CONDIŢII PREALABILE SĂNĂTĂŢII

CONDIŢII PREALABILE SĂNĂTĂŢII

 Securitate personală
 Venit suficient
 Locuinţă corespunzătoare
 Participare activă la viaţa socială
 Suport social adecvat
Legături complexe între condiţii şi sănătate reglementate de politici ;
Alţi factori implicaţi:
• tranziţia demografică
• schimbarea structurii familiale şi sociale
• posibilităţi de alegere conştientă a modului de viaţă sănătos
• mediu înconjurător sănătos
• acces larg la îngrijiri de sănătate
• implicarea individuală şi colectivă conştientă în apărarea propriei sănătăţi
Tranziţia demografică – anterioară tranziţiei epidemiologice, economice, politice şi sociale – în Europa;

Nr. populaţie 16 ani + 60, 65 şi peste
Raport de dependenţă = x 100
Nr. populaţie 16 – 60, 65 ani

Mişcarea migraţională nereglementată determină noi probleme pe piaţa forţei de muncă, tensiuni sociale, probleme de sănătate şi asistenţă medicală, efecte pozitive şi negative în structura demografică.

În Europa: rata scăzută a natalităţii şi fertilităţii duce la o creştere demografică 0% - 1%;

Rata de fertilitate : mult sub 2,1(= nivel de înlocuire )

Schimbările politice puteau ameliora condiţiile prealabile sănătăţii pe termen lung,dar nu au reuşit ameliorarea lor nici pe termen scurt.
Şomajul a determinat:
• inegalitatea veniturilor
• sărăcie
• creşterea numărului de persoane fără adăpost
• creşterea violenţei
• creşterea criminalităţii
• creşterea alcoolismului
• creşterea toxicomaniei

Inegalitatea în accesul la condiţiile prealabile sănătăţii a crescut în anii 90:
- în cadrul ţărilor
- între ţări
ceea ce necesită acoradarea unei atenţii deosebite grupurilor vulnerabile economic şi social – copii, vârstnici.

Recomandări ale experţilor ONU în populaţii
PIB + indicatori demografici în –ţări dezvoltate
- ţări nedezvoltate

Nevoi






NEVOI EXPRIMATE
SATISFĂCUTE



NEVOI EXPRIMATE NESATISFĂCUTE



NEVOI RESIMŢITE – NEEXPRIMATE


NEVOI NERESIMŢITE



Algoritmul raţionamentului de diagnostic a stării de sănătate a colectivităţii



INDIVID
COLECTIVITATE
1.Identificarea persoanei
(nume, sex vârstă, ocupaţie)
1. Identificarea grupului(distribuţie pe vârste şi determinarea vârstei medii care reprezintă ”vârsta” grupului; distribuţia pe sexe cu determinarea proporţiei sexului masculin, feminin, distribuţia în funcţie de alte variabile ca de ex. gradul de şcolarizare))
2. Anamneza
Examen clinic
Examene paraclinice
Informaţiile se compară cu “modele” ştiute 2. Se culeg informaţii în condiţii cât mai standardizate, se prelucrează, calculându-se indici, valori medii şi/sau valori relative şi se compară rezultatele obţinute cu anumite modele de referinţă
3.Diagnosticul sănătăţii (bolii) individului 3. Diagnosticul sănătăţii comunităţii
4.Determinarea etiologiei bolii stabilite 4. Determinarea cauzei( cauzelor ) probabil implicate
5.Tratament etiologic sau simptomatic 5. “Tratamentul” sub forma unui program de intervenţie aplicat colectivităţii care vizează factorii “cauzali”, de risc (de ex. modificarea de comportamente), sau boala a cărei frecvenţă a fost determinată
6. Control 6. Control prin monitorizarea stării de sănătate a colectivităţii



Concepte ce definesc diferenţa între sănătate şi medicina comunitară şi individuală

