Degerătura

Degerătura

În funcţie de leziunile produse, degerătura este de patru grade: I - piele roşie, tumefiată, cu mâncărimi; II - dureri, amorţeli, înţepături locale, cu apariţie de băşicuţe; III - pielea este îngheţată, temperatura sa ajungând la -100C, chiar mai jos, când apar răni superficiale; VI - răni adânci.
Stadiile I şi II sunt reversibile.

Primul ajutor (pe teren, pentru degerătura de gradul I)
Regiunile afectate vor fi încălzite în felul următor: prin introducerea mâinilor degerate în subsuoara proprie sau a altei persoane; prin lipirea regiunii degerate de pielea salvatorului; prin urinare pe propriile mâini degerate; prin masarea blândă, fără zăpadă, a regiunii degerate, apoi acoperirea cu o blană sau cu o flanelă groasă.

Remedii(pentru degerătura de gr.I, ajunşi acasă)
 baie generală caldă (400C), până la înroşirea pielii afectate (înainte fusese palidă);
 spălarea regiunii afectate cu: decoct de rădăcină de frunze de ţelină, tăiate (3 pumni la 3 litri de apă, fierbere 3 ore); decoct de morcovi (100g la 1 litru de apă); decoct de coajă de stejar (5g pulbere la 1 litru de apă);
 comprese locale cu: decoct de sâmburi de gutui (20g la cană de apă); decoct de muguri de brad (50g la un litru de apă);
 comprese locale cu suc de ceapă sau varză crudă;
 cataplasme cu varză crudă.

De reţinut!
Degerăturile de gradul II, III şi VI vor fi tratate numai la spital. La internare, camera respectivă va fi încălzită treptat, ajungându-se la temperatura de 200C după 3-4 ore.
Până la spital, victima va fi transportată bine învelită în blănuri sau pături groase, pe drum consumând numai băuturi calde şi dulci.
Este interzisă frecarea regiunii degerate cu zăpadă sau încălzirea brutală a bolnavului, pentru a se evita instalarea şocului (frisoane, crampe musculare, somnolenţă, pierderea cunoştinţei).