CURS DEZVOLTAREA FIZICĂ ŞI NEUROPSIHICĂ A COPILULUI

CURS DEZVOLTAREA FIZICĂ ŞI NEUROPSIHICĂ A COPILULUI

Igiena copilului şi adolescentului urmăreşte:
1. Depistarea şi evaluarea cantitativă şi calitativă a factorilor de agresiune pentru sănătate din mediul ambiant.
2. Cunoaşterea efectelor produse de agenţii patogeni asupra organismului uman.
3. Supraveghere convenţională şi de combatere a parametrilor care afectează mediul ambiant şi sănătatea populaţiei.
Reacţiile organismului în dezvoltare au tendinţă la generalizare(?). Răspunsul la acţiunea noxelor are caracter global la copil, spre deosebire de adult, unde reacţiile sunt autonome. Reacţiile organismului la mediu sunt condiţionate de vârstă şi sex. Fragilitatea este crescută la vârste mici. În primii 3 ani de viaţă mor mai mulţi băieţi. Homeostazia copilului se menţine cu atât mai greu cu cât vârsta este mai mică.
Factori care influenţează dezvoltarea
Etape evolutive:
 0..30 zile: nou-născut
 30 zile..1 an: sugar
 1..3 ani: copil mic
 3..7 ani: preşcolar
 7..10 ani: şcolar mic
 10..13 ani: şcolar mijlociu, începe adolescenţa
 13..18 ani: preadolescenţă, adolescenţă, postadolescenţă.
Dezvoltarea umană reprezintă o creştere a substanţei vii, procese de dezvoltare şi diferenţiere. Evoluţie: creştere de la o treaptă de organizare biologică şi psihocomportamentală mai simplă la una superioară, prin diferenţierea structurală şi funcţională a celulelor şi organelor şi prin diversificarea formelor de comportament adaptativ. Procesul de creştere durează de naştere la 22 ani fete şi la 25 ani băieţi.
Dezvoltarea la diferite nivele
Nivel subcelular: proces de sinteză de molecule organice cu greutate moleculară mare (proteine, ce au rol esenţial în creştere şi duc la diviziune celulară).
Nivel celular: creşterea somatică este un fenomen de multiplicare şi de creştere a dimensiunilor celulare sub influenţa factorilor genetici şi condiţionat de factorii de mediu: fizici, chimici şi nutriţionali.
Nivel tisular: hiperplazie, hipertrofie, creşterea constituenţilor intracelulari şi extracelulari, diferenţiere celulară.
Nivel visceral: există o creştere alometrică a aparatelor şi sistemelor organismului. Analizate în această perioadă de timp, curbele de creştere a diferitelor aparate sunt diferite. Creşterea se produce în sens cefalo-caudal şi proximo-distal. În primii 3 ani, creierul acumulează 70% din greutatea finală.
Dezvoltarea individului: se realizează după o curbă cu aspect sigmoid, ce are două puncte principale de autoacceleraţie şi două de autoinhibiţie. Cele două puncte există la 14 ani, când organismul are 60% din greutate şi talia finală. Fenomenul de creştere continuă, organismul este un sistem deschis şi receptiv la factorii de mediu.
Dezvoltarea în colectivităţi: determinarea variabilităţii cantitative a parametrilor de dezvoltare prin dispersia valorilor în jurul unei valori medii, depinzând de condiţiile de viaţă ale grupurilor umane. Copii din mediul urban au greutate şi înălţime mai mare decât cei din mediul rural. Valorile parametrilor la băieţei sunt mai mari ca la fetiţe de la naştere. În perioada gimnazială se inversează valorile parametrilor (11..14 ani). Apoi lucrurile revin la normal.
Înălţimea este un parametru fix în funcţie de care se raportează greutatea:
 Copil armonic: are înălţime şi greutate în acelaşi nivel sigmoid. H=M+σ; G=M+σ
 Copil dizarmonic: are înălţimea într-un nivel sigmoid, iar greutatea în altul. Există copii dizarmonici cu plus de greutate şi copii cu minus de greutate.
Modalitate de apreciere pentru copil sugar: eutrofic sau distrofic (malnutriţie protein-calorică de grad I, II, III).
Evaluarea colectivităţilor
Dezvoltarea fizică este un indicator al stării de sănătate. Se fac examinări:
 lunare până la vârsta de un an
 din 3 în 3 luni, de la 1 la 3 ani
 după 3 ani: examene periodice (anual) şi examene de bilanţ (în perioada de trecere de la o treaptă de şcolarizare la alta).
Legile creşterii şi dezvoltării
I. Dezvoltarea copiilor şi tinerilor este influenţată de condiţiile de viaţă ce determină particularităţi individuale şi de grup, precum şi de dinamica anumitor procese. Dezvoltarea fizică este influenţată de factori naturali şi sociali (alimentaţie, locuinţă, nivel de şcolarizare al părinţilor, îngrijiri medicale). Aceşti factori influenţează patologia şi morbiditatea.
II. Ritmul dezvoltării scade cu vârsta: creştere intensă în perioada embrionară şi fetală, creştere lentă la 7..10 ani, se accelerează ulterior.
III. Ritmul dezvoltării nu este uniform. Factorii de mediu pot schimba momentul de apariţie a pubertăţii. Exemplu: pubertate întârziată după 15 ani la fete sau 16..18 ani pentru băieţi.
IV. Ritmul de dezvoltare al diferitelor ţesuturi, aparate, sisteme, segmente corporale este diferit pentru aceeaşi perioadă de timp (creştere alometrică). Creşterea în lungime alternează cu creşterea în lăţime a părţilor organismului. În perioada de creştere, organele sunt mai vulnerabile.
V. Dezvoltarea fiecărui organ sau ţesut se face corelat cu creşterea celorlalte. Coordonarea se face prin sistem endocrin, umoral, SNC.
VI. Dezvoltarea sexelor are particularităţi:
 maturizarea osoasă este mai precoce la fete.
 forţa musculară este mai mare la băieţi.
 greutatea şi înălţimea la fete este mai mică decât la băieţi.
Factorii care influenţează dezvoltarea umană
Factori interni
1. Factori interni ai organismului matern
 Malformaţii uterine
 Tumori uterine
 Bazin strâmt
 Tulburări hormonale ale gravidelor: hipotiroidie, D2.
 Administrare de hormoni în cantitate crescută: sexuali, suprarenalieni, insulină.
 Scăderea aportului de oxigen necesar embrionului prin existenţa unor afecţiuni grave cronice ale mamei (respiratorii, cardiovasculare, afecţiuni ale placentei).
 Administrare de substanţe avortice
 Administrare de medicamente: antiepileptice, anticonvulsivante, antiastmatice, anticoagulante
 Infecţii virale: rubeolă, HIV, CMV, virusuri neurotrope (polio, coxakie)
 Infecţii streptococice, stafilococice, sifilis, TBC, toxoplasma
 Tulburări de nutriţie ale gravidei
 Expunerea mamei la radiaţii sau noxe chimice
 Statura mamei
 Mame sub 16 ani sau bătrâne (copii cu greutate scăzută).
 Comportament cu risc al gravidei: consum de alcool, ţigări, droguri.
2. Factori genetici
 Sexul copilului
 Ritm de creştere
 Caracteristici morfologice, ce aparţin diferitelor rase.
Înălţimea şi greutatea se transmit poligenic. Se transmit şi aptitudini psihice.