SĂNĂTATE ŞI MEDICINĂ COMUNITARĂ MEDICINA INDIVIDUALĂ
1. Îngrijirea unei comunităţi bine definite: geografic şi populaţional. 1. Persoanele izolate care solicită asistenţă medicală.
2. Persoane şi familii sănătoase şi/sau bolnave. 2. Preocupări prioritare pentru bolnavi
3. Lucrul în echipă: echipe de sănătate-boală interdisciplinare 3. Profesionistul de sănătate/boală lucrează izolat
4. Îngrijiri integrate: global sănătate şi medicină 4. Diagnostic clinic şi terapeutic individual
5. Aplicabilitate generală: cercetare asupra problemelor de sănătate/boală colective şi a nevoilor exprimate de comunitate. 5. Aplicabilitate individuală bolnavul izolat; cercetare intraorganică
6. Preocupare prioritară pentru mediu: fizic, biologic psihologic, social, economic. 6. Preocupare secundară pentru mediul bolnavului
7. Planificarea activităţilor în raport cu problemele şi nevoile; epidemiologia ca instrument prioritar; participarea utilizatorilor 7. Fără planificare; fără epidemiologie; fără participare utilizatorilor (medicalizare )
8. Rezultatele sunt apreciate mai mult de cei care nu sunt bolnavi. 8. Rezultatele sunt apreciate de bolnavii îngrijiţi.
9. Echipa de sănătate trebuie să preia iniţiativa; există un raport permanent cu comunitatea. 9. Raportul cu inidivizii nu există dacă nu sunt bolnavi.
10. Prevenţia socială şi medicală şi educaţia pentru sănătate sunt prioritare. 10. Prioritate: tratamentul bolii
Sănătate publică: ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor populaţiei orientat spre menţinere şi îmbunătăţirea sănătăţii.
Obiectul: grupurile umane
Scop:
- reducerea disconfortului
- bolii
- incapacităţii( invaliditate, handicap)
- decesului prematur

Căile presupun efortul organizat al societăţii.
Eforturile sunt susţinute prin legi, programe de prevenire şi combatere, instituţii şi servicii sanitare, sociale, educative, de participare a populaţiei.
Scopurile sănătăţii publice:
1) Promovarea sănătăţii prin măsuri sanogenetice
2) Ocrotirea sănătăţii prin menţinerea sănătăţii si prevenire bolilor
3) Controlul morbidităţii prin combaterea bolilor şi a consecinţelor lor
4) Redobândirea sănătăţii cu contribuţia substanţială a medicilor, serviciilor comunitare şi sociale.

Domeniile principale ale sănătăţii publice:
 Demografia
 Biostatistica
 Epidemiologia
 Aplicarea ştiinţelor sociale şi comportamentale la sănătate
 Conducerea serviciilor medico-sociale
 Dreptul
 Etica

Factorii care influenţează starea de sănătate:
I. Factori biologici
II. Factori ambientali
III. Factori comportamentali, atitudinile, obiceiurile.
IV. Serviciile de sănătate

Modelul epidemiologic al factorilor care determină starea de sănătate (după Dever )

Sisteme interne
complexe




































Studiul stării de sănătate = cunoaşterea tendinţelor fenomenelor şi a factorilor determinanţi şi nu numai descrierea situaţiei prezente sau pe o perioadă scurtă.

Măsurarea stării de sănătate – se face cu ajutorul indicatorilor

Indicatori de nivel ( de rezultat al acţiunii factorilor ce influenţează starea de sănătate )
1. Demografici ( viaţă/nonviaţă ): mortalitate, natalitate
- de frecvenţă
- probabilităţi , riscuri
2. Morbiditate
- clasici
- consecinţe ale bolii ( deficienţe, incapacitate )
- gravitate ( scoruri )
- combinaţi
3. Globali ai sănătăţii
- bazaţi pe incapacitatea funcţională
- bazaţi pe perceperea sănătăţii/bolii
Indicatori de factori :
- biologici
- mediu
- comportamente
- servicii de sănătate ( resurse, disponibilitate, utilizare )
4.Complecşi












ROLUL TERŢULUI PLĂTITOR
ŞI RELAŢIILE ECONOMICE ÎN ÎNGRIJIRILE DE SĂNĂTATE






Plata directă
Servicii de sănătate furnizate


Plată directă Plată directă
(taxe, cotizaţii, (per act, per capita,
impozite, prime) globală)
Acoperire Cereri de plată
(asigurare)