PROPOLISUL

Un medicament redutabil in farmacia naturii -
PROPOLISUL
Propolisul este o substanta adunata de albine de pe mugurii de plop negru, care contin o secretie rezinoasa. Materiilor rasinoase adunate, albinele le adauga secretii proprii si ceara. Prelucrat de albine, propolisul devine o materie lipicioasa, parfumata, de culoare galben-roscata.
Propolisul este folosit de albine la izolarea stupului si la dezinfectarea celulelor fagurilor destinati cresterii puietului. Tot cu propolis acopera cadavrele unor raufacatori intrati nepoftiti in stupi si omorati prin intepaturile cu venin.
Cateva curiozitati privind propolisul
Preotii Egiptului Antic foloseau propolisul la imbalsamarea mumiilor. In timpul razboiului anglo-bur, medicul Pavel Meyer, in lipsa unor medicamente, a folosit in spitalele de campanie o alifie din vaselina si propolis (propolis vasogen) in tratarea ranilor. Spre surprinderea tuturor, a dat rezultate mai bune decat medicamentele farmaceutice in actiunea de cicatrizare si formare a tesuturilor noi. De asemenea, pe scara larga, propolisul a fost folosit de medicii rusi in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Privind valoarea bactericida si bacteriostatica a propolisului, este suficient sa amintim ceea ce pateste bietul soarece de camp care, in cautarea comorilor stupului, intra in el. Ucis cu intepaturi veninoase si fiind prea greu pentru a fi carat afara, cadavrul nefericitului pofticios este invelit intr-un giulgiu de propolis si apoi acoperit cu un strat de ceara. Astfel "imbalsamat", pentru a nu infesta casa albinelor, cadavrul nu se descompune, neintrand in putrefactie timp de 5-6 ani.
Compozitia propolisului: 55% rasini vegetale, balsamuri, flavone, acid ferulic, 25-30% ceara, 10% uleiuri eterice volatile, 5% polen, 5% substante organice si microelemente (aluminiu, bariu, fier, calciu, crom, siliciu, magneziu, nichel, plumb).
Cum poate fi utilizat terapeutic propolisul?
- In stare naturala, prin mestecarea indelungata (timp de cateva ore) a unui fragment dintr-un baton de propolis natural: saliva umana este una din putinele substante care il solubilizeaza.
- Sub forma tincturii de propolis, in diferite concentratii: 5%, 10%, 20% si 30%.
- Sub forma extractului moale de propolis inglobat in miere (miere propolizata) sau folosit la prepararea diferitelor unguente si a supozitoarelor.
- Sub forma diferitelor unguente, in compozitia carora intra extractul moale de propolis, cum este spre exemplu, unguentul Nikeprop.
TINCTURA DE PROPOLIS
Preparare: la 100 g alcool de 80?-86?, adaugam 20 g propolis intarit, tinut in frigider. Alcoolul amestecat cu propolis se introduce intr-un vas, se incalzeste la 30?C-40?C si se amesteca bine. Aceasta procedura se repeta intr-o saptamana de 6-7 ori. Dupa aceea, lasam sa se aseze, apoi turnam cu grija lichidul curat. Tinctura s-a dovedit folositoare la vindecarea urmatoarelor boli:
1. Toate bolile interne infectioase care duc la stari febrile se trateaza cu 30 picaturi pe zi.
2. La menopauza, timp de un an, zilnic 10 picaturi.
3. Se recomanda la inflamarea prostatei, zilnic 30 de picaturi.
4. La hipertensiune, zilnic 30 de picaturi pana la vindecare.
5. La inflamarea rinichilor si ficatului, de doua ori pe zi, cate 40 de picaturi puse intr-un pahar de 100 ml apa calda. Se repeta pana la vindecare.
6. La angina, faringite, gripe sau pentru evitarea unor complicatii, zilnic, de doua ori cate 40 de picaturi puse in 200 ml apa calda si zilnic de mai multe ori gargara.
7. In cazul ulcerului de stomac sau enterite, 40 picaturi de tinctura puse in 100 ml lapte cald. Se bea pe stomacul gol.
8. Bataturile si cheratitele sunt tratate in felul urmator: daca este posibil, inainte de culcare imbibam o bucata de vata in tinctura de propolis si o asezam pe locul dureros. Ziua, putem folosi alifia de propolis (atentie, cheratitele raman inca dureroase zile intregi).
9. La afectiunile pielii, daca pacientul suporta spirtul, locurile bolnave sunt frecate cu tinctura. Afectiunile dispar repede (in cazul cand spirtul nu este suportat, propolisul trebuie amestecat intr-o crema).
10. In 100 ml de apa calda adaugam 40-50 picaturi de tinctura de propolis si dupa barbierit ne spalam pe fata.
11. In cazul TBC-ului pulmonar, folosim de trei ori pe zi cate 30 de picaturi si, saptamanal, de doua ori facem inhalatii. Cu ocazia inhalatiei, la 1/4 litru de apa fierbinte adaugam 100 picaturi de tinctura.
12. Omul beat se poate trezi din betie daca ii dam 100 ml apa rece, cu 50 picaturi de tinctura.
13. Daca avem boli micotice intre degete, locurile bolnave sunt unse cu tinctura.
14. Daca avem dureri de stomac, se recomanda sa bem 100 ml de apa cu 50 picaturi de tinctura. Durerile ne lasa repede. Compozitia este recomandata si in cazul parazitozelor intestinale, zilnic de doua ori, pe stomacul gol.
15. La dureri de masele, punem o vata imbibata cu tinctura (propolisul curat pus pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si impiedica infectia).
16. Tinctura se poate folosi in cazul ranilor vechi. Rana trebuie spalata cu extractie de lipan, apoi ungem de mai multe ori cu tinctura de propolis. Dupa o perioada scurta, edemele si durerile dispar.
17. Tinctura se foloseste si in cazul arsurilor de gradul 1. Rana trebuie unsa de mai multe ori cu tinctura. In aceste cazuri, nu se formeaza vezicule.
18. Tinctura se poate folosi in cazurile cand medicamentele facute din plante sau din materiale sintetice nu dau rezultate. Nu se recomanda in cazul persoanelor alergice. Cei care sunt sensibili la propolis nu le folosesc.
Bautura cu propolis: Se recomanda mai mult din cauza influentei sale pozitive in prevenirea bolilor in perioadele reci! Radem 15-20 g propolis solid si il introducem intr-un litru de palinca de buna calitate. Dupa ce am pus capacul, solutia se agita de mai multe ori. Peste cateva saptamani, vom obtine o bautura amaruie. Se bea un paharel, inainte de culcare.