Sunt influenţate:
 Capacităţile funcţionale ale organelor de simţ.
 Factori metabolici:
 Tulburări genetice ale metabolismului unor aminoacizi ce determină tulburări grave de dezvoltare ce implică şi sistemul nervos. Exemplu: fenilcetonuria (oligofrenia fenilcetonurică)
 Sinteza proteinelor plasmatice
 Tulburări metabolismului glucidic şi lipidic
 Tulburări în sinteza hormonilor tiroidieni
 Tulburări în sinteza Hb, cu implicaţii în procesul de creştere
 Factori endocrini: după luna 3 de viaţă intrauterină apar şi glande proprii: pancreas insular, timus, suprarenală. Hipofiza şi paratiroidele sunt slab dezvoltate în perioade embrionare. Ele îşi manifestă activitatea în perioada postnatală.
 Sistemul nervos condiţionează endocrin şi umoral procesul de creştere.
Factori externi (peristaltici sau mezologici)
 Climatic
 Geografic
Lungimea membrelor inferioare este legată de climatul cald. Ex: membre inferioare mai lungi la africani. Lungimea trunchiului este legată de climatul rece. Ex: eschimoşii au trunchiul bine dezvoltat. Dezvoltarea staturală a sugarului este mai scăzută în perioada octombrie-martie şi mai rapidă în martie-septembrie. Preşcolarul şi şcolarul cresc mai mult în aprilie-iulie şi cresc în greutate în august-septembrie.
 Alimentaţia:
 Obezitate în supraalimentaţie.
 Scădere în greutate şi înălţime scăzută în deficit alimentar.
 Este implicată în: imunogeneză, hormonogeneză, funcţii enzimatice.
 Rol în ritmul de creştere şi dezvoltare în momentul apariţiei dentiţiei, nucleilor de osificare, maturizare pubertală.
Lipsa alimentaţiei în primul an de viaţă determină întârzieri în dezvoltarea neuropsihică. În următorii 2..7 ani IQ va fi mai mic cu 10..20 de puncte. Perimetrul cranian scade la copii cu lipsuri alimentare. Alimentaţia în primii 3 ani de viaţă are mare importanţă. Alimentaţia şcolarului şi preşcolarului se repercută asupra maturităţii: au mai frecvent afecţiuni acute şi patologie cronică.
 Îmbolnăviri acute şi cronice. Acţiune realizată prin:
 Acţiunea directă a agentului patogen la nivel celular se manifestă prin inhibarea mitozelor cu scăderea masei somatice.
 Acţiunea indirectă a agenţilor patogeni, ce împiedică utilizarea factorilor nutritivi şi accentuează pierderile (boli intercurente acute).
 Acţiunea mediată a agentului patogen induce leziuni viscerale, endocrine, nervoase, care determină tulburări de creştere: nanism, caşexie, obezitate, infantilism.
Afecţiunile cronice în perioada de creştere staturală determină tulburări morfologice şi în perioada de creştere ponderală modificări metabolice.
 Locuinţa. Locuinţa insalubră sau suprapopulată creşte mortalitatea infantilă datorită scăderii spaţiului, creşterii contactelor dintre indivizi, creşterii gradului de încărcare microbiană, scăderii ventilaţiei. Apar tulburări de somn, de adaptare şcolară, de comportament, scade randamentul intelectual.
Acţiunea mediului de viaţă urban şi rural
În mediul urban beneficiază de alimentaţie, locuinţă, nivel de îngrijire, ceea ce duce la o dezvoltare fizică mai bună. Patologia neuropsihică este mai frecventă la copiii din mediul urban, datorită modelelor negative mai des întâlnite.
Condiţii socio-economice ale populaţiei
Cel mai important este venitul pe persoană. Nivelul de instruire şi cultura influenţează calitatea îngrijirii copilului.
Variabilitatea loco-regională a dezvoltării fizice
Depinde de influenţa factorilor economici, sociali, a nivelului de trai în diferite regiuni ale ţării. Ex: în Moldova sunt cei mai mici copii.
Caracterele dezvoltării fizice a copilului în perioada 1..3 ani
Sugar: 0..1 an
Copil mic: 1..3 ani

Obiective:
 Stimularea dezvoltării fizice şi neuropsihice a copilului
 Prevenirea şi combaterea principalelor boli caracteristice vârstei
 Prevenirea şi combaterea mortalităţii infantile şi morbidităţii specifice

