Principalele reguli de Securitatea si sanatate in munca

Principalele reguli de Securitatea si sanatate in munca



1. LEGISLAŢIA

Legislaţia de protecţia muncii constituie un ansamblu de norme juridice, având ca obiect reglementarea relaţiilor sociale complexe care o formează, în legătură cu organizarea multilaterală, desfăşurarea şi controlul procesului de muncă, în scopul asigurării condiţiilor optime pentru apărarea vieţii şi sănătăţii participanţilor la acest proces.
Principiile care stau la baza sistemului legislativ în domeniul protecţiei muncii din România sunt:
~protecţia muncii reprezintă un drept fundamental al tuturor
participanţilor la procesul de muncă;
~legătura indisolubilă dintre dreptul la muncă şi protecţia muncii;
~integrarea protecţiei muncii în procesul de muncă;
~caracterul preventiv al protecţiei muncii;
~abordarea prevenirii accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale ca problemă unică.
Legislaţia de protecţia muncii este o componentă a sistemului de reglementări prin care se urmăreşte asigurarea protecţiei cetăţenilor împotriva riscurilor de accidentări şi îmbolnăvire profesională generate de participarea la orice tip de proces de muncă.

Principalele acte normative care reglementează protecţia muncii sunt:
1. Legislaţia primară care cuprinde:
-Constituţia României - statuează şi garantează dreptul la viaţă, integritate fizică şi psihică, precum şi dreptul la protecţie socială al tuturor cetăţenilor, inclusiv la protecţia muncii, art. 22(1) şi art. 38(2);
-Codul Muncii - statuează drepturile şi obligaţiile de bază privind protecţia muncii şi cadrul general pentru elaborarea legislaţiei naţionale de protecţie a muncii;
-Legea nr. 90/1996, republicată, privind protecţia muncii;
-Norme metodologice pentru aplicarea Legii nr. 90/1996, republicată;
-Norme Generale de Protecţie a Muncii, ediţia 2002;
-Legea nr. 212/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, modificată prin Ordonanţa Guvernului României nr. 114/2000;
-Norme Generale de Prevenire şi Stingere a Incendiilor;
-Ordinul nr. 1023/1999 privind aprobarea Dispoziţiilor generale de ordine interioară pentru prevenirea şi stingerea incendiilor - DGPSI - 001;
-Ordinul nr. 1080/2000 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor - DGPSI - 002.
2. Legislaţia secundară care cuprinde:
-Norme Specifice de Securitate si Protecţie a Muncii;
- Standarde de Securitate a Muncii (lista standardelor române de securitate este prezentată în Anexa nr. 49 din NGPM, ediţia 2000);
- Normativ cadru de acordare a echipamentului individual de protecţie.
3. Legislaţia terţiară care cuprinde:
- Decretul nr. 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice;
-Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, cu modificările ulterioare;
-Instrucţiuni privind organizarea activităţii de protecţie a muncii în unităţile de învăţământ preuniversitar, nr. 32160/24.06.1993;
-Măsuri de protecţia muncii la folosirea curentului electric;
-Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 195/2002 (circulaţia pe drumurile publice);
- Măsuri de protecţia muncii - Ministerul Educaţiei şi Cercetării nr. 37956/1999;
-Măsuri obligatorii în vederea prevenirii accidentelor din unităţile şcolare - Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale;
-Instrucţiuni privind organizarea activităţilor de prevenire şi stingere a incendiilor în unităţile de învăţământ preuniversitar nr. 34953/1993;
-Norme de prevenire şi stingere a incendiilor în unităţi, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ediţia 2000.

2. INSTRUCTAJE
.
Instruirea în domeniul protecţiei muncii este activitatea prin care executantul îşi însuşeşte cunoştinţele şi îşi formează deprinderile impuse de securitatea muncii, necesare desfăşurării în condiţii de siguranţă deplină a sarcinilor de muncă.
Instructajul privind securitatea şi sănătatea în muncă, dar şi apărarea împotriva incendiilor este important în prevenirea accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale, incendiilor şi/sau exploziilor, având un rol esenţial atât pentru însuşirea instruirii, cât şi pentru verificarea acesteia. Activitatea de instructaj are ca obiectiv dobândirea acelor cunoştinţe şi deprinderi care să asigure elevului un comportament preventiv la locul de muncă.

3. ACCIDENTE DE MUNCA POSIBILE IN LABORATOR

In funcţie de natura factorilor de risc care determină accidentul, în labo¬rator se pot produce următoarele tipuri de accidente:
Accidente mecanice provocate de corpuri în mişcare sau de obiecte tăioase, cu muchii ascuţite, dure, înţepătoare etc. şi care pot produce frac¬turi, striviri, plăgi (tăiate, înţepate, hemoragii).
Accidente electrice provocate de trecerea curentului elec¬tric prin corpul uman, care pot fi urmate de arsuri şi/sau electrocutări;
Accidente termice provocate de contactul victimei cu flacăra deschisă, obiecte calde, radiaţii calorice intense sau de temperatura ridicată a aerului din spaţiul de lucru şi care pot produce arsuri;
Accidente chimice provocate de contactul cu substanţe corozive, caustice şi/sau toxice, care pot provoca arsuri chimice, respectiv intoxicaţii;
Accidente la lucrul cu surse radioactive, care pot provoca iradierea organismului;
Accidente combinate care sunt produse de mai mulţi factori de natură diferită.
In laborator, cauzele producerii accidentelor sunt variate şi complexe, în cele mai multe cazuri, producerea unui accident fiind rezultanta mai multor cauze. Cauzele cele mai des întâlnite sunt:
~nerespectarea disciplinei tehnologice şi în domeniul protecţiei muncii
~ignorarea de către elev a măsurilor şi normelor de protecţia muncii la executarea lucrărilor de laborator;
~neutilizarea echipamentului individual de protecţie;
~pregătirea necorespunzătoare a lucrărilor de laborator.