiilor şi împiedică bronho-spasmul şi bronho-constricţia produse de anestezice
o la nivelul ap. digestiv scade secreţiile gastrice, din acest motiv poate fi folosită ca anti-ulceros, datorită scăderii secreţiilor digestive poate apare un efect advers de uscare a gurii
o la nivelul musculaturii netede digestive, biliare, urinare scade contracţiile, din acest motiv poate fi folosită ca antispastic miotrop, datorită scăderii contracţiilor digestive ea poate produce constipaţie, iar datorită scăderii contracţiilor vezicii urinare poate produce reacţia adversă de retenţie urinară
o la nivelul ocular produce mitriază datorită relaxării musculaturii circulare a irisului, datorită acestui efect este folosită pentru producerea mitriazei pentru examenul fundului de ochi şi pentru a împiedica producerea aderenţelor între iris şi cristalin la pacienţii cu irido-ciclite, datorită mitriazei atropina produce ca reacţii adverse : fotofobia, deoarece efectele atropinei sunt de lungă durată, ea nu mai este folosită pentru indicaţii oftalmologice decât foarte rar
- la nivelul ochilor atropina mai produce cicloplagie (incapacitatea adaptării vederii la aproape datorită lipsei de contracţie a musculaturii ciliare). Datorită cicloplegiei este folosită pentru determinări ale indicelui de refracţie al cristalinului la copii, dar produce ca reacţie adversă incapacitatea adaptării la vederea pentru aproape, datorită cicloplegiei; ea creşte presiunea intraoculară şi este contraindicaţie în glaucom
- atropina mai este folosită pentru tratamentul intoxicaţiilor cu parasimpato-mimetice directe sau indirecte
- contraindicatiile atropinei sunt :
o glaucomul (boala caracterizată prin creşterea presiunii intra-oculare )
o adenomul de prostată
- administrare – se administrează intern şi injectabil intra-venos (IV) în doze de 0,5-1mg odată

2. Scopolamina
- este un alcaloid vegetal foarte liposolubil
- trece uşor barieera hemato-encefalică
- are toate efectele atropinei, dar în plus are efecte anti-emetice şi deprimante pentru sistemul nervos central (SNC)
- este folosită limitat la pacienţii cu agitaţie marcată şi în tratamentul răului de mişcare
- ca reacţii adverse produce :
o uscarea gurii
o constipaţie
o tulburări de vedere
o tulburări de micţiune
o sedare marcată
- are aceleaşi contraindicaţii ca ale atropinei

3. Butil-scopolamina
- este butil derivatul cuaternar de amoniu al scopolaminei
- datorită structurii polare nu trece bariera hemato-encefalică şi nu apar efecte deprimante pe SNC
- are numai efecte periferice antispastice şi antisecretorii
- se foloseşte în principal în tratamentul colicelor digestive, biliare şi renale
- se administrează fie intern fie injectabil
-
4. Oxifen ciclimina

5. Propantelina

6. Metantelina

7. Oxifenoniu

8. Pirenzepina
- este un parasimpato-litic care la doze obişnuite blocheză selectiv RM, din plexurile nervoase digestive
- datorită efectului antisecretor localizat digestiv se foloseşte ca anti-ulceros
- ca reacţii adverse poate produce diaree

9. Homatropina
- este un parasimpato-litic de uz oftalmologic
- are aceleaşi indicaţii, reacţii adverse şi contraindicaţii oftalmologice ca şi atropina, dar are avantajul unui efect de durată mult mai scurtă

10. Ipratropin
- este un parasimpato-litic folosit ca anti-asmatic
- se administrează inhalator



II. Parasimpato-litice indirecte

11. Toxina botulinică
12. Beta-bungaro toxina
- acţionează prin împiedicarea eliberării de acetilcolină
- produce bloc presinaptic colinergic





C. Substanţe ganglionare

Acţionează pe RN (receptorii nicotinici) ganglionari.
Sunt de 2 tipuri : nicotinice şi ganglioplegice

I. Nicotinice

- produc iniţial stimularea RN ganglionari parasimpatici, apoi a celor simpatici şi apoi produce paralizii ganglionare

1. Nicotina
- este un alcaloid toxic din frunzele de tutun
- este foarte liposolubilă
- în mod obişnuit pătrund în organism prin fumat
- intoxicaţia cronică se numeşte tabagism, se caracterizează prin dependenţă psihică şi se tratează prin oprirea bruscă a fumatului