Indicatori demografici:
 Natalitatea a scăzut în perioada 1990..2000.
 Fertilitatea a scăzut
 Mortalitatea infantilă: 1986 - 25.6‰, 1996 - 22.3‰. Suedia: 8‰. România: mortalitatea este crescută în judeţele Ialomiţa, Botoşani, Călăraşi, Constanţa.
Caracterele creşterii în perioada 0..3 ani
Capul şi trunchiul cresc, iar membrele scad, încât la preşcolar membrele sunt lungi, capul mic şi gâtul subţire (relativ!), datorită creşterii alternative a elementelor corporale: greutatea creşte de 4 ori, iar înălţimea de 2 ori. La acestea se adaugă creşterea lungimii plantei, datorită asimilării comportamentului în deplasare.
De asemenea, coapsa creşte cu 70% iar gamba cu 60% de la naştere. Pentru membrele superioare se urmăresc circumferinţa pumnului, lungimea şi grosimea membrului.
Craniu: creşte preponderent diametrul transvers faţă de antero-posterior.
Perimetrul toracic creşte mai mult decât cel cranian. Diametrul transvers depăşeşte pe cel antero-posterior: aplatizare, orizontalizarea coastelor, coboară sternul. Diafragma se apropie de poziţia adultului.
Prenatal:
 Greutate: ♀3200±370 grame, ♂3500±380 grame (euponderali).
 Înălţime: 48..52 cm.
Există şi copii cu greutate scăzută: 2500..3000g (subponderali). Copiii prematuri şi dismaturi (greutate scăzută, dar născuţi la termen) au sub 2500g.
Factori care influenţează greutatea la naştere:
 Durata sarcinii
 Vârsta mamei (16 ani)
 Numărul sarcinilor anterioare (greutatea creşte cu numărul sarcinilor)
 Sexul copilului
 Dezvoltarea corporală a mamei
 Starea placentei şi statusul endocrin matern (hipotiroidie, diabet: scade greutatea)
 Starea de sănătate a gravidei (intoxicaţie, tulburări de nutriţie, afecţiuni acute/cronice).
 Alimentaţia gravidei (deficit de proteine şi vitamine), fumat, alcool.
 Starea socio-economică, regimul de muncă şi odihnă al mamei.
 Gemelaritatea
 Nivelul de instruire al mamei
 Factori rasiali şi etnici: genetic, pături defavorizate
Factori care influenţează naşterea prematură
 Afecţiuni sau anomalii ale organelor genitale
 Primiparitate
 Perioade îndelungate de infertilitate
 Antecedente legate de sarcini pierdute, copii morţi
 Factori psihici (naştere în afara căsătoriei)
 Malnutriţie
 Caractere ereditare ale mamei
 Sănătate, nutriţia, vârsta mamei
 Factori de mediu: radiaţii ionizante, administrare de medicamente, substanţe toxice, infecţii în perioada evolutivă.
 Factori de risc din mediul intern, intrauterin.
Dinamica dezvoltării psihice a copilului subponderal
Recuperarea deficitului de creştere intrauterin se face dacă copilul beneficiază de alimentaţie corespunzătoare, dacă nu există afecţiuni. Greutatea poate creşte de 10 ori, la 3 ani ajunge la greutate normală. Recuperează 46%.
17% ajung la normoponderali sau normostaturali, restul nu. Băieţii recuperează mai repede deficitul ponderal, iar fetele statural.
Copiii prematuri sau dismaturi recuperează deficitul, dacă factorul de risc nu a intervenit în primele 26 de săptămâni de gestaţie:
 Cauze materne (apar după săptămâna 26):
 Toxemia gravidei
 HTA cronică
 Boli renale
 Malformaţii de cord ale gravidei
 Diabet
 Malnutriţie
 Consum de alcool şi fumat
 Cauze placentare (apar după săptămâna 26):
 Inflamaţii sau leziuni de structură a placentei (infarct placentar)
 Placentă mică şi ischemică
 Inserţie necorespunzătoare a ombilicului
 Cauze fatale (apar până în săptămâna 26):
 Embriopatii sau fetopatii determinate de infecţii virale (rubeolă, herpes, CMV) sau toxoplasmoză.
 Afecţiuni cardiovasculare
Alimentaţia până la 1 an
Cel mai bun aliment este laptele matern, care asigură o raţie echilibrată de principii nutritive. Cantitatea necesară este adaptată automat la nevoile copilului. Laptele asigură şi protecţie antiinfecţioasă şi antialergică. De asemenea este o soluţie economică.
Legătura afectivă mamă-copil stabilită favorizează procesul de dezvoltare. Cancerul de sân este mai rar, iar lactaţia are efect contraceptiv: minim 2 ani între sarcini.
Dezavantaj: carenţă de Fe, vitamină D şi F, care pot fi corectate prin diversificarea alimentaţiei la un copil de 4 luni.
Vârsta de înţărcare a scăzut la 3 ½ luni din 1996 în România.
Intervenţii şi supraveghere prenatală
Controlul trebuie realizat periodic: înălţimea fundului uterului, mişcările fătului, iar după săptămâna 6 ultrasonografie (se măsoară lungimea fătului creştet-şezut şi lungimea biparietală). Sonodensimetria permite determinarea volumului total intrauterin, circumferinţa abdominală, diametrul biparietal, greutatea totală a fătului.
Sindromul insuficienţei de creştere intrauterină
Există două tipuri de creştere intrauterină deficitară:
 Tip plat, tardiv:
 Procesul de creştere a craniului este afectat numai către sfârşitul perioadei de sarcină
 Cauza maternă şi placentară intervine în etapa a doua de sarcină, influenţând predominant dezvoltarea somatică: cap mare şi corp mic.
 Recuperare bună neurologică şi somatică.
 Beneficiază de o alimentaţie cantitativ crescută şi hipercalorică.
 Lapte matern: raport cazeină / albumină adecvat (65/35). La două luni necesită 192 ml lapte / kg corp.
 Tip simetric
 Dezvoltarea craniului este afectată încă din etapa incipientă, copilul are un aspect simetric (somatic şi cranian).
 Prognostic rezervat.
 Complicaţii neurologice frecvente:
 Disfuncţii centrale motorii: paralizie centrală
 Hiperactivitate
 Tulburări de atenţie, învăţare
 Tulburări comportamentale
 Recuperare grea
Termoreglarea
Temperatura este crescută cu 0.3°C. După naştere, temperatura scade în funcţie de cea a mediului ambiant: 22..27°C. Temperatura oscilează zilnic cu 0:4°C. La 2..3 ani curba termică se stabilizează, cu variaţii: minim noaptea 3°° şi maxim după-amiaza 17°°, aproximativ ca a adultului. Echilibrul termic este labil prin: creşterea termoproducţiei (metabolism crescut, nevoi crescute), pierderi crescute de căldură (creşte suprafaţa corporală, tegument subţire, ţesut subcutanat slab dezvoltat), iar sistemul nervos se maturizează treptat.
La sugar, poate apare hipertermie prin: supraîncălzire în baie, în prima zi a internării (datorită plânsului), alimentaţiei hiperproteice, sindrom de deshidratare.
Copii distrofici
Aceşti copii au, în perioada postnatală, un deficit crescut în greutate. Suferă de o malnutriţie protein-calorică, care poate fi de 3 grade: grad I – 0.86..0.76; grad II – 0.76..0.60; grad III – sub 0.60. Aceste valori reprezintă indicele ponderal (Greală / Gideală) sau indicele de nutriţie (Greală / Gcorespunzătoare înălţimii). Normal: 0.9..1. Atrepsia(?) = copii scheletici (stratul de grăsime dispare).
Aparatul locomotor
La naştere, coloana vertebrală este rectilinie, în perioada postnatală apar curburile:
 3 luni: curbura cervicală (îşi ţine capul)
 6 luni: curbura dorsală (stă în şezut)
 1 an: curbura lombară (merge)
Membrul inferior: Este permisă o asimetrie în dezvoltare de maxim 1 cm. Valori peste 1 cm apar datorită:
 proces displazic inflamator la nivelul articulaţiei coxo-femurale (luxaţia congenitală de şold)
 hipoplazia coapsei / gambei
 tulburări neurologice: spastice, flasce, unilateral datorită lezării nervului sciatic, din cauza unor tulburări circulatorii (hemangioame, anevrisme)
Radiologic se poate determina vârsta osoasă, realizându-se controlul osificării normale (pumnul):
 1 an: osificarea osului cu cârlig şi a osului mare
 2 ani: nucleul de osificare la epifiza radiusului
 3 ani: osul piramidal
Musculatura este slab dezvoltată faţă de sistemul osos (22% din G).
Patologie: planul general al scheletului poate fi afectat prin malformaţii grave, de cauză:
 Tulburări metabolice, endocrine, genetice
 Tulburări de creştere encondrală
 Tulburări de diferenţiere a structurilor osoase: osteopetroză şi osteoporoză
Aparatul respirator
Prezintă particularităţi anatomice:
 Căi nazale înguste
 Mucoasă nazală bogat vascularizată şi iritată de factori mecanici şi chimici
 Inelul limfatic al lui Waldeyer e foarte bine dezvoltat. Se poate inflama şi dă tulburări respiratorii
 Trompa lui Eustachio este scurtă, permiţând transmiterea infecţiilor de la faringe la urechea medie, producând mastite.
 Forma toracelui: îngust până la coasta 4, cu baze dilatate. Vârful plămânului este slab aerat, iar numărul respiraţiilor este crescut faţă de adult (35..40/min la nou-născut).
Patologie: bronhopneumonii.
Aparatul cardiovascular
Inima are 17 g, reprezentând 7,5% din greutatea corporală. Patul vascular e crescut în secţiune. Reţeaua vasculară are o densitate crescută pe unitatea de volum. Nou-născutul prezintă tahicardie fiziologică (130..150 bătăi / min.). Tensiunea arterială creşte cu vârsta prin dezvoltarea muscularei vaselor.
Patologie: malformaţii de cord, cu cauze, care acţionează între săptămânile 3..10: virale, infecţii bacteriene, tulburări endocrine, radiaţii ionizante, intoxicaţii.
Aparatul urinar
Rinichii se dezvoltă lent şi au capacitate scăzută de concentrare a urinei. Capacitate vezicală creşte de la 30..50 cm3 la 300 cm3 – la 3 ani. Sfincterul vezical este supus controlului cortical după 1 an. Enurezisul nocturn este frecvent: la copii cu malformaţii ale aparatului urinar, cu dezvoltare neuropsihică redusă sau spina bifida.
Aparatul digestiv
Cavitate bucală este adaptată la supt în primele luni. Faza iniţială a deglutiţiei este voluntară după câteva luni de la naştere pentru că bolta palatină este mai puţin...... şi baza limbii este voluminoasă, cu dificultăţi în deglutiţie.
Stomacul creşte în capacitate de la 30 la 300 cm3 după un an. Secreţia gastrică este legată de alimentaţie:
 20..30% în raport cu cantitatea ingerată de lapte matern (2..3 ore, evacuare rapidă)
 30..40% în raport cu cantitatea ingerată de lapte de vacă (evacuare lentă)
Mucoasa digestivă are permeabilitate crescută, trec chiar fragmente proteice, substanţe toxice (intoxicaţii sindroame alergice).
Alimentaţia trebuie să fie adecvată vârstei, o alimentaţie neraţională duce la atrofii de mucoasă ţi sindroame de malabsorbţie. Trebuie păstrată starea de igienă în prepararea şi administrarea hranei.
L a aproximativ 8 luni se dezvoltă dentiţia temporală. Smalţul este mai friabil, tocirea dinţilor este mai frecventă la copiii cu bruxismanie (automatism motor). Acesta apare la copii cu întârziere neuropsihică sau megacolon, encoprezis (lipsa controlului sfincterian).
Dezvoltarea sistemului nervos
Dezvoltarea creierului
La naştere, reprezintă 15 % din masa corporală, după un an creşte la 50% din greutatea creierului adultului, iar la 2 ani la 70%. În jurul vârstei de 6..7 ani ajunge la 1200g.
Transformările funcţionale au la bază perfecţionarea legăturilor interneuronale. Aceasta se reflectă în activitate: scade excitabilitatea neuromusculară, scade timpul de reacţie (latenţă), creşte randamentul la învăţat, creşte coordonarea oculo-kinestezică.
Dezvoltarea creierului este condiţionată de mielinizare, depinzând de alimentaţia cu substanţe proteice (factori de creştere a neuronilor). Mielinizarea începe în a treia săptămână de gestaţie şi continuă până la vârsta de 4 ani. Maturizarea se consideră la 6 luni, când aria motorie e mai dezvoltată decât cea senzorială. 50% din inteligenţă se dezvoltă în primii 4 ani. Mielinizarea interesează procesele funcţionale cele mai utile vieţii copilului: dezvoltarea senzorială precede dezvoltarea funcţiilor de cunoaştere, vorbire, viaţă emoţional afectivă. Ramura vestibulară a nervului VIII se dezvoltă înaintea ramurii acustice.
Activitatea bioelectrică:
  - până la 18 luni
  - 18 luni..2-3 ani
  - peste 3 ani
  - 7-8ani
Primul an de viaţă este o perioadă critică, creierul este afectat de subnutriţie. Stimularea în faza de sugar şi copil mic are consecinţe benefice asupra copilului: maturizare funcţională, neurologică, endocrină. După 3 luni de despărţire de mama apare o reactivitate scăzută faţă de mediu. Izolarea de familie mai mult de 6 luni duce la anorexie, apatie, somn agitat; mai mult de 1 an – întârziere psiho-intelectuală, motorie, verbală, cu dificultate în integrarea socială
Dezvoltarea analizatorilor
Analizorul vizual
La naştere ochiul este bine dezvoltat şi crescut în volum până la vârsta de 3 ani. Retina este dezvoltată cu excepţia regiunii foveale. Fibrele nervului optic se mielinizează până la 4 luni, iar cortexul occipital se diferenţiază.
La început, vederea este monooculară, devenind binoculară până la 3 ani. După 3 ani se perfecţionează activitatea de analiză vizuală a formelor (apare după 7..8 luni) şi dimensiunilor obiectelor şi relaţiilor spaţiale. Se înregistrează creşterea capacităţii de diferenţiere a culorilor. La 6 luni percepe culorile de bază şi după un an poate selecta obiectele după culoare.
Patologie: Factorii de risc în perioada prenatală sunt: infecţii virale (rubeolă), administrare de talidomidă, acţiunea radiaţiilor ionizante. În perioada perinatală administrarea de oxigen cu presiune crescută (peste 70..80 mmHg) produce o lezare a vaselor retiniene (retinopatie prematură). Alţi factori de risc: infecţii cu gonococ, pneumococ, diabet zaharat ( dă cataractă de permeabilizare), galactozemia, meningoencefalocel dezvoltat în orbită.
Analizorul auditiv
La naştere, urechea este bine dezvoltată, la fel şi nervul auditiv şi legăturile sale.
Cauze de tulburări ale auzului:
 Perioada prenatală:
• Anomalii genetice autosomale: hiperprolinemia
• Anomalii genetice gonosomale: sindrom Turner, trisomia D13, E17
 Perioada perinatală:
• Naştere prematură sau prelungită
• Vătămare cerebrală în cursul naşterii
• Copii din incubatoare care fac zgomot mare şi permanent
• Meningita şi encefalite
• Traumatisme cerebrale
• Hipotiroidismul
Surditatea la naştere este însoţită de mutism. Zgomotul mare într-o încăpere duce la tulburări în dezvoltarea auzului. Copilul percepe la naştere 30 dB.
Comportamente
Comportamentul verbal
Limbajul vorbit se dezvoltă în cazul integrării funcţionale şi anatomice a creierului şi analizatorilor. Afectarea auzului chiar şi parţială duce la tulburări de vorbire.
Evoluţia:
 Prima lună: ţipăt monoton, rudiment de comunicare.
 După 3 luni: ţipăt modulat (gângurit)
 6 luni: gângurit diferit în funcţie de limba vorbită de adulţii din jur, articulează primele grupe de cuvinte (mama, tata)
 7 luni: reacţii la cuvintele rostite de cei din jur, totuşi nu le poate pronunţa
 un an: pronunţă primele cuvinte, cu exprimare eliptică
Fetiţele vorbesc mai devreme decât băieţii. Bilingvismul întârzie dezvoltarea vorbirii.
Dificultăţi:
 Dislalia fiziologică până la 3 ani. Pronunţia corectă depinde de familie.
 Întârzieri în apariţia limbajului.
Băieţii prezintă mai frecvent tulburări de pronunţie.
Comportamentul motor
Trecerea de la poziţia statico-posturală la deplasare se realizează în mai multe etape:
 2 săptămâni: flectarea capului lateral în decubit dorsal
 3 luni: copilul ţine capul în plan median
 6 luni: se întoarce din decubit dorsal în decubit ventral, dar nu şi invers
 8 luni: se întoarce din decubit ventral în decubit dorsal
 8..9 luni: se ridică în picioare cu sprijin
 9..11 luni: merge cu sprijin
 un an: merge
Ulterior, se perfecţionează mersul, coordonează mişcările braţelor cu mişcările picioarelor.
Mică motricitate: coordonarea mişcării mâinii în efectuarea activităţii normale.
Prehensiunea: evoluarea de la reflexul tonic al mâinii spre apucarea obiectelor cu toată mâna în primele luni la apariţia pensei police – index la un an, trecând prin faza de flectare degete.
Copilul îşi însuşeşte comportamentele de autoservire: la un an bea singur din cană, iar la un an şi jumătate duce singur linguriţa la gură.
Gestul grafic:
 la un an şi jumătate desenează “ghemul”
 la 2..2 ½ ani desenează “cuibul”
 la 3 ani desenează cercul după model
Dominanţa cerebrală duce la apariţia lateralităţii după 3 ani. (90% sunt dreptaci). La început lucrează cu ambele mâini.
Manipularea obiectelor: construcţie prin învăţare, joaca de-a mama.
Până la 3 ani se observă o dificultate în executarea actelor intenţionale, perturbări de gestică, este neîndemânatic şi instabil motor.
Comportamentul cognitiv
Atenţia
La un nou-născut atenţia este captată de stimuli pentru scurt timp (5..7 minute până la 3 ani). Este labilă, difuză, involuntară.
 2 luni: reacţionează la sunete şi priveşte obiectele din câmpul vizual
 3 luni: explorează atent obiectele
 un an: interesat de detalii
Percepţia
Este prezentă de la naştere. La 6 săptămâni prezintă interes pentru imagini simple: biberon. Spre 6 luni, procesele perceptive trec de stadiul senzorial (tact, gust, miros) spre manipularea obiectelor. La un an percepe şi reproduce gesturi şi acte simple. Percepţiile au la bază învăţarea.
Memoria
Este activă, involuntară, cu mare capacitate de reţinere, în special cea verbală.
Gândirea
Preconceptuală, magică, animistă, egocentrică.
Comportamentul social-afectiv
Este indus de afectele mamei. După trei ani intervin şi alţi factori.
 Primele 3 luni: bucurie , tristeţe
 Până la 5 luni: plânge când mama se îndepărtează
 Până la 6 luni: mânios când mama pleacă
 Până la 8 luni: tandru
 Până la un an: realizează relaţii cu copii de aceeaşi vârstă, de care e atras.
 Până la 2 ½ ani: criză de încăpăţânare: spune mai mult “nu” decât “da”. Îşi manifestă tendinţa de independenţă. Admonestarea duce la exacerbarea simptomatologiei.
Regimul de activitate al copilului
Priveşte succesiunea periodică somn-hrană-activitate.
Somnul
Trebuie să fie odihnitor pentru copil. Se ţine cont de: cameră, comfort, luminozitate.
 2..6 luni: 16..17 ore
 9 luni: 15 ore
 18 luni. 14 ore
 3 ani: 13 ore
Jucăriile
Trebuie să fie igienice, pedagogice, estetice. Să nu producă accidente sau îmbolnăviri, să dezvolte activitatea neuropsihică.
DEZVOLTAREA FIZICĂ ŞI NEUROPSIHICĂ A PREŞCOLARULUI
Etapa preşcolară reprezintă perioada de la 3 la 7 ani, care se împarte în:
 3..4 ani: preşcolar mic
 4..5 ani: preşcolar mijlociu
 5..7 ani: preşcolar mare
Dezvoltarea preşcolarului depinde de îngrijirea în familie şi de calitatea îngrijirii medicale.
Dezvoltarea fizică
Creşte în înălţime cu 6.5 cm anual şi în greutate cu 2 kg anual. Nivelul dezvoltării în înălţime şi greutate este mai scăzut în mediul rural decât în urban (2..3 cm înălţime şi 0.5..2kg greutate).
Ritmul de creştere se menţine în această perioadă pentru greutate şi pentru dezvoltarea în lungime şi grosime a membrelor. Ex: la copilul de 6..7 ani planta, gamba şi coapsa au lungimea de 2.5 ori mai mare decât la naştere. Membrele superioare îşi continuă dezvoltarea cu cea a centurii scapulare, mai bine dezvoltată la băieţi. Se dezvoltă musculatura mâinii, datorită scrisului.
La nivelul craniului şi toracelui diametrul anteroposterior şi transvers se dezvoltă concomitent şi cu aceeaşi viteză.
Nucleii de osificare vizibili pe radiografia de pumn:
 3 ani: piramidal
 4 ani: semilunar
 5 ani: scafoid
 6..7 ani: trapez şi trapezoid
O alimentaţie săracă în proteine şi vitamina D provoacă o dezvoltare deficitară, ca şi în cazul familiilor cu locuinţe insalubre, fără lumină. Copii din zone poluate prezintă mai frecvent rahitism.

