Arterita
·
despre sanatate
·
plante medicinale
·
remedii babesti
·
remedii naturiste
·
Retete naturiste
·
sanatateverde
·
terapii naturiste
Arterita
Arterita
Boală caracterizată prin dureri, sub formă de crampe la muşchii gambei, care apare după un mers pe jos, la început pe distanţe mari, apoi din ce în ce mai mici. Durerea denumită şi claudicaţie (claudicare - a şchiopăta) intermitentă, dispare la început după un repaus de câteva minute, după care bolnavul îşi poate relua drumul. În stadiul avansat al bolii durerea devine permanentă chiar în repaus. Bolnavii mai prezintă şi alte simptoame locale: căderea părului, învineţirea pielii, iar în stadii avansate, necroze şi ulceraţii care se vindecă foarte greu.
Măsuri igienice:
- repaus la pat, la indicaţia medicului (cel prelungit este nociv);
- abandonarea definitivă a fumatului şi evitarea oricărui contact cu fumul de ţigară
- încălţăminte largă, cu talpă groasă şi elastică, căptuşită cu blană sau cu alt material izolator;
- evitarea frigului şi a umezelii;
- spălarea picioarelor cu apă călduţă şi săpun, apoi ştergere şi masaj blând cu lanolină;
- unghiile vor fi tăiate în linie dreaptă, pentru evitarea încarnării, cu mare grijă pentru a nu produce răni;
- interzicerea jartierelor sau a legăturilor circulare la nivelul membrelor inferioare, pentru a nu stânjenii circulaţia sângelui;
- purtarea de ciorapi de bumbac şi lână subţire, cei din material plastic fiind contraindicaţi;
- evitarea statului mult timp în picioare sau pe un scaun, fără sprijinirea picioarelor pe un suport;
- interzicerea aplicării de sticle cu apă caldă sau pernă electrică pe piciorul bolnav
- temperatura să fie menţinută constantă, cea optimă fiind de 26-280C.
Remedii:
- in stadiul incipient, masaj superficial, blând;
- aplicaţii locale de frunze de varză (chiar în stadiile avansate), în 2-3 straturi, acoperite apoi cu pânză; pot fi lăsate şi în timpul nopţii; în cazurile grave, tratamentul va fi continuu;
- repausul la pat trebuie alternat cu mers pe jos, pe un teren plat, în zilele nefriguroase, fără precipitaţii, după masa de prânz, distanţele mărite progresiv;
- mişcări de pedalare (din poziţia culcat în pat), de mai multe ori pe zi sau, ridicarea membrelor inferioare, apoi coborârea lor, de mai multe ori pe zi;
- ridicarea pe vârful picioarelor de mai multe ori pe zi;
- din poziţia culcat în pat, se ridică membrele inferioare până la un unghi de 450, unde se menţin 3 minute după care sunt lăsate să atârne la marginea patului timp de 3-5 minute cu revenire la orizontală; exerciţiul se execută dimineaţa, la prânz şi seara, numai cu avizul medicului;
- introducerea piciorului sănătos într-un vas cu apă la temperatura de 36-370C, ea fiind crescută, la fiecare 1-2 minute cu 10C, ajungându-se până la 40-410C; la această temperatură piciorul sănătos va rămâne în apă timp de 15-30 minute; prin mecanisme reflexe, se obţine rezultate bune în stările spastice;
- tinctură de ceapă (30 picături de 3 ori pe zi), de arnică (25 de picături pe zi).
Boală caracterizată prin dureri, sub formă de crampe la muşchii gambei, care apare după un mers pe jos, la început pe distanţe mari, apoi din ce în ce mai mici. Durerea denumită şi claudicaţie (claudicare - a şchiopăta) intermitentă, dispare la început după un repaus de câteva minute, după care bolnavul îşi poate relua drumul. În stadiul avansat al bolii durerea devine permanentă chiar în repaus. Bolnavii mai prezintă şi alte simptoame locale: căderea părului, învineţirea pielii, iar în stadii avansate, necroze şi ulceraţii care se vindecă foarte greu.
Măsuri igienice:
- repaus la pat, la indicaţia medicului (cel prelungit este nociv);
- abandonarea definitivă a fumatului şi evitarea oricărui contact cu fumul de ţigară
- încălţăminte largă, cu talpă groasă şi elastică, căptuşită cu blană sau cu alt material izolator;
- evitarea frigului şi a umezelii;
- spălarea picioarelor cu apă călduţă şi săpun, apoi ştergere şi masaj blând cu lanolină;
- unghiile vor fi tăiate în linie dreaptă, pentru evitarea încarnării, cu mare grijă pentru a nu produce răni;
- interzicerea jartierelor sau a legăturilor circulare la nivelul membrelor inferioare, pentru a nu stânjenii circulaţia sângelui;
- purtarea de ciorapi de bumbac şi lână subţire, cei din material plastic fiind contraindicaţi;
- evitarea statului mult timp în picioare sau pe un scaun, fără sprijinirea picioarelor pe un suport;
- interzicerea aplicării de sticle cu apă caldă sau pernă electrică pe piciorul bolnav
- temperatura să fie menţinută constantă, cea optimă fiind de 26-280C.
Remedii:
- in stadiul incipient, masaj superficial, blând;
- aplicaţii locale de frunze de varză (chiar în stadiile avansate), în 2-3 straturi, acoperite apoi cu pânză; pot fi lăsate şi în timpul nopţii; în cazurile grave, tratamentul va fi continuu;
- repausul la pat trebuie alternat cu mers pe jos, pe un teren plat, în zilele nefriguroase, fără precipitaţii, după masa de prânz, distanţele mărite progresiv;
- mişcări de pedalare (din poziţia culcat în pat), de mai multe ori pe zi sau, ridicarea membrelor inferioare, apoi coborârea lor, de mai multe ori pe zi;
- ridicarea pe vârful picioarelor de mai multe ori pe zi;
- din poziţia culcat în pat, se ridică membrele inferioare până la un unghi de 450, unde se menţin 3 minute după care sunt lăsate să atârne la marginea patului timp de 3-5 minute cu revenire la orizontală; exerciţiul se execută dimineaţa, la prânz şi seara, numai cu avizul medicului;
- introducerea piciorului sănătos într-un vas cu apă la temperatura de 36-370C, ea fiind crescută, la fiecare 1-2 minute cu 10C, ajungându-se până la 40-410C; la această temperatură piciorul sănătos va rămâne în apă timp de 15-30 minute; prin mecanisme reflexe, se obţine rezultate bune în stările spastice;
- tinctură de ceapă (30 picături de 3 ori pe zi), de arnică (25 de picături pe zi).
0 comments :
Trimiteți un comentariu