II. Ganglioplegice

- sunt substanţe care blochează de la început RN ganglionar
- ele acţionează ca antagonişti ai RNg
- produc oprirea controlului digestiv la nivel periferic, manifestată în principal prin vasodilataţie cu hipotensiune şi scăderea peristaltismului intestinal
- sunt indicate în tratamentul crizelor hipertensive severe şi pentru obţinerea hipotensiunii controlate
- sunt administrate injectabil intravenos
- ca reacţii adverse pot produce:
o hipotensiune severă până la colaps
o tulburări ischemice în teritoriile cu artero-scleroză
o constipaţie până la ileus paralitic
- sunt contraindicate la pacienţii cu artero-scleroză cerebrală sau coronariană avansată


2. Trimetafan
3. Hexametonin

D. Substanţe curarizante

Acţionează la nivelul RN muscular şi produc relaxarea musculaturii striate. Afectarea musculaturii striate se face începând cu muşchii care fac mişcări fine şi rapide (cum sunt muşchii feţei sau ai mâinii), apoi sunt cuprinse alte grupe musculare, ultimul muşchi afectat fiind diafragmul.
Toate curarizantele au structuri cuaternare de amoniu şi se administrează injectabil intravenos(IV).
Curarizantele sunt indicate pentru:
o relaxarea musculaturii striate în caz de intervenţii chirurgicale
o a uşura manevrele de reducere a fracturilor sau a luxaţiilor în ortopedie
o a uşura manevrele de intubare
o combaterea unor crize convulsive cum sunt cele din tetanos sau din electroşocuri
Reacţii adverse :
o apnee toxică prin supradozare
o ileus paralitic
o hipotensiune
o bronhospasm
o reacţii alergice
Contraindicaţii :
o la pacienţii cu deficit respirator
o la pacienţii alergici la curarizante
o la pacienţii asmatici
o la pacienţii hipotensivi
o la pacienţii cu deficit genetic de pseudo-colinesteraze sunt contraindicate curarizantele depolarizate
Curarizantele sunt de 2 tipuri :

I. Curarizante anti-depolarizante

Acţionează ca antagonişti ai RN muscular, produc de la început relaxare a musculaturii striate. În cazul supradozării se administrează ca antidot anti-colinesterazicele reversibile.

1. D-tubocurarina
2. Galamina
3. Pancuroniu
II. Curarizante depolarizante

Produc iniţial stimularea RN muscular, manifestat prin fasciculaţie musculară urmată radip de epuizare RN şi relaxare musculaturii striate, în supradozarea lor este absolut contraindicată administrarea de anticolinesterazice.

1. Suxametoniu (succinil-colina)
- este formată din 2 molecule de acetilcolină cuplate între ele
- este rapid degradată de colinesteraze, din acest motiv are efecte de foarte scurtă durată.

2. Decametoniu



II. DOMENIUL ADRENERGIC

Reprezintă toate sinapsele care folosec ca neurotransmiţător catecolaminele. Catecolaminele sunt :
1. Adrenalina
2. Noradrenalina
3. Dopamina
Domeniul adrenergic are 2 componente : nervoasă şi umorală.
Umorală - reprezentat de medulo-suprarenală care secretă în circulaţie un amestec de adrenalină şi noradrenalină. Sinteza catecolaminelor se face începând de la tirozină care este transformată în dopamină apoi în noradrenalină care la rândul ei se transformă în adrenalină.
După sinteză catecolaminele sunt depozitate în vezicule presinaptice de depozit din care sunt eliberate în fanta sinaptică în momentul depolarizării membranei presinaptice şi sub influenţa ionilor de Ca+2.
Catecolaminele acţionează pe receptorii adrenergici. Receptorii adrenergici sunt receptori în serpentină şi sunt de 4 tipuri:

o R1
o R2
o R1
o R2

1. Receptori 1
- produc vasoconstricţie
- mitriază prin contracţia musculaturii radiare a irisului
- stimularea tractului genito-urinar, datorită stimulării fosfatidial-inozitolic cu creşterea concentraţiei calciului intracelular