Musculatura preşcolarului este slab dezvoltată. Raportul dintre greutatea musculară şi masa corporală este de 27%. Musculatura preşcolarului este mai bogată în apă şi mai săracă în proteine. Se observă o asimetrie de dezvoltare a sistemului muscular: se dezvoltă mai mult flexorii decât extensorii, apărând dificultăţi funcţionale. Astfel, suportă cu greutate efortul static şi cel dinamic. Musculatura se dezvoltă centrifug: mai întâi a centurilor, apoi cea a extremităţilor.
După 7 ani capătă o mai mare rapiditate în mişcări şi se reduce neîndemânarea. Imperfecţiunea motorie este mai evidentă la fugă sau la mers în linie dreaptă.
Se stabilizează lateralitatea şi schema corporală. Schema lateralităţii poate fi omogenă (rar sau neomogenă (ochi drept, ureche dreaptă, mână stângă, picior stâng). Situaţia favorabilă este când sunt implicate ochiul şi mâna de aceeaşi parte, rezultând o bună coordonare oculo-kinestezică. Copii cu tulburări de scris au lateralitate neomogenă.
Testarea lateralităţii se face:
 ochi: carton cu un orificiu central, copilul este pus să vadă obiecte de pe o etajeră
 ureche: ceas pe care îl ascultă
 picior: e pus să lovească o mingie
 mână: plierea unei hârtii.
Se însuşeşte schema corporală: cunoaşterea părţii drepte şi stângi a propriului corp sau a examinatorului.
Examinări făcute la intrarea în clasa I, pentru a nu se ajunge la eşec şcolar:
 3 ani: desenează un cerc după model
 4 ani: desenează un pătrat după model
 5 ani: desenează un triunghi după model
 6..7 ani: desenează un romb după model (cel mai greu).
Examenul clinic şi al dezvoltării neuropsihice duce la orientarea preşcolară şi şcolară a copilului. Sindromul nefrotic, TBC pulmonară, hepatită în ultimele 12 luni duc la întârzierea începerii şcolii. Deficienţe senzoriale şi motorii indică o şcoală ajutătoare.
Dezvoltarea cordului
La 6..7 ani greutatea creşte de 5..7 ori faţă de cea de la naştere. Volumul sistolic creşte de 8..10 ori. Frecvenţa cardiacă ajunge la 6..7 ani la 80 bătăi/min. TA: 95/55 mmHg la vârsta şcolară. Pot exista cazuri de HTA la copil.
Vasele
Au o elasticitate mare. Se dezvoltă circulaţia capilară: irigarea internă a ţesuturilor.
Aparatul respirator
Mucoasa respiratorie poate fi uşor lezată de acţiunea factorilor de mediu: praf, temperatură şi umiditate scăzută. Anginele streptococice repetate pot da complicaţii reumatismale. Se realizează un control prin exsudat faringian pentru streptococul β-hemolitic.
Aparatul digestiv
Capacitatea stomacului creşte, dar posibilităţile secretorii sunt scăzute pentru întregul tub digestiv. Se schimbă dentiţia: apar molarii de 6 ani. Sunt frecvente infecţii digestive şi parazitoze, prin nerespectarea condiţiilor igienico-sanitare în prepararea hranei.
Aparatul urogenital
Rinichii se dezvoltă lent în această perioadă şi este suprasolicitat datorită metabolismului. Îmbolnăvirile se soldează cu complicaţii renale în unele cazuri, mai frecvente decât la şcolari. Organele genitale se dezvoltă lent. O eventuală ectopie testiculară trebuie rezolvată până la intrarea în clasa I.
Sistemul endocrin
Creşterea este controlată de hipofiză, tiroidă, timus, suprarenală. În insuficienţa tiroidiană apar perturbări ale dezvoltării osoase, dentiţiei, deficienţe în dezvoltarea psihointelectuală.
Dezvoltarea neuropsihică
La 3 ani creierul are 1100 g, iar la 6..7 ani 1200 g.
Perfecţionarea activităţii SNC se realizează prin dezvoltare lobilor frontali. Dezvoltarea legăturii cortical-subcortical influenţează excitabilitatea neuromusculară, care scade, scade timpul de latenţă. Randamentul intelectual al copiilor creşte prin perfecţionarea controlului vizual-kinestezic. Intervine uşor oboseala generată de zgomot, agitaţie, lipsa odihnei.
Dezvoltarea analizatorilor
Vederea
Vederea se perfecţionează: analiza vizuală a formelor şi dimensiunilor obiectelor şi a relaţiilor spaţiale, vederea în adâncime şi controlul vizual kinestezic.
Dintre preşcolarii mici, 2% au strabism, care trebuie depistaţi din timp, deoarece în perioada şcolară corectarea este dificilă. Suspecţi sunt cei ce apropie sau îndepărtează obiectele. Pot apare deficienţe în aprecierea culorilor de bază.
Auzul
Se perfecţionează diferenţierea mesajului sonor şi integrarea lui psiho-intelectuală, datorită mesajului vorbit. Evaluarea acuităţii auditive se realizează cu ajutorul audiometrului, permiţând detectarea unei surdităţi. Cei cu tulburări de vorbire trebuie testaţi dacă nu prezintă şi tulburări de auz.
Vorbirea
Se dezvoltă limbajul vorbit, cu perfecţionarea fonetică şi diminuarea tulburărilor de pronunţie. Ulterior, creşte fondul lexical (în funcţie de nivelul intelectual al familiei: 600..1000 cuvinte la nivel scăzut, 3000 cuvinte la nivel mediu). Limbajul se perfecţionează din punct de vedere fonetic, sintactic.
Tulburările de vorbire: dislaliile, balbismul (tulburare de ritm, având cauza o tulburare funcţională episodică, cu perioade de remisiune, la nivelul aparatului fonoarticulator).
Balbismul are mai multe forme:
 Balbism clonic: reliterarea unei silabe de la începutul cuvântului, datorită unor succesiuni de contracţii musculare rapide şi ritmice.
 Balbism tonic: apare datorită unor spasme ale musculaturii cu efect pe organele vocale articulatorii şi respiratorii, care duc la blocarea primelor foneme după care izbucneşte.
 Balbism tonico-clonic
 Balbism de inhibiţie: perioade lungi de tăcere înaintea sau pe parcursul discursului.
Balbismul se poate însoţi de:
 Sincinezie: mişcări parazite
 Grimase
 Clipsare(?) buze, clipit
 Reacţii vegetative: roşeaţa feţei, transpiraţii, tahicardie.
Terapia se realizează prin metode logopedice, tratament psihoterapeutic.
Dezvoltarea cognitivă
Menţinerea atenţiei creşte de la 15 minute la 3 ani la 30 de minute la 6 ani. În clasa a IV-a ajunge la 45..50 de minute.
Devine capabil de abstractizare, percepţia devine analitică, memoria este durabilă, fidelă, cu mare capacitate de reţinere (reţin uşor povestiri, poezii). Gândirea se bazează pe judecăţi cauză-efect.
Dezvoltarea motorie
Mersul este echilibrat, coordonarea manuală este bună.