2. Receptorii 2
- sunt de 3 tipuri :
o R2 postsinaptici : produc relaxarea tractulu digestiv, creşterea secreţei salivare, scad secreţia de insulină şi renină
o R2 presinaptici : care când sunt stimulaţi determină inhibarea eliberării de catecolamine (au rol într-un mecanism de feed-back negativ (-) simpatic)
o R2 extrasinaptici : sunt descrişi în principal la nivelul trombocitelor şi produc creşterea agregării trombocitare
- efectele R2 sunt produse prin inhibarea adenilat-ciclazei cu scăderea consecutivă a cantităţii de AMPc (adenilat monofosfat ciclic)

3. Receptorii 1
- produc stimularea tuturor funcţiilor cardiace (frecvenţa, viteza de conducere, forţa de contracţie, consum de oxigen)
- mai produc stimularea SNC cu anxietate şi creşterea secreţiei de renină

4. Receptorii 2

- produc vasodilataţie, bronhodilataţie, relaxarea tractului genito-urinar (relaxarea uterului se numeşte efect tocolitic)
- mai produc tremor al extremităţilor, cresc secreţia de insulină, glucagon, cresc gluconeogeneza şi glicogenoliza având efect hiperglicemiant

Efectele 1 şi 2 sunt produse prin activarea adenilat-cilazei cu creşterea AMPc celular.
Terminarea efectului adrenergic se datorează recaptării în terminaţia presinaptică prin mecanisme active şi parţial datorită degradării catecolaminelor prin 2 sisteme enzimatice :

• MAO ( mono-amin-oxidaza) care este predominantă în mitocondrii
• COMT (catecol-o-metil-transferaza) predominantă în citoplasmă
Indiferent de succesiunea în care acţionează cele două sisteme enzimatice, produsul final de metabolizare este acidul vanil-mandelic care se elimină urinar, dozarea acestuia din urmă dă informaţii referitoare la tonusul simpatic.


SUBSTANŢE CU ACŢIUNE ÎN
DOMENIUL ADRENERGIC

A. Simpato-mimetice

Sunt substanţe care produc efecte similare stimulării adrenergice.
Sunt de 2 tipuri :

I. Simpato-mimeticele directe

Acţionează ca agonişti ai receptorilor adrenelgici, pentru ca o substanţă să se poată fixa pe R adrenergici, ea trebuie să aibă în moleculă cele 2 grupări oxidil fenolice, în plus mărimea radicalului de la grupărea aminică, influenţează şi el fixarea pe R adrenergici, cu cât acesta este mai mare substanţa va stimula mai puţini R şi mai mulţi R, în special R2.

1. Adrenalina (epinefrină)
- este o catecolamină, stimulează toţi receptorii adrenergici
- produce în principal : vasoconstricţie, stimularea cardiacă şi vasodilataţie coronariană
- este indicată în tratamentul :
o şocului anafilactic, în acest caz este utilă deoarece produce stimulare cardiacă, vasoconstricţie, bronhodilataţie
o crizelor severe de astm bronşic deoarece produce bronhodilataţie
o hemoragiilor ca hehostatic deoarece produce vasoconstricţie
o pentru potenţarea (creşte efectul) efectului anestezicelor locale prin vasoconstricţie

- reacţii adverse : tahicardii, aritmii cardiace, chiar fibrilaţie ventriculară
- adrenalina nu este utilă administrată intern deoarece oxidili-fenolice sunt repede degradaţi de enzimele digestive prin sulfatare, în plus ea determină o polaritate crescută a moleculei din acest motiv ea nu se poate absorbi din tubul digestiv
- administrarea se face numai injectabil intravenos sau subcutanată.

2. Noradrenalina (norepinefrina)
- este o catecolamină care stimulează R1, R2 şi foarte puţin R1
- principalul efect este vasoconstricţia
- principala utilizare teraputică este în tratamentul colapsului administrată prin perfuzie intravenoasă
- noradrenalina nu poate fi administrată intern din aceleaşi motive ca şi adrenalina
- reacţii adverse :
o hipertensiune severă cu accidente vasculare cerebrale sau coronariene
o vasa spasm la locul injectării cu tulburări ischemice, în acest caz se administrează fentalamină ca antidot

3. Fenilefrina

4. Etilefrina

5. Metoxamina

6. Metaraminol


7. Izoprenalina
- este o catecolamină sintetică care stimulează R1 şi R2
- produce bronhodilataţie şi stimulare cardiacă
- indicaţii :
o tratamentul astmului bronşic prin administraţie sublinguală şi inhalator
o în tratamentul unor forme de insuficienţă cardiacă administrate intravenos
- reacţii adverse : tahi-aritmii, palpitaţii, crize anginoase