Tulburări comportamentale
Există tulburări comportamentale legate de procesul de dezvoltare şi de ambient.
Hiperkinezia
Este o activitate motorie excesivă, neatenţie, impulsivitate verbală. Este exacerbată pentru stimuli excitanţi din mediu (serbări). Sindromul este de 4 ori mai frecvent la băieţi. Apare la 5..20% din populaţie. Poate persista în clasele primare.
Cauzele hiperkineziei
 Educaţia slăbeşte.
 Disfuncţie cerebrală minoră: traumatism la naştere.
 Sechelă după boli ale SNC: meningite, encefalite.
 Epilepsie.
 Cauze familiale.
Poate însoţi autismul şi se asociază cu retardare.
Anorexia
Este o tulburare a comportamentului alimentar, gravă, până la refuz total. Pot apare vărsături spastice. Apare la copii privaţi de mamă, la schimbarea tipului de alimentaţie (înţărcare). Se practică şantajul alimentar.
Sindromul de copil bătut
Apare în cazul de violenţe fizice repetate asupra copilului. Părinţii au tulburări de personalitate, psihomotorii, schizofrenie, epilepsie, etc.
Copiii trec prin 3 faze: de protest, de consolare, de detest (lipsă de afecţiune faţă de părinţi).
Crizele de mânie
Apar datorită conflictelor dintre personalitatea copilului şi atitudinea restrictivă a părinţilor. Manifestă agitaţie psihomotorie, violenţă cu efect teatral. Poate apare şi în cazul consumului unor medicamente.
Negativismul
Refuz, ostilitate faţă de cei din jur.
Gelozia
Este o tulburare de afectivitate.
Sugerea degetului
Apare în tulburări emoţionale: nervozitate, plictiseală, pedeapsă.
Pica
Reprezintă obiceiul de a înghiţi obiecte necomestibile, cu riscul creşterii frecvenţei parazitozelor intestinale. Pot înghiţi pământ, păr, materii fecale, var de pe pereţi (risc de intoxicaţie cu Pb).
Automutilare
Este o tulburare de ordin psihic, ce exprimă frustrarea copilului. Îşi smulge părul din cap şi îl înghite.
Activitatea
Activitatea trebuie organizată ţinând cont de posibilităţile de adaptare ale organismului.
Curba fiziologică de lucru: dimineaţa ora 9..11 – activitate obligatorie. Activitatea trebuie să dureze 15..30 min.
Factori care influenţează capacitatea de lucru:
 Nivelul de dezvoltare fizică şi neuropsihică a copilului.
 Vârsta copilului
 Durata şi intensitatea efortului
 Starea de sănătate
 Starea psihoafectivă: teamă, frică, constrângere
 Factori din mediul ambiant: temperatură, iluminare, umiditate, zgomot.
Activitatea preşcolară principală este jocul. Jocurile pot fi la alegere sau impuse.


PARTICULARITĂŢI DE DEZVOLTARE
A COPILULUI ŞCOLAR (7..18 ANI)

Dezvoltarea somatică
Reprezintă maturizarea biologică, care urmăreşte modificările pubertale. Pe plan psiho-intelectual şi psiho-social se urmăresc operaţii intelectuale logico-deductive, structurarea personalităţii, modificări comportamentale în relaţiile sociale.
Patologia priveşte tulburările de vedere, de postură (deformări toracice), endocrine, ale comportamentului psiho-afectiv.
La copiii de 7..10 ani înălţimea creşte cu 5..6cm / an, iar greutatea cu 2Kg / an. La 10 ani creşterea este intensă, înălţimea creşte cu 7..8 cm, iar greutatea cu 5..6Kg / an. După pubertate, înălţimea creşte cu 1,5..2cm, iar greutatea cu 1..2Kg, perimetrul cranian creşte cu 3..4cm / an.
Modificarea pubertală
Băieţi
Până la 8..9 ani, aspectul corporal este infantil, apoi apar modificări legate de procese de creştere care sunt evidente la 10..11 ani, când se inregistrează o creştere a organelor genitale interne şi externe. La 12 ani, apare pilozitatea pelvină (pubarhă), la 13 ani se instalează secreţia prostatică. Se continuă dezvoltarea organelor genitale şi creşterea în înălţime. Se semnalează fenomene de telarhă (dezvoltarea areolei mamare), mai pregnantă şi precoce la fete.
La 14..15 ani apare pilozitatea axilară şi se schimbă vocea. Pot apare fenomene de ginecomastie.
La 15..16 ani celulele gonadice sunt mature şi apare pilozitate facială.
La 16..17 ani pilozitatea pubiană capătă aspect masculin şi poate apare acnee juvenilă.
La 17..19 ani începe osificarea cartilajelor de conjugare.
Fete
Până la 8..9 ani există o dezvoltare lentă a uterului. După 9 ani creşterea este rapidă, încât la 10..11 ani se înregistrează dezvoltarea miometrului, secreţie vaginală cu pH acid şi apariţia fenomenului de telarhă şi pubarhă.
La 11..12 ani continuă creşterea glandei mamare şi a organelor genitale interne şi se externe. Creşte bazinul şi apare pilozitatea axilară.
La 12..14 ani apare primul ciclu lunar (menarhă). Acest moment este legat de factorul genetic sub acţiunea căruia se realizează maturizarea centrilor nervoşi viscerali. Condiţiile de viaţă (stres psihic, nivel cultural şi educaţional) pot întârzia declanşarea pubertăţii.
Dizarmonii evolutive
Băieţi: tendinţă la obezitate, aspect corporal ginoid, ginecomastie. Trăsăturile masculine apar după 10..15 ani.
Fete: dezechilibru tireo-ovarian, guşă puberală(modificare trecătoare însoţită de hipertrofie, uneori poate necesita tratament). Maturizarea pubertală precoce determină dezadaptări de la viaţa de colectivitate: creşte rapid în înălţime, ceea ce duce la dizarmonie staturo-puberală, fatigabilitate exagerată, colaps ortostatic, albuminare ortostatică (?).
Aparatul respirator
Creşte permeabilitatea căilor respiratorii, se dezvoltă sinusurile feţei datorită creşterii masivului facial. Cutia toracică se apropie de aspectul adult, prin coborârea treptată a sternului, cu poziţie oblică a coastelor.
Creşterea rapidă în înălţime şi postura deficitară pot duce la tulburări de statică a coloanei vertebrale: status cifotic, care poate determina modificări permanente: cifo-scolioze, cifoze accentuate. Aceste modificări perturbă mişcările respiratorii.
Evoluţia ampliaţiei toracice: 5..7cm mai mult faţă de perioada anterioară. Capacitatea vitală este mai mare la băieţi cu 200..500cm3.
Aparatul cardiovascular
Masa cardiacă creşte rapid, în special ventriculul stâng, care la 17 ani este de 3 ori mai mare decât ventriculul drept. Frecvenţa cardiacă este mai mică decât în perioada precedentă: 78..80 / min. Tensiunea arterială este mai mică la fete. În preajma instalării pubertăţii apare HTA juvenilă la 5..7%, care, dacă nu apar afectări renale şi endocrine, are evoluţie bună.
Aparatul digestiv
Importată este creşterea acidităţii gastrice. Copilul care nu respectă mesele şi este stresat face ulcer. Schimbarea dentiţiei are loc între 6 şi 18..25 ani.
Sistemul nervos
Se continuă creşterea masei encefalice. L a13..18 ani cresc preponderent lobii frontali şi regiunea hipotalamo-hipofizară. Se dezvoltă legăturile nervoase între zonele corticale şi subcorticale.
Dezvoltarea vorbirii
Între 6..18 ani se produce dezvoltarea foneticii limbii, creşterea fondului lexical, creşterea debitului verbal (în special la 10..13 ani: 60..120 semnale / min): tahilalii. Fondul lexical creşte în funcţie de cultura primită. Se formează un stil personal de exprimare verbală.
Sunt prezente tulburări de vorbire la 10..12%: dislalii, rotacism, sâsâială, disfonii (rhinolalia, balbism). Cauze: retardat mintal, surditate în grade variate, tulburări psihice (autism infantil), disfazie de dezvoltare legată de procesul evolutiv în perioada şcolară.
Dezvoltarea limbajului citit
Învăţarea este mai dificilă decât pentru cel verbal. Interesul pentru citit este întârziat de ambianţă.
Învăţarea se realizează în trepte:
 Lectura subsilabică: clasa I, recunoaşte literele, 6..8 ani
 Lectura silabică: recunoaşte cuvinte: 8..9 ani
 Lectura cuvintelor
 Lectura monotonă: 9..10 ani
 Lectura expresivă: este rezultatul perceperii, se concentrează asupra ideii
Tulburările se numesc dislexii şi apar concomitent cu tulburările de scris. 35% din dislexii apar la copiii din clasa I.
Cauzele tulburării cititului:
 Retardat mental
 Tulburări senzoriale: surditate de diferite grade
 Tulburări de lateralizare
Legastenie: capacitate redusă de învăţare a scrisului şi cititului; nu se însoţeşte de nici una dintre cauzele anterioare, are origine în componenta familială.
Limbajul scris
Presupune persistenţa şi existenţa unor capacităţi de coordonare oculo-manuală. Deprinderea motorie presupune legături corticale între zone parietale şi temporooccipitale. Pentru şcolarii mici este mai greu de scris oblic.
Tulburările se numesc disgrafii: apar la 35% din copiii din clasele mici.
 Înlocuirea literelor ce seamănă între ele.
 Adaos de litere
 Omisiuni de litere
 Aspect grafic: trăsături nesigure, inegalitatea literelor, liniile nu sunt respectate
Discalculii
Sunt tulburări de calcul aritmetic. Cauzele sunt aceleaşi ca la tulburările de citit. Mai pot fi: tulburări de schemă corporală, tulburări de coordonare oculo-manuală (lateralitate neomogenă sau încrucişată).
Contrarierea, obligarea copiilor stângaci să scrie cu mâna dreaptă duce la:
 Strabism
 Modificări psihomotorii
 Hiperexcitabilitate manuală
 Ticuri
 Tulburări intelectuale: dislexie, disgrafie, balbism
 Enurezis
 Tulburări afective: atitudine negativă faţă de şcoală, timiditate, agresivitate
 Anxietate, negativism, irascibilitate
Stângăcia este mai frecventă la persoanele cu epilepsie, tulburări de limbaj, strabism.
Comportamentul cognitiv
Are la bază perfecţionarea vederii în adâncime (creşte capacitatea de analiză a spaţiului, a distanţelor dintre obiecte, dintre litere, etc.) şi scade pragul de interferenţă cromatică.
Se perfecţionează auzul şi diferenţierea tonală. Tulburări de auz există la 40%. Expunerea la zgomot peste 90..100 dB poate duce la surditate precoce.
Atenţia se perfecţionează. Concentrarea voluntară ajunge la 50 de minute în clasa a V-a. Activitatea perceptivă este dirijată activ, cu scop, şi este subordonată gândirii.
Randamentul intelectual creşte de 7..10 ori între 7..10 ani.
Memoria cu caracter concret în primii ani devine logică în adolescenţă.

Inteligenţa este la cote maxime la 18..20 de ani. Depinde de factori ereditari 80% şi de factori de mediu 20%. Influenţa este mai pregnantă la băieţi. Factorul educaţional este decisiv pentru dezvoltare.
Inteligenţa este de mai multe tipuri:
 Lingvistică
 Muzicală
 Spaţială
 Logică
 Kinestezică, etc.
Performanţele şcolare au la bază inteligenţa datorată factorilor ereditari.
Reuşita şcolară depinde de factori interni (genetici) şi externi (psihosocial, psihopedagogic, ergonomic, igienic.

Maturizarea afectivă este legată de dezvoltarea capacităţii de integrare socială: apropiere de sexul opus, dezvoltarea personalităţii.
Elementele care duc la perturbări de personalitate sunt: climat familial şi social negativ, condiţie socio-economică precară.
Semne precoce în dezorganizarea psihică:
 Comportament neadecvat realităţii: autism, izolare , înfruntare brutal-agresivă.
 Preferinţa spre folosirea anumitor obiecte
 Activitate cognitivă insuficientă
 Viaţă imaginativă săracă, bizară
 Restrângerea sferei afective până la distorsiuni bizare. Sunt predispuşi la psihoze.
Sindromul hiperkinetic (şcolar):
 Deficit de atenţie
 Impulsivitate
 Hiperactiv
La vârsta prepuberală incidenţa este de 3%.

Alte tulburări ce mai pot apare:
 Ticuri: 4..5%, mai ales la băieţi.
 Roaderea unghiilor
 Tulburări ale apetitului
Fetele pot prezenta (în medii dezorganizate):
 Hiperemotivitate
 Manifestări perverse
 Furt, minciună, delicvenţă
Procesul de învăţământ
Implică tot organismul: SN, aparat respirator, aparat cardiovascular.
La sfârşitul orelor scade capacitatea vitală datorită oboselii. În prima fază apare o creştere a alurii ventriculare şi HTA, apoi TA scade spre sfârşitul zilelor de lucru.

Componenta emoţional afectivă: Tonalitatea crescută asigură un randament bun.

Factori care influenţează capacitatea de lucru:
 Vârsta
 Dezvoltarea neuropsihomotorie
 Starea de sănătate
 Intensitatea şi durata efortului
 Caracterul solicitării
 Condiţiile de lucru

Curba fiziologică de efort:
 Creşte treptat: ora 7..9 (maxim)
 Platou: 9..11 elevii mici, 9..12 elevii mari
 Scade între orele 11..14. (minim)
 Creşte din nou între orele 15..19, dar nu la fel ca dimineaţa

Factori care scad randamentul:
 Durata orelor: nu trebuie să depăşească 8 ore (la şcoală şi acasă)
 Oboseală pregnantă a elevilor din clasa XII
 Starea de sănătate:
 Afecţiuni cronice: oculare, hipotrofii, rahitism, statica neadecvată
 Urmărirea morbidităţii
 Condiţii de mediu
 Comportament cu risc: fumat, alcool.