8. Dobutamina
- stimulează numai R1
- este indicată în tratamentul şocului cardiogen
- se administrează în perfuzie intravenoasă

9. Dopamina
- stimulează receptorii dopaminergici periferici şi R1 şi R1
- produce : stimulare cardiacă, vasoconstricţie periferică, vasodilataţie splenică (în teritoriul digestiv)
- este indicată în tratamentul colapsului
- se administrează în perfuzie intravenoasă

10. Salbutamol : are structură de saligenină

11. Derbutalina

12. Fenotecol

13. Orciprenalina



- sunt substanţe care stimulează R2
- produc bronhodilataţie şi relaxare uterină
- indicaţii terapeutice :
o în tratamentul astmului bronşic
o pentru profilaxia naşterilor premature şi a iminenţei de avort datorită efectului tocolitic
- reacţii adverse :
o administrate injectabil pot produce:
 tahi-aritmii
 palpitaţii
 crize anginoase
o mai pot determina anxietate
o tremor al extremităţilor (membre)
- contraindicaţii :
o la pacienţii cu cardiopatie ischemică
o la pacienţii cu tahi-aritmii


II. Simpato-mimeticele indirecte

Sunt substanţe care acţionând prin mecanisme diferite determină creşterea cantităţii de catecolamine la nivelul sinapselor adrenergice.

1. L-dopa
- este un precursol al catecolaminelor
- acţionează prin creşterea aintezei de catecolamine
- este folosită ca medicament anti-parkinson-ian dopaminergic în boala Parkinson

2. Efedrina
- acţionează în principal prin creşterea eliberării de catecolamine
- structura sa este caracterizată prin lipsa oxhidrililor fenolici, din acest motiv substanţa nu se poate fixa direct pe receptorii adrenergici
- lipsa oxhidrililor fenolici face ca substanţa să aibă o polaritate scăzută, motiv pentru care se absoarbe din tubul digestiv
- datorită lipsei oxhidrililor fenolici substanţa este stabilă la acţiunea enzimelor digestive
- efecte :
o produce stimularea SNC
o produce stimulare cardiacă şi vasoconstricţie
o produce bronhodilataţie şi stimularea musculaturii scheletice
- indicaţii :
o în tratamentul hipotensiunii
o în tratamentul astmului bronşic
o în tratamentul miasteniei gravis
o aplicată local pe tegumente samucoase este indicată în tratamentul hemostatic (oprirea sângerărilor) dau decongestiv (scăderea edemului) al mucoaselor conjunctivale şi nazale
- reacţii adverse : insomnie, agitaţie, hipertensiune
- folosirea îndelungată produce tahifilaxie (toleranţă instalată rapid) din acest motiv efedrina nu trebuie folosită mai mult de 7-10 zile
- se administrează inern sau injectabil sau în aplicaţii locale pentru efectele topice
- contraindicaţii : la copii, în sarcină, la cardiaci, la hipertensivi


3. Nafazolina
- are aceleaşi proprietăţi ca efedrina, dar este mult mai toxică, din acest motiv nu este folosită sistemic
- se administrează local conjunctival sau nazal ca decongestiv sau hemostatic
- este contraindicată la copii

4. Amfetamina

5. Metil fenidatul

6. Amfepramona


7. Imipramida

8. Amitriptilina

9. Nortriptilina

10. Cocaină
- este un anestezic local cu structură esterică
- are şi efecte simpatomimetice datorate împiedicării recaptării catecolaminelor prin blocarea sistemului transportor de la nivelul membranei presinaptice
- datorită efectelor simpato-mimetice cocaina nu poate fi administrată ca anestezic injectabil deoarece produce produce vasoconstricţie marcată cu ischemie şi necroză, este folosită ca anestezic numai în aplicaţii locale în ORL
- administrarea cronică a cocainei determină dependenţă psihică numită cocainomanie, tratamentul cocainomaniei se face prin oprirea bruscă a administrării de cocaină.


11. Tranilcipramina

12. Fenelzina



B. Simpato-litice

Sunt substanţe care împiedică efectele stimulării adrenergice
Sunt de 2 tipuri :
 Simpato-liticele directe
 Simpato-liticele indirecte

I. Simpato-liticele directe
Acţionează ca antagonişti ai receptorilor adrenergici.

1. Talazolina
- blochează R1 şi R2
- produce (efecte) :
o vasodilataţie
o tahicardie prin mecanism reflex
o creşterea peristaltismului digestiv şi a secreţiilor gastrice prin efecte parasimpatomimetice şi histamina eliberatoare
- este folosită în tratamentul :
o feocromocitomului (tumoare de suprarenală care secretă în exces catecolamine)
o sindroamelor vasospastice (sindrom RAYNAUD)
- reacţii adverse : hipotensiune, tahi-aritmii, tulburări ischemice în teritorii cu arteroscleroză, pirozis, ulcer gastric
- contraindicaţii : la cei cu arteroscleroză avansată coronariană sau cerebrală şi la cei cu ulcer
- substanţa nu poate fi folosită ca antihipertensiv din cauza tahicardiei reflexe pe care o produce datorită blocării Rα2 presinaptice

2. Fentolamina
- blochează Rα1 şi Rα2
- are aceleaşi proprietăţi ca şi talazolina, nu are însă efecte parasimpato-mimetice şi este mai bine suportată

3. Prazosin
- blochează selectiv Rα1, producând vasodilataţie, nu determină tahicardie reflexă deoarece nu blochează Rα2 presinaptici
- este folosit în tratamentul hipertensiunii arteriale cronice
- reacţii adverse : produce fenomenul de prima doză caracterizat prin colaps şi lipotimie, din acest motiv prima doză trebuie administrată sub controlul medical.
4. Propanololul
- blochează Rβ1 şi Rβ2
- este folosit ca anti-hipertensiv deoarece prin blocarea β1 scade debitul cardiac şi secreţia de renină, iar prin blocarea unor Rβ în SNC scade controlul simpatic periferic
- este folosit ca anti-anginos deoarece prin blocarea Rβ1 scade consumul de oxigen al cordului
- este folosit ca anti-aritmic deoarece împiedică influenţele simpatice cardio-stimulatoare
- este folosit ca anti-migrenos deoarece prin blocarea Rβ2 împiedică vasodilataţie cerebrală marcată
- se administrează intern sau injectabil
- reacţii adverse : hipotensiune, bradicardie (scăderea frecvenţei cardiace), blocuri, bronho-spasm, vaso-spasm
- contraindicaţii :
o la hipotensivi
o la bradicardici
o în insuficienţa cardiacă acută
o la asmatici
o cei cu sindroame vasospastice
o la diabetici în tratamentul cu anti-diabetice

5. Atenolol

6. Metaprolol



II. Simpato-liticele indirecte

Sunt substanţe care acţionând prin mecanisme diferite, scad cantitatea de catecolamine în sinapsele adrenergice.

1. Alfa-metil dopa
- duce la sinteză de alfa-matil noradrenalină şi alfa-matil adrenalină, neuro-transmiţători falşi cu efecte inhibitorii
- produce vasodilataţie şi scăderea tensiunii arteriale
- este folosită ca antihipertensiv
- se administrează intern

2. Goanetidina
- este un alcaloid vegetal care împiedică eliberarea de catecolamine
- produce vasodilataţie
- este folosită în tratamentul cronic al formelor severe de hipertensiune arterială
- reacţii adverse : hipotensiunea, tulburări ischemice

3. Rezerpina
- este un alcaloid vegetal
- împiedică recaptarea catecolaminelor în veziculele presinaptice de depozit, determinând epuizarea veziculelor presinaptice
- este folosită ca anti-hipertensiv atât ca tratament cronic administrată inern cât şi ca tratament de criză administrată injectabil
- are şi efecte anxiolitice (scade stress puternic) şi neuroleptice (anti-psihoză)
- reacţii adverse :
o hipotensiune
o scăderea fluxurilor plasmatice tisulare inclusiv în teritoriul renal
o sedare, somnolenţă
- contraindicaţii :
o în insuficienţa renală
o la pacienţii cu arteroscleroză avansată

4. Clonidina
- este un agonist selectiv al Rα2 a
- prin stimularea unor Rα în SNC, determină scăderea tonusului simpatic periferic, iar prin stimularea Rα2 presinaptici scade eliberarea de catecolamine în periferie
- produce vasodilataţie şi scăderea tensiunii arteriale
- este folosită ca anti-hipertensiv
- reacţii adverse : hipotensiune, sedare, somnolenţă
- contraindicaţii : tratamentul nu trebuie oprit brusc deoarece pot apare crize hipertensive