PREVENIREA ŞI COMBATEREA BOLILOR INFECTO-CONTAGIOASE ÎN COLECTIVITĂŢILE DE COPII
Proces epidemiologic = mulţimea mecanismelor naturale şi sociale şi factorilor determinanţi şi favorizanţi, ce contribuie la apariţia, extinderea şi evoluţia particulară a unei stări morbide.
Pentru ca un organism să prezinte o boală, trebuie să coexiste : sursa de agresiune, calea de transmitere şi organismul receptor. Procesul epidemiologic este format din unul sau mai multe focare epidemice.
Focar epidemic = loc unde există o sursă de risc capabilă să disemineze agenţi patogeni, care ajung la organismul receptor din perimetrul focar.
Impactul dintre agentul patogenic şi organism determină apariţia procesului infecţios. Proces infecţios = totalitatea reacţiilor locale şi / sau generale determinate de impactul dintre agentul patogen şi organismul receptor uman / animal, cu manifestări clinice evidente, subclinice sau asimptomatic.
În cazul infecţiilor, există focarul de infecţie. Focarul de infecţie = locul la nivelul organismului unde se manifestă cu intensitate variabilă interrelaţia dintre agentul patogen şi organism.
Sursa de infecţie
Sursa de infecţie = organisme ce asigură supravieţuirea / multiplicarea şi diseminarea unui agent patogen în mod direct spre organism sau prin intermediul unor căi de transmitere.
Factori favorizanţi: climatici (geografici), condiţii de viaţă, poluarea atmosferică. Sursa de infecţie prezintă caracteristici legate de agresivitatea agentului patogen şi de căile de eliminare (unice sau multiple; eliminarea se face prin produşi fiziologici sau patologici).
Exemple:
Omul bolnav cu formă clinică tipică
Omul cu forme atipice de boală (cea mai periculoasă formă)
Copilul sau adultul purtător de germeni (aparent sănătos)
 Purtător preinfecţios (viitor bolnav): rujeolă, rubeolă, varicelă, meningită, hepatită epidemică
 Purtător sănătos, care are un anumit grad de imunitate, o rezistenţă bună, nu prezintă boala, dar o transmite
• Purtător sănătos temporar
• Purtător sănătos aronic(?)
 Face boala
 Rămâne ani de zile purtător sănătos: purtător de streptococ β-hemolitic
 Foşti bolnavi: după vindecare clinică pot elimina continuu sau intermitent germeni, fiind un pericol petru cei din jur dacă nu sunt cunoscuţi.
Animale bolnave, inclusiv păsările. Copiii se contaminează prin contactul cu animalele de casă.
Animale purtătoare de agenţi patogeni: purtători preinfecţioşi, sănătoşi sau convalescenţi.
Artropodele sunt foarte importante, reprezintă vectori biologic activi, pentru că ele asigură multiplicarea, dezvoltarea unor germeni, sunt căi de transmitere prin transport şi inoculare (ţânţar, păduche, căpuşa, purici).
Căi de transmitere
Contaminarea reprezintă contactul pasiv dintre suportul animat (tegumente, mucoase, insecte) sau neanimat (aer, apă, sol, alimente, obiecte).
Îndepărtarea prin mijloace cunoscute de pe suport se numeşte decontaminare, şi se realizează mai uşor pentru neanimate.
Căile de transmitere sunt directe şi indirecte. Germenii cu rezistenţă scăzută se transmit direct (rujeolă, rubeolă, varicelă, gripă): contact fizic, inhalare, sărut, muşcătură, transfer transplacentar, transfuzii, utilizarea unor obiecte personale, instrumente chirurgicale.
Calea indirectă implică mijloace mai complexe, combinaţii aer-apă-sol, prin mâini, insecte. Aerul are rol important în transmiterea bolilor, prin inhalarea picăturilor septice (tuse, strănut, vorbire), nucleolilor septici, prafului. Prin sol se transmit bacterii sporulate, forme vegetative, paraziţi. Scăderea calităţii apei este un mijloc prin acre se transmit diferite afecţiuni: contaminarea apei în momentul distribuirii, poluarea apei direct sau indirect.
Organismul receptiv
Receptivitatea reprezintă starea organismului care nu îi conferă posibilitatea de a învinge agresiunea parazitară sau fungică. Nereceptivitatea este starea opusă. Ambele depind de vârstă (receptivitate crescută la vârste mici), sex (receptivitate crescută la băieţii de 0..3 ani), particularităţi genetice individuale.
Starea fiziologică şi patologică a organismului
În perioada de creştere orice organism este mai vulnerabil. Când organismul este bolnav, rezistenţa este scăzută şi receptivitatea crescută. Rezistenţa poate fi nespecifică (generală a organismului) sau specifică (depinde de prezenţa anticorpilor).
Imunitatea este naturală şi artificială. Imunitatea naturală se realizează fără intervenţia omului. Este caracteristică speciei, cu excepţia zoonozei. Poate fi pasivă (transfer placentar, pentru primele 2..6 luni) şi activă (obţinută în urma formei tipice / atipice de boală). Imunitate artificială se realizează prin vaccinare (activ) sau prin administrare de anticorpi (pasiv).
Mijloace de intervenţie
Sursa
Constă în împiedicarea pătrunderii sursei de infecţie în colectivitate prin:
 Triaj epidemiologic, care se face zilnic în creşă şi grădiniţă şi semestrial în şcoală.
 Controlul accesului persoanelor străine
 Evidenţa şi controlul stării de sănătate a personalului (profesori, personal din alimentaţie).
 Organizarea şi respectarea circuitelor colectivităţilor
 Existenţa şi funcţionarea izolatoarelor şi infirmeriilor.
 Supravegherea intensă a purtătorilor de germani şi căutarea celor nedepistaţi.
Căi de transmitere
Se realizează prin:
 Izolarea grupelor de copii prin încăperi folosite de aceştia (22..24 de copii).
 Încăperi separate pentru: activitate, somn, prepararea hranei, spălarea şi dezinfecţiei îmbrăcămintei.
 Întârzierea sau controlul circulaţiei copiilor între grupe.
 Evitarea supraaglomerării prin respectarea circuitelor
 Izolarea individuală prin folosirea strictă a: jucăriilor, echipamentului sportiv, toaletă
 Limitarea numărului de copii în dormitoare, bănci
 Evitarea utilizării paturilor suprapuse
 Controlul sistematic al curăţeniei încăperilor şi asigurarea ventilaţiei
 Asigurarea controlului bacteriologic şi chimic al aprovizionării cu apă.
 Controlul salubrizării încăperii, transportului şi distribuirii alimentelor.
 Supravegherea condiţiilor de îndepărtarea reziduurilor (lichide şi solide).
Organismul receptiv
Se realizează prin:
 Creşterea rezistenţei nespecifice
• Alimentaţia corespunzătoare a copilului
• Călirea organismului prin activitate fizică
• Regim raţional de activitate şi odihnă
• Educarea copiilor pentru respectarea unui minim de igienă
 Creşterea rezistenţei specifice
• Întocmirea calendarului pentru vaccinări. Se face în funcţie de:
 Imunitatea naturală sau dobândită
 Vârsta copilului: receptivitate maximă în primii 3 ani de viaţă, după care se fac revaccinări. Schema se face pentru vaccinare primară şi rapeluri.
• Stabilirea unui indice de cuprindere (raportul dintre numărul de copii vaccinaţi şi programaţi) cât mai mare, apropiat de 100%.
Contraindicaţii vaccinare:
 Temporare: copii bolnavi, febrili, în perioada de incubaţie, cu TBC evolutivă, copii ce fac tratamente cu imunosupresive, cu diabet zaharat decompensat.
 De lungă durată: leucemie, limfoame, ciroză, sindrom nefrotic, insuficienţă renală cronică, afecţiuni neurologice grave.
Nu trebuie contraindicaţi copii cu malnutriţie.
Pot apare reacţii postvaccinale: locale (roşeaţă şi tumefacţie la locul injectării) şi reacţii generale:
 Abces steril la locul de injectare
 Reacţii alergice: erupţii cutanate, edem glotic, edem al feţei, şoc anafilactic.
 Dureri articulare
 Reacţii grave: osteită, osteomielită, septicemii, sindrom toxico-